Inceputul nu este forte. Ma refer la primele 20 de pagini. Par descurajatoare. De ce ? Din cauza dialogului dezastruos, lipsit de orice subtilitate sau farmec, dar care ilustreaza mai mult sau mai putin realitatea. Si cand spun asta ma refer la conversatia dintre protagonista ( Irina ) si prietena ei cea mai buna in club, in momentul in care ii observa pe Matei si pe Robert.
Cartea este surprinzator de captivanta, in ciuda faptului ca nu avem de-a face cu actiune propriu-zisa, ci cu viata. Viata in intelesul ei, in efectele, consecintele, problemele, bucuriile, ei.
In primul rand, personajele sunt conturate surprinzator de bine, mai ales Irina. Ce vorbim, nu sunt doar conturate, sunt construite de-a dreptul. Cunoastem acele persoane sufleteste, nu doar aspectul.
Irina este o printesa. Uneori fandosita, uneori mironosita, uneori profunda si interesanta, alteori incredibil de rasfatata si o romantica incurabila.
Asadar, este super laudata si autoarea foloseste toate adjectivele de pe planeta pentru a o descrie.
Povestea pe care aceasta carte ne-o spune este una de dragoste. Ea incepe in momentul in care Irina este abordata de Matei intr-un club. La insistentele acestuia, ii da numarul de telefon, dupa - credeti-ma - extrem de multe insistente si situatii unice. Tot odata cu Matei, Irina il cunoaste pe Robert- misterios si retras, tacut, fratele lui Matei, care a fost adoptat inca de cand era mic.
Cu toate astea, Irina este superba : pe langa sufletul si personalitatea ei debordante si unice, de o sinceritate hilara si uimitoare, are parul blond lung, foarte lung, si in mintea mea arata ca o adevarata printesa.
O printesa care ajunge in sfarsit la palat: casa lui Matei si Robert. Actiunea tinde sa se petreaca foarte mult timp acasa, pentru ca Irina se muta cu iubitul ei, Matei.
Ideea e ca omul de afaceri este Matei, iar el ii ofera destul de putin timp Irinei. Restul - adica absolut tot timpul fara Matei - este umplut de prezenta lui Robert, viitorul cel mai bun prieten al Irinei. Iar Robert, desi la inceput pare straniu, este un om bun. Este amuzant si o iubeste din tot sufletul pe Irina.
O idila timida si pura ia nastere treptat intre Irina si Robert. Mie una nu mi-a placut de la inceput relatia ei cu Matei. Matei mi s-a parut nepotrivit pentru firea efervescenta si colorata a Irinei.
Pe langa numeroasele situatii frumoase - calatoriile cu Robert , etc. - Irina relateaza numeroase lectii de viata si amintiri pretioase. Evidentiaza utilul unui jurnal. Scrie frumos. Autoarea. Are un stil foarte frumos. Unele dialoguri mi s-au parut cam grosolane, dar reale. Nu cred ca anumite replici ar avea ce cauta intr-o carte atat de profunda, cum ar fi " Ce bun e tipu ala " sau ceva de genul. Nu stiu. Nu pare ca si-ar avea rostul. ( erau mai multe, unele mai explicite ) Nu ma deranjeaza limbajul vulgar, dar cartea asta avea ceva pur si copilaresc si frumos si nu vreau sa cuprinda chestii asa de grosolane. E ca un fluture.
Se discuta foarte mult despre fluturii pe care ii simti atunci cand te indragostesti. Si felul in care autoarea prezinta acest concept, aceasta idee, este unul superb.
Ce nu mi-a placut asa de mult : atitudinea lui Robert in final, cum este el " beat" de dragoste, mi se parea mult prea catelus dupa nevoile Irinei, mult prea atent, dar totusi dragut.
Mi - a placut, in concluzie, cat de cat.
Postări
