Heart of darkness

 De la James Patterson am mai citit Experimentul angel si Scoala s-a terminat petnru totdeauna sau ceva de genul parca a fost titlul ala. Oricum ar fi, "Vrajitor si vrajitoare"  este o carte ingrozitor de proasta. Cred ca James Patterson a luat 10 povestioare de la copiii de gradinita si le-a combinat pentru ca sa scoata o carte pentru niste bani in plus.

 Voi stiati ca personajele au : Wisty 17 ani si Whit 19 ani ? Cand am auzit asta am avut impresia ca sunt retardati pentru ca sincer, au un vocabular si niste dialoguri de copii de 7 ani .

Auzi, categoria Young adult. Eu as recomanda clar pentru copii intre clasele 1 - 4.
Actiunea e saraca, asa cum si era de asteptat si are e foarte plauzibila.
 Dar situatiile sunt teribiiiil de credibile, sa va postesc. Whisty si Whit sunt rapiti de oamenii Noului Ordin pe motiv ca sunt vrajitori si sunt intemnitati. Acolo au un inamic a carui amenitare este la fel de infricosatoare si credibila ca previziunile Mamei Omida.

  Bineinteles ca acesti copii , pardon, adolescenti cu creier incetinit ( scuze, dar daca citesti cartea nu ai cum sa nu spui asta ) isi descopera niste puteri deosebite. Si intrebarea mea e : daca au o putere asa de mare si de unica atunci de ce nu darama pur si simplu cladirea si ii omoara pe toti inamicii de temut ????

 Ei bine, surprinzator si credibil si plauzibil, protagonistii sunt salvati de catre Celia si pornesc intr-o calatorie prin Lumea Umbrelor . OK, bine. Socant. Nu ma asteptam la ceva de genul asta.
   Da.

   Minunata cartea, ce pot sa spun. Merita sa fie publicata. Stiti ca sunt sarcastica nu ?  Teribil de plictisitoare si saraca. O dezamagire, intr-un cuvant.
   Stiu ca e o recenzie negativa si nu ma omor dupa asta, dar macar am argumentat de ce nu e buna cartea si decat sa laud o porcarie, mai bine scriu de ce si ce.

Nota: 1/5

  Dezamagita profund. O carte dezamagitoare.
  Pregatiti-va pentru o recenzie negativa.

  Tally Youngblood este frumoasa.
  Operatia a avut loc cu succes. Din pacate, si creierul i-a fost afectat. Acum - traind ca frumoasa - , este mai superficiala, cea mai

mare problema a ei este ce costum sa poarte si asa mai departe. SI a inceput atat de bine cartea ! Primele 150 de pagini au fost foarte misto. Le-am citit cu placere. Mai incolo, un dezastru de mari proportii.

   Am inteles dizabilitatile mentale ale lui Tally. Nu m-au deranjat cu adevarat, ba chiar am inteles, la un mod foarte placut, natural, ca ii e greu in urma operatiei. Il intalneste pe Zane, membrul clanului Infra, si se indragosteste de el.
   Am observat la Scott Westerfeld o incapabilitate atat in primul cat si in al doile volum de a descrie intr-un mod emotionant sau cat de cat impresionant iubire. SLAB !!! Fake ! Nu simti nimic. Tare ca piatra.

    NEXT: Nu imi plac nici David, nici  Zane. Nu am avut niciun pic de suspans in triunghiul amoros. Mai departe cu actiunea: Zane si Tally au niste catuse idioate cu emitator, care le asculta conversatiile. Bine. Dar la cat de mult au urlat unii la altii, cred ca aia care ascultau si-ar fi dat seama de mult despre ce era vorba in "planul lor".

    Vor sa scape de catusele - bratarile alea infecte - si sa evadeze. Planul merge prost si Tally ajunge intr-o rezervatie cu niste oameni foarte ciudati si incearca sa supravietuiasca in salbaticie.
     M-a plictisit de moarte. NU romance, nu actiune, nu sentimente, o carte de suprafata, plictisitoare si superficiala. Uratii a fost mult mai stralucita decat asta. In mod clar nu continui sa citesc seria, acest volum mi-a ajuns. Nici macar nu am ce sa mai zic in recenzie. I-am dat un punct pentru faptul ca atitudinea initiala a lui Tally a fost cat de cat ok si un al doilea punct pentru putina actiune. Atat. Nada.

    Mi s-a parut genul de carte care poate mi-ar fi placut la varsta de 10 ani, dar acum ma lasa profund dezamagita si plictisita.

   NOTA: 2 / 5