Postări
1. Cum te-ai decis sa fii scriitor?
M-am decis să scriu cartea la îndemnul unei prietene –
publicasem o carte de Drept şi ea s-a arătat dezamăgită că nu scriu
beletristică. Cum nu îmi place să dezamăgesc, am decis să îmi repar “greşeala”
cât mai rapid şi să îi ofer un roman care să fie cât mai pe placul ei. Foarte
încântată de rezultat, ea mi-a cerut să îl public şi aşa a apărut, în 2010, …Şi
la sfârşit a mai rămas coşmarul (http://www.edituravremea.ro/...si-la-sfarsit-a-mai-ramas-cosmarul), o carte cu vampiri, mistere, iubiri neconsumate şi
obsesii nimicitoare, castele bântuite, fete frumoase, peisaje dezolante, drame,
tragedii, pasiuni, violenţă şi orori. Şi cu foarte, foarte multe surprize.
2. De la ce varsta compui?A fost greu
sa publici cartea?
De când mă ştiu am avut încercări
literare, dar au fost mai degrabă fragmente de roman sau planuri pentru
eventuale romane (unele nu le-am abandonat nici acum, sper să se concretizeze
cândva). La modul serios, am scris versuri pentru melodii în Facultate, şi am
reluat acest obicei tot datorită prietenei menţionate, care este o foarte
talentată poetă. Ne-am citit reciproc creaţiile şi aşa s-a ajuns şi la discuţia
cu De ce nu scrii un roman?
Nu a fost greu să public, dar asta
pentru că am avut, pur şi simplu, noroc. Ştiam că D-na Silvia Colfescu,
editorul meu de la Vremea,
apreciază acest gen de creaţii şi i-am prezentat romanul. A fost încântată şi
mi-a acordat tot sprijinul pe care îl poate spera un autor de la editorul său.
3. Care sunt pasiunile pe care le
ai(in afara de literatura)?
Muzica, filmele, tot ce ţine de gotic,
de medieval, de mister. Sunt de asemenea interesat de căutarea şi (re)găsirea
spiritului uman, a valorilor umane reale, de ştiinţă şi evoluţie.
4. Descrie ...Si la sfarsit a mai ramas
cosmarul in 3 cuvinte.
Non omnis moriar. (Not Everything Dies.)
5. Mostenesti pasiunea de la vreun
membru al familiei?
Pasiunea pentru citit – ambii mei
părinţi sunt profesori de Limba şi literatura română. Şi pasiunea pentru
mistere de la bunica mea. Pasiunea pentru scris însă e “creaţie proprie”, ca să zic aşa.
6. Cartea preferata?
Foarte greu de ales, voi numi mai
multe: Carmilla (Sheridan LeFanu), Noaptea căpcăunilor (Keith Laumer), Dune (Frank Herbert), La Sud de Capul Java (Alistair MacLean), Jurassic Park (Michael Crichton), Doamna de Monsoreau (Alexandre Dumas)…
Cum spuneam, multe.
7. Sincer: ai tinut, sau tii un jurnal
personal(intim)?
Nu, dar toate scrierile mele sunt jurnale
intime prezentate într-o manieră metaforică. Tot ce a fost sau este important
în viaţa mea se poate regăsi printre rânduri sau în spatele acestora.
8. De unde te inspiri?
Am două surse de inspiraţie de bază:
istoria (în special partea ei enigmatică şi întunecată) şi propriile trăiri.
Din acest motiv scrierile mele apar verosimile – chiar dacă întâmplările prin
care trec personajele ţin de fantastic, reacţiile, comportamentul, caracterul eroilor
şi al eroinelor sunt desprinse din realitatea trecută sau imediată.
9. De unde ai avut motivatia si
perseverenta pentru a continua scrisul? Este destul de greu sa concepi un roman
intreg, nu?
Nu mi s-a părut greu – a mers de la
sine. Mai greu mi se pare să scriu povestiri – într-o proză scurtă nu ai
spaţiul necesar pentru a dezvolta personajele sau a pregăti efectele, de aceea
şi prozele scurte memorabile sunt atât de rare. Motivaţia şi perseverenţa mi-au
venit de la amica despre care am vorbit mai sus – chiar am dorit să mă ridic la
nivelul aşteptărilor ei şi mă bucur că a fost mulţumită de rezultat. Şi eu am
fost. Şi, se pare, la fel au fost şi editorii, criticii şi cititorii. De la
aceştia a venit... continuarea motivaţiei – nu puteam să îi las baltă, odată ce
îmi acordaseră încrederea.
10. Unde scrii de obicei, si la ce? Ma
refer, pe un caiet sau pe laptop/calculator/tableta etc.
Întotdeauna la computer. La început
mai îmi făceam notiţe pe agendă, dar am renunţat – acum prefer să îmi compun
cartea în gând şi să o aştern apoi cât pot de repede pe “hârtie”.
11. In adolescenta citeai fictiune, sau clasici? Tineretul nu
prea mai apreciaza clasicii, si nici eu, ok, pentru ca fac parte din el. Dar
tie ti-au placut?
Depinde – pentru mine, Edgar Allan
Poe, de exemplu, este un clasic, şi este unul dintre autorii mei preferaţi.
Dacă te referi prin clasici la
literatura banală, cotidiană, “de manual”, nu, nu îmi place şi nu mi-a plăcut
niciodată, deşi am citit destul de mult şi în acest domeniu. Literatura
înseamnă în primul rând imaginaţie, înseamnă situaţii, trăiri şi personaje
extraordinare, nu “scene de viaţă”; întâlnim “scene de viaţă” la tot pasul, nu
mai avem nevoie să şi citim (sau să scriem) despre ele.
12. Cand e ziua ta si cati ani ai?
M-am născut pe 1 noiembrie, de Ziua
Morţilor, în oraşul transilvănean Lupeni. Fac 34 de ani.
13. Ai un citat preferat? Daca da,
care e?
“Dumnezeu
să ne dea înţelepciunea de a vedea Binele, voinţa de a-l alege şi puterea de
a-l îndura”. (King Arthur)
14. Un mesaj pentru cititorii ...Si
la sfarit a mai ramas cosmarul sau pentru aceia care vor sa o citeasca,
dar nu sunt pe deplin convinsi.
Cititorilor mei le mulţumesc pentru că au fost şi sunt
alături de mine în această călătorie, care nu este deloc uşoară. Un scriitor
fără cititori nu este scriitor. Pentru cei care vor să citească cartea dar nu
sunt pe deplin convinşi, voi cita din două cronici dedicate romanului meu: 1. Mircea
Pricăjan, în revista Familia,
articolul Momentul Walpole în literatura
română: “Recunosc că am fost sceptic
la început. (…) Ei bine, după primele pagini a trebuit să mă recunosc înfrânt.
Scepticismul meu nu avea temei. Dar chiar deloc. … Şi la sfârşit a rămas coşmarul este un adevărat roman gotic, (…),
este un text executat cu măiestrie, respectând la sânge (!) normele genului,
este rezultatul unei intense munci de documentare (pe coperta a IV-a ni se
spune, de altfel, că este bazat pe cronici medievale) şi-a unei foarte bune
cunoaşteri a temei. Pe scurt, Oliviu Crâznic ştie despre ce vorbeşte. (…) Poveste
trepidantă, altfel spus, cu multe întorsături de situaţie, cu fiori, cu fantome,
vârcolaci, incubi, cu tot ce trebuie şi acolo
unde trebuie pentru a-mi spulbera mie scepticismul”. 2. Ema Stere, de la Radio România Cultural, în
revista Bewhere: “Oliviu Crâznic păşeşte cu curaj pe un tărâm
ficţional destul de riscant şi foarte puţin vizitat la noi – dar o face foarte
bine. (…) Crâznic este, fără îndoială, un connaisseur
al genului gotic (ce combină spaimele horror cu bucuriile iubirii romantice).
(…) Cu un decupaj cinematografic şi un suspans bine strunit, ...coşmarul vă va tulbura nopţile până
la sfârşitul lecturii şi probabil şi după. Dar până atunci, veţi fi învăţat cum
să vă purtaţi cu strigoii francezi: româneşte”.
15. O ultima intrebare: cum ti se pare
blogul meu Heart of Darkness?
Apreciez foarte mult blogurile dedicate literaturii fantastice, adevărate
“focare de cultură” pentru tineri şi pentru mai puţin tineri. La
Heart Of Darkness pe mine m-a atras titlul,
deoarece Inima întunericului de
Joseph Conrad este printre operele mele preferate. Nu ştiu dacă de acolo te-ai
inspirat cu titlul, dar pe mine m-a “sedus”. Odată intrat pe blogul tău, am
găsit multe lucruri interesante, şi pentru activitatea ta nu pot decât să te
felicit. Chiar dacă cărţile Young Adult
nu reprezintă procentul majoritar în lecturile mele, consider acest segment va
avea rolul său în literatură şi conţinând mai multe realizări notabile – dar,
mai cu seamă, poate reprezenta un segment de trecere către genuri mai “Adult”, dark(medieval) fantasy, gothic,
horror, dark sf. Cunosc multe tinere care au început cu Twilight şi au ajuns la In A Glass Darkly. Şi este de admirat faptul că avem în România atât de
mulţi cititori pasionaţi, indiferent ce gen literar preferă. Aşa cum spunea
G.R.R. Martin, cel care nu citeşte trăieşte o singură viaţă, cel care citeşte
trăieşte mai multe vieţi – câte una în plus cu fiecare carte citită.
Ce parere aveti? Voi v-ati cumparat cartea? Pentru cei care inca nu, o puteti achizitiona de la una dintre urmatoarele edituri/librarii online: