30 days challenge - Day 11

Etichete: , , , comentarii (5)

    A book you hated




Cartea asta m-a dezamagit profund. Oh frate ... nup, nu merita. Acum, depinde de fiecare ?

Sa zicem ca nu este genul meu. De ce ? Datorita previzibilitatii, a lucrurilor evidente, a naratiunii si a actiunii proaste...

Citate "Mare tranquilitatis" de Katja Millay

Etichete: , , , comentarii (0)

Toate drepturile sunt rezervate Editurii EPICA. Carte apărută în iunie 2013. Traducere de Adrian Deliu.

  Am terminat adineaori "Mare tranquillitatis". Ce pot sa spun ? Mi-a placut la nebunie. O carte exceptionala. In decursul zilei voi posta un review, insa momentan m-am decis sa adaug cateva citate. 


  "-Cum se face ca ei ii spui scumpa mea, dar fata de mine nu folosesti niciodata cuvinte de alint ? se vaicareste el, pe un ton prefacut. 

    -  Ba da, raspunde doamna Leighton, batandu-l usor cu palma pe obraz din mers. Nu mai departe de saptamana trecuta ti-am zis ca esti napasta vietii mele. "
   "Moartea chiar nu e atat de rea, dupa ce-ai trecut prin ea o data. 
   Iar eu am trecut. 
   Nu-mi mai e frica de moarte acum. 
   Mi-e frica de tot restul. " 

   "Pe moment, ma simt ca o supravietuitoare in cine stie ce lume post-apocaliptica, privind printr-un geam si imaginandu-mi o parte din viata mea care s-a dus. "


   "Pana la urma, corpul mi s-a vindecat atat cat s-a putut. Mintea a inceput si ea sa-si revina la locul ei. Doar ca, din cate am impresia,piesele s-au aranjat un pic anapoda. Parca pe cat de mult mi se vindeca trupul, pe atat de fracturata imi devenea mintea, iar pentru rupturile din ea nu exista pe luna sarme si suruburi ca sa le dreaga. "



    "Uita-te la cum se imbraca, la cum isi ascunde fata sub machiaj si la f
aptul ca nu vorbeste. Oricat ar fi ea de tacuta, striga dupa ajutor. 
   - Si-atunci, de ce nu i-l ofera nimeni ?

    - Poate pentru ca nimeni nu stie cum. Uneori e mai usor sa te prefaci ca nimic nu e in neregula, decat sa infrunti adevarul ca totul e in neregula, insa n-ai putere sa schimbi ceva in privinta asta. "  

 
   "Clay isi ridca blocul pentru desen, creioanele cu mina din grafit si ate cateva porcarii artistice, si-l urmez inapoi pe treptele casei in care mi-am petrecut ultimele cateva zile. E obsedat.  Nu pot sa i-o iau in nume de rau. Cunosc sentimentul. Cunosc nevoia coplesitoare de a crea ceva. Il urmaresc cum deseneaza si-l urasc un pic pentru asta. Nu ma simt vinovata. Simt ca am o justificare. Imi lipseste creatia. Mi-o doresc atat de aprig, incat mi-as sfarama mana, doar ca sa pot simti ceva. Uneori, dorinta aproape ca ma ucide din nou."

Abonați-vă la: Postări (Atom)