Seria "Magie" de Angie Sage a aparut in urma cu cativa ani buni la editura Corint Junior. Desi cartile par destinate pentru copii, mi se par ideale pentru orice varsta.

Angie Sage scrie foarte frumos. Stie sa imbine perfect naratiunea cu descrierea si dialogul, fara pasaje plictisitoare, fara timpi morti, mereu se intampla ceva si asta imi place.
 Personajele sunt usor de retinut: familia Heap, condusa de Silas Heap. Intr-o zi, Septimus Heap, al saptelea fiu al celui de-al saptelea fiu este rapit, initial fiind declarat mort de catre moasa. In aceeasi noapte, la resedinta familiei Heap ajunge o "legaturica", un bebelus, o fetita frumoasa, cu ochi violeti superbi.

Jenna, noua membra a numeroasei familii Heap, creste alaturi de ei. Familia se remarca prin faptul ca tinerii sunt invatati magia, atat a scoala cat si acasa. Intriga se declansaza in momentul in care se pare ca Septimus nu este mort si numeroase pericole atenteaza la micuta Jenna.

Mi-a placut foarte mult. Actiune, personaje carismatice, desene foarte bine facute. Daca aveti ocazia sa o cititi,atunci stiti despre ce vorbesc cand spun ca Samrcanul a fost personajul meu preferat.
   E drept ca nu prea are drama, si nici iubire-idila - si nici nu abordeaza subiecte cu adevarat serioase - moartea, bine, personajele mai mor, insa impactul pe care il provoaca decesul asupra personajelor este unul descris pentru copii, nu auziti de sinucideri, sange, crime,oroare,droguri-, este o carte "curata".

  NOTA: 4/5

 Pentru ca au fost reduceri masive la Libris in urma cu cateva saptamani mi-am cumparat cartea "Vara primei iubiri" de Edith Wharton pentru ca era ieftina si am zis de ce nu. Asta a fost cea mai plictisitoare si mai inutila carte pe care am citit-o vreodata, efectiv cea mai dezamagitoare.

   In primul rand: pagini peste pagini de descriere inutila si monotona. Nu am nimic impotriva paginilor fara dialog; uneori chiar sunt interesante, insa autoarea e atat de plictisitoare incat nu exista nimic pe planeta asta care sa te captiveze mai putin decat modul in care scrie.
    Ca si cand nu ar fi suficient de sec, povestea are loc intr-un sat numit North Dorner, unde portagonista este captiva. Ghici ce se intampla in North Dormer. NIMIC. Oaaa.


    Si ce sa va zic de personaje: protagonista, Charity(un nume care prezice apoteotic comportamentul prostesc si negandit pe care il dovedeste in relatia cu celelalte personaje) si acum ar trebui sa spun ce face aceasta Charity, dar nu prea face nimic. Mama ei a abandonat-o; tatal ei vitreg nu a adoptat-o, el e teoretic un tutore, dar nu sunt rude de sange, fapt care il face sa o ceara in casatorie. Personajele sunt ca o zi torida de vara, in care nu poti respira de cat de cald e, si de plictisitor, si de sec.
Tatal/tutorele ii tot repeta faptul ca ea e cea mai finuta si mai draguta, dar fata ii vorbeste urat,se comporta ca ultima jigodie. E drept ca si tipul era alcoolic.
  
    Nu inteleg care e scopul personajelor. Da, bine, Charity se indragosteste de altcineva, ramane insarcinata, tipul ala vrea sa se reintoarca la logodnica. Nu a fost un spoiler(scrie asta si in sinopsisul cartii).

   Poate ca nu am avut cea mai mare rabdare, insa romanul nu mi-a placut absolut deloc). Dezamagitor, Plictisitor. Fara niciun mesaj, fara emotie, fara un scop.

NOTA: 1/5