Dezamagita profund. O carte dezamagitoare.
Pregatiti-va pentru o recenzie negativa.
Tally Youngblood este frumoasa.
Operatia a avut loc cu succes. Din pacate, si creierul i-a fost afectat. Acum - traind ca frumoasa - , este mai superficiala, cea mai
Am inteles dizabilitatile mentale ale lui Tally. Nu m-au deranjat cu adevarat, ba chiar am inteles, la un mod foarte placut, natural, ca ii e greu in urma operatiei. Il intalneste pe Zane, membrul clanului Infra, si se indragosteste de el.
Am observat la Scott Westerfeld o incapabilitate atat in primul cat si in al doile volum de a descrie intr-un mod emotionant sau cat de cat impresionant iubire. SLAB !!! Fake ! Nu simti nimic. Tare ca piatra.
NEXT: Nu imi plac nici David, nici Zane. Nu am avut niciun pic de suspans in triunghiul amoros. Mai departe cu actiunea: Zane si Tally au niste catuse idioate cu emitator, care le asculta conversatiile. Bine. Dar la cat de mult au urlat unii la altii, cred ca aia care ascultau si-ar fi dat seama de mult despre ce era vorba in "planul lor".
Vor sa scape de catusele - bratarile alea infecte - si sa evadeze. Planul merge prost si Tally ajunge intr-o rezervatie cu niste oameni foarte ciudati si incearca sa supravietuiasca in salbaticie.
M-a plictisit de moarte. NU romance, nu actiune, nu sentimente, o carte de suprafata, plictisitoare si superficiala. Uratii a fost mult mai stralucita decat asta. In mod clar nu continui sa citesc seria, acest volum mi-a ajuns. Nici macar nu am ce sa mai zic in recenzie. I-am dat un punct pentru faptul ca atitudinea initiala a lui Tally a fost cat de cat ok si un al doilea punct pentru putina actiune. Atat. Nada.
Mi s-a parut genul de carte care poate mi-ar fi placut la varsta de 10 ani, dar acum ma lasa profund dezamagita si plictisita.
NOTA: 2 / 5