Am primit aceasta leapsa foarte draguta de la Pufulet ( mersi ca te-ai gandit la mine ) si mi s-a parut foarte draguta.

Reguli:
 - selectaţi în tag cărți citite recent (în ultimii 1-2 ani) 
încorporaţi în postare imaginea tag-ului (*cea de sub reguli)


- daţi tag-ul mai departe :)

1. DRUMUL CĂTRE MARE : O carte pe care ai așteptat mult timp să o citești

  2. RĂSĂRIT DE SOARE : Cartea la a cărei lectură abia așteptai să te întorci după ce te trezeai dimineața
Trent a fost si ramane un personaj incredibil de sexy.

3. APUS DE SOARE : O carte pe care ai stat să o citești noaptea
 4. PERLA DIN SCOICĂ : O carte de la care nu aveai mari așteptări, dar pe care ai considerat-o excepțională după ce ai terminat-o

5. ARSURĂ DE SOARE : O carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experiență neplăcută

 Nu le-am citit pe toate, dar mi s-au parut urate. 


6. VALURILE MĂRII : O carte care a fost multă vreme pe val și care ți-a plăcut și ție

  7. CANICULĂ: O carte care ți-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu
Atat de teribil de plictisitoare si enervanta.

8. BRIZA MĂRII: O carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanța de vară
9. BRONZ : O carte care a lăsat o amprentă asupra ta
10. VACANȚA DE VARĂ : O carte care ți-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o așa repede


 Multumesc mult pentru leapsa ! 
Cine mai vrea, sa o ia

 Creatura suna in descriere ca fiind o carte super despre mitologie, zei si zeite, dar si actiune si personaje carismatice. Ei bine, nu e chiar asa.
   In primul rand, este imposibil sa nu vezi asemanarea dintre Creatura si Twillight. Se bazeaza pe acelasi set de personaje. Daca e sa faci inventarul, dai de ele adica Edward respectiv David si familia lor( mama, fratii, si ghici ce, poate ca in Twillight familia era mai mare, dar daca e sa faci inventarul, vezi ca e aproape acelasi ).
   

Creatura este intr-adevar mai buna decat Twillight in ceea ce prinveste naratiunea, dar tot nu e suficient. Inceputul mi-a placut si m-a prins, dar dupa nu a facut decat sa ma plictiseasca.
  Stiam ce o sa se intample. Nu a fost atat de surpinzator totul sau chestii. Plus ca nu prea avea ce sa te surprinda. daca stai sa te gandesti.

  Isis Martin, in varsta de 17 ani, cu o mama mult prea libertina( in Twillight Bella locuieste cu tatal ei, in Creatura Isis cu mama ei ), asa Isis are probleme cu somnul. In visele ei apare mereu o creatura infricosatoare, pe care urmeaza sa o cunoasca in viata reala si nu, nu mai e la fel de infricosatoare, e chiar sexy.
    David Chios este baiatul viselor ei, literalmente. Si ce poate face orice zeu ( da, e zeu ) care a trait sute de ani ? Cum isi poate folosi el timpul oare ? Pai cum altfel, decat sa se duca intr-un liceu ca elev doar ca sa ii castige inima lui Isis.

   Si eu inteleg ca trebuie sa fie intimidant, pentru ca e un zeu si bla bla, dar serios au fost cateva evenimente care te faceau sa iti scoti ochii :

1) Isis ii da o palma si, in loc ca el sa isi ceara scuze pentru ce facuse si ce se intamplase, bratul fetei incepe sa se dezintegreze din cauza blestemului( sau ceva ) si in final, ea isi cere scuze

2) sau de fiecare data cand se cearta, din cauza lui David, persoana care vine si isi cere scuze ghici cine e ? Isis , bingo !

 Deci nu, nu mi-a placut de protagonista.

   Totusi, hai sa vedem, ce se intampla propriu-zis in cartea asta. Care e actiunea ?

   Inafara unei relatii siropoase intre David si Isis, problema pe care o pune intreaga naratiune din cartea asta este Gabriel, fostul iubit al fetei care acum e dependent de droguri si o hartuieste. SI O SUNA IN PROSTIE, DECI 90 % DIN DISCUTIILE CU/DESPE EL SUNT DESPRE APELURILE PIERDUTE SI CAT DE FRUSTRANT E CA O TOT SUNA .  AI AUZIT VREODATA DE BLOCAREA APELANTULUI SAU UN NUMAR NOU DE MOBIL, MISS PERSPICACITATE ???
 
      Nu, nu a auzit.
    Cam asta e cartea laudata pe toate blogurile din Romania. Doar pentru ca Bianca2b a facut o capanie de publicare si a reusit sa publice cartea, nu inseamna ca si e buna si ca merita asta. Ma intreb la ce s-au gandit editorii cand au citit manuscrisul, pentru ca eu una nu as fi fost de acord cu el niciodata .

NOTA: 2/5

 De la James Patterson am mai citit Experimentul angel si Scoala s-a terminat petnru totdeauna sau ceva de genul parca a fost titlul ala. Oricum ar fi, "Vrajitor si vrajitoare"  este o carte ingrozitor de proasta. Cred ca James Patterson a luat 10 povestioare de la copiii de gradinita si le-a combinat pentru ca sa scoata o carte pentru niste bani in plus.

 Voi stiati ca personajele au : Wisty 17 ani si Whit 19 ani ? Cand am auzit asta am avut impresia ca sunt retardati pentru ca sincer, au un vocabular si niste dialoguri de copii de 7 ani .

Auzi, categoria Young adult. Eu as recomanda clar pentru copii intre clasele 1 - 4.
Actiunea e saraca, asa cum si era de asteptat si are e foarte plauzibila.
 Dar situatiile sunt teribiiiil de credibile, sa va postesc. Whisty si Whit sunt rapiti de oamenii Noului Ordin pe motiv ca sunt vrajitori si sunt intemnitati. Acolo au un inamic a carui amenitare este la fel de infricosatoare si credibila ca previziunile Mamei Omida.

  Bineinteles ca acesti copii , pardon, adolescenti cu creier incetinit ( scuze, dar daca citesti cartea nu ai cum sa nu spui asta ) isi descopera niste puteri deosebite. Si intrebarea mea e : daca au o putere asa de mare si de unica atunci de ce nu darama pur si simplu cladirea si ii omoara pe toti inamicii de temut ????

 Ei bine, surprinzator si credibil si plauzibil, protagonistii sunt salvati de catre Celia si pornesc intr-o calatorie prin Lumea Umbrelor . OK, bine. Socant. Nu ma asteptam la ceva de genul asta.
   Da.

   Minunata cartea, ce pot sa spun. Merita sa fie publicata. Stiti ca sunt sarcastica nu ?  Teribil de plictisitoare si saraca. O dezamagire, intr-un cuvant.
   Stiu ca e o recenzie negativa si nu ma omor dupa asta, dar macar am argumentat de ce nu e buna cartea si decat sa laud o porcarie, mai bine scriu de ce si ce.

Nota: 1/5

 In ultimul timp am dat numai de carti proaste. Nu stiu de ce, dar asta e a treia carte consecutiva care nu mi-a placut. In ultimul timp, cel putin ceea ce eu am citit din noile carti ale editurii Leda, am tras concluzia ca au luat aceeasi tipologie de carti pe care o publicau in urma cu 5 ani si au republicat-o doar ca sub forma altor autori si a altor titluri.
   Ah, si diferenta mai e ca aceste noi carti sunt chiar foarte plictisitoare.

 Nu stiu precis finalul, pentru ca m-am plictisit si am sarit asa peste el -atat de mult m-a captivat - plus ca era putin cam evident cum o sa se termine.
  Nu m-a impresionat cu nimic scrisul autoarei. Este lipsit de originalitate, cum sa spun, e exact ala pe care il gasesti peste tot, in toate cartile slabute. Monoton, simplu, sarac.

  Personajele sunt la fel de sarace, si actiunea tot asa. Concret: o protagonista pe nume Annie, pasionata de alergat ( cred ca am ctitit vreo 10 carti in care protagonistele iubesc sa alerge ) care se indragosteste de Bennett ( un tip care e cam straniu, dar calatoreste in timp ). Inceputul m-a mai prins, dar de la jumatatea ei incolo mi s-a parut un chin, parca nu se intampla nimic, personajele faceau lucruri enervante si plictisitoare si ele insele erau plictisitoare si actiunea consta in cum se plimbau ei in timp.
  
    Prietena ei cea mai buna ( a lui Annie ) moarte intr-un accident de masina si ei se intorc in timp asa incat sa o salveze. Nu stiu, dar nu mi s-a parut asa mare actiune, mare suspans. Nici macar nu ma atasasem de ea suficent de mult incat sa imi doresc sa fie salvata.

Cum poate sa se astepte autoarea ca mie sa imi para rau ca a murit si sa imi doresc cu ardoare readucerea ei in peisaj avand in vedere ca era abia schitata, doar trei-patru replici ocazional si alea nu mare branza ? Cum pot sa ma atasez de asa ceva ?
  Ca sa nu mai vorbesc de Anna, protagonista si atat de monotona ei viata. Desi calatoria in timp ar trebui sa fie super, autoare pleosteste ideea, o strica, ii da o forma urata.

 Asa ca " Iubire dincolo de timp " inseamna pentru mine cliseu, plictiseala, 400 de pagini irosite si o naratiune care practic nu nareaza nimic. Gata cu cartile de la Leda ! M-a saturat .

Nota; 1.5 / 5

 Nu am citit foarte mult de la Stephen King ; aceasta este abia a doua carte, dar cred ca este si ultima. Stephen King nu este un autor care sa fie bun, dupa parerea mea.

  Carrie este o carte foarte clichee. Mai mult de atat, nu imi spune absolut nimic nou. Stiti filmele alea americane, despre o fata hartuita, intimidata de colegii ei si epica ei razbunare . Ghici unde are loc aceasta ? La bal.

Ok, foarte original, vedeti asta.

   Personajele sunt seci. Banale. Lipsite de orice originalitate, alaturi de protagonista. care si ea e un cliseu. Carrie este o tanara care dintotdeauna a fost maltratata de mama ei. Maltratata adica batuta, inchisa mereu in debara, mama ei mai pe scurt era o psihopata, care se anunta mare credincioasa in Dumnezeu, dar era dusa cu pluta.

 Asa ca, in absenta tatalui sau, Carrie este crescuta de mama ei. Treptat, fata incepe sa fie constienta de puterile ei : telekinezia. Iar Stephen King reuseste sa faca acest subiect teribil de plictisitor si enervant. Mare chestie, poate sa mute lucrurile si in momente de tensiune face lucruri extreme cum ar fi ploaie cu pietre, etc.

 Nu stiu, dar nu mi-a placut deloc. Ah si pe langa naratiunea si dialogurile slabute, personajele vag conturate si cliseice, apar situatiile atat de des intalnite. Si de asemenea fragmente din rapoartele in legatura cu viata Carriei si declaratii. Desi ar fi trebuit sa fie interesante, nu sunt, credeti-ma. M-au plictisit de moarte.

 La un moment dat, dupa suferinta in legatura cu batjocura pe care o simtea in sufletul ei Carrie, din cauza colegilor ei de liceu, fata este invitata la bal de un tip foarte dragut si sexy. 
  Da. Plauzibil. Si ce se va intampla atunci ca vor si alesi regele si regina ? Ce anume oare va cadea peste ea ? E atat de clichee !!! Doar finalul e asa mai rasarit, dar tot plictisitor si monoton.
  Nu m-a atins deloc. Nu imi place Stephen King. Aceasta carte este parca scrisa de un amator.

NOTA: 2/5

 Faceti cunostinta cu o porcarie monumentala. O Doamne. Nu pot sa cred .

 Primul volum a fost bunicel. Nu mare chestie, dar mie una mi-a placut si m-a captivat. Prima jumate - nu, de fapt primul sfert - din carte a fost captivanta si frumoasa si emotionanta, apoi o telenovela de prost gust.

Irina penduleaza din nou intre Robert si Matei. Partea cu Angel - un alt tip dragut - mi s-a parut foarte frumoasa, si dupa parerea mea Angel era perfect pentru Irina. Mult laudata Irina. Cred ca autoarea a folosit fiecare adjectiv de pe planeta ca sa descrie perfectiunea si frumusetea ei. Si cat de educata si inteligenta si bine-crescuta e ea.

 Au fost o tona de chestii dubioase. Precum : Irina are in sfarsit o relatie cu un tip Alex care o cere in casatorie, dar ea nu il iubeste cu adevarat. Oau. Si ce face ? Se lasa ademenita ca de obicei de Matei si Robert.
 Ah, si aflat cine era " prietenul imaginar" al protagonistei, cu care vorbea ore intregi si prin mesaje, fara a-i cunoaste identitatea. Surprinzator, chiar nu ma asteptam. Pe naiba, eram sigura cine era.

 Mai departe : Irina este tinuta in casa "prizoniera" de Matei si Robert, este drogata , violata de Matei, batuta de numeroase ori. Si ce face Irina ? Nu fuge, tot insista ca il iubeste pe Matei.
 APOI apare prietena ei cea mai buna care se ia in gura cu toti ratatii aia si face toate chestiile pentru Irina. Cu toate astea, Matei si Robert o trateaza foarte frumos cand Irina le da ordine, si ii asculta sfaturile si chestii. Dar, cand incep sa se certe, ea sfarseste batuta sau plangand. SI O DATA LA TREI PAGINI FUCKING PLANGEA. M-AM SATURAT DE ATATA PLANS.

 Nu mi-a placut niciun personaj. Niciunul. Irina e proasta si infumurata si fraiera. Simona e naspa. Matei e un cocalar care da din gura si bate tot ce prinde si o insala pe Irina. Robert e un fraier care nu stie sa lupte pentru iubire. Si restul sunt niste figuranti ieftini. Scrisul este ieftin, dialogul e prost si sec. CARTEA ASTA E O PROSTIE.

 PLUS CA MATEI SPUNE CA O TINE PE IRINA INCHISA IN CASA SI TOT RESTUL SUB PRETEXTUL IUBIRII DAR TOT CE FACE E SA FIE O IUBIRE EGOISTA PENTRU CA ATUNCI CAND IUBESTI PE CINEVA II DAI DRUMUL, IL LASI LIBER, SA IUBEASCA, SA FIE FERICIT SI CUM PANA MEA AUTOAREA NU A AUZIT NICIODATA DE CHESTIA ASTA de MATEI ????( da, chestia asta, pentru ca un om nu s-ar purta in asemenea hal )

scuze, dar mi se pare oribil si egoist si sec.

NOTA: 1 / 5 ( acea una steluta e pentru inceputul relativ captivant)


   Inceputul nu este forte. Ma refer la primele 20 de pagini. Par descurajatoare. De ce ? Din cauza dialogului dezastruos, lipsit de orice subtilitate sau farmec, dar care ilustreaza mai mult sau mai putin realitatea. Si cand spun asta ma refer la conversatia dintre protagonista ( Irina ) si prietena ei cea mai buna in club, in momentul in care ii observa pe Matei si pe Robert.


  Cartea este surprinzator de captivanta, in ciuda faptului ca nu avem de-a face cu actiune propriu-zisa, ci cu viata. Viata in intelesul ei, in efectele, consecintele, problemele, bucuriile, ei.


   In primul rand, personajele sunt conturate surprinzator de bine, mai ales Irina. Ce vorbim, nu sunt doar conturate, sunt construite de-a dreptul. Cunoastem acele persoane sufleteste, nu doar aspectul.
    Irina este o printesa. Uneori fandosita, uneori mironosita, uneori profunda si interesanta, alteori incredibil de rasfatata si o romantica incurabila.
    Asadar, este super laudata si autoarea foloseste toate adjectivele de pe planeta pentru a o descrie.

     Povestea pe care aceasta carte ne-o spune este una de dragoste. Ea incepe in momentul in care Irina este abordata de Matei intr-un club. La insistentele acestuia, ii da numarul de telefon, dupa - credeti-ma - extrem de multe insistente si situatii unice. Tot odata cu Matei, Irina il cunoaste pe Robert- misterios si retras, tacut, fratele lui Matei, care a fost adoptat inca de cand era mic.

   
  Cu toate astea, Irina este superba : pe langa sufletul si personalitatea ei debordante si unice, de o sinceritate hilara si uimitoare, are parul blond lung, foarte lung, si in mintea mea arata ca o adevarata printesa.
   O printesa care ajunge in sfarsit la palat: casa lui Matei si Robert. Actiunea tinde sa se petreaca foarte mult timp acasa, pentru ca Irina se muta cu iubitul ei, Matei.
 
   Ideea e ca omul de afaceri este Matei, iar el ii ofera destul de putin timp Irinei. Restul - adica absolut tot timpul fara Matei - este umplut de prezenta lui Robert, viitorul cel mai bun prieten al Irinei. Iar Robert, desi la inceput pare straniu, este un om bun. Este amuzant si o iubeste din tot sufletul pe Irina.
   O idila timida si pura ia nastere treptat intre Irina si Robert. Mie una nu mi-a placut de la inceput relatia ei cu Matei. Matei mi s-a parut nepotrivit pentru firea efervescenta si colorata a Irinei.

   Pe langa numeroasele situatii frumoase - calatoriile cu Robert , etc. - Irina relateaza numeroase lectii de viata si amintiri pretioase. Evidentiaza utilul unui jurnal. Scrie frumos. Autoarea. Are un stil foarte frumos. Unele dialoguri mi s-au parut cam grosolane, dar reale. Nu cred ca anumite replici ar avea ce cauta intr-o carte atat de profunda, cum ar fi " Ce bun e tipu ala " sau ceva de genul. Nu stiu. Nu pare ca si-ar avea rostul. ( erau mai multe, unele mai explicite ) Nu ma deranjeaza limbajul vulgar, dar cartea asta avea ceva pur si copilaresc si frumos si nu vreau sa cuprinda chestii asa de grosolane. E ca un fluture.


 Se discuta foarte mult despre fluturii pe care ii simti atunci cand te indragostesti. Si felul in care autoarea prezinta acest concept, aceasta idee, este unul superb.
   Ce nu mi-a placut asa de mult : atitudinea lui Robert in final, cum este el " beat" de dragoste, mi se parea mult prea catelus dupa nevoile Irinei, mult prea atent, dar totusi dragut.

    Mi - a placut, in concluzie, cat de cat.


 Am destul de multe lucruri de comentat la adresa acestei carti. Nu neaparat de rau. Ambele.

 " Intimidare " spune povestea unei prietenii pierdute, frante, pe care timpul a distus-o. Ideea e ca nu numai ca a distrus-o, dar a facut ca cei mai buni prieteni sa ajunga sa fie bataus - victima. Nu bataus in sensul ca se bateau, dar intelegeti voi, de aceea se numeste " Intimidare ".

 De la cei mai buni prieteni in copilarie, Jared Trent si Tatum Brandt, Tate, au ajuns necunoscuti. Nu chiar, mai mult de atat. Zi de zi, Tate a fost victima farselor, glumelor, batjocurilor intregii scoli conduse de Jared si prietenul lui Madoc.

   In penultimul an de scoala, Tate pleaca in Franta, avand un an de liniste, departe de Jared si Madoc .
    Revenim asadar la ultimul an de liceu. Revenirea lui Tate nu este una ostila, ba din contra: este considerata foarte frumoasa de colegi, este populara, cat de cat, si reactioneaza la incercarile de intimidare ale lui Jared. Lupta impotriva lui.

   K.C. este prietena cea mai buna a lui Tate. Nu am prea multe lucruri de spus despre ea, dar nu mi-a placut . Nu se compara cu protagonista. Si, in sfarsit, in sfarsit am gasit o protagonista prea buna : inteligenta. Alegerile pe care le face sunt complet plauzibile, la fel ca situatiile. Nu este o fata prostuta indragostita sau intimidata de un nesuferit. Este mai mult de atat. Imi place felul in care vorbeste, alegerile pe care le face sunt exact ceea ce as fi facut si eu siimi place sa ma identific cu un personaj intr-un fel in care nu am mai facut pana acum.

   Si o sa va intrebati cum exact o " intimideaza" Jared avand in vedere ca fata a capatat indrazneala, in sfarsit ? Incearca sa ii fure prietena cea mai buna. Ideea e ca Tate este atat de desteapta incat sa actioneze exact cum trebuie incat sa il infranga pe Jared, pana la un moment in care mai castiga si el.


 " On sunny days, as a girl, I could still wake up to that thrilled feeling. You made me giddy with expectation, just like a symphonic rainstorm. You were a tempest in the sun, the thunder in a boring, cloudless sky. "

  Pe parcurs, relatia dintre ei se amelioreaza, devine chiar una de iubire. Dar pana atunci, lucrurile sunt destul de interesante. Mi-a placut sa vad cum de la asemenea dezastru poti ajunge la iubire. Si mi-a placut ce am vazut. 

" Once my gaze met his, it was impossible to look away. His eyes were like the cover of a book - giving you hints but not the whole story. And I wanted to know the whole story. If I searched his eyes long and hard enough, maybe what I crave would seep out ."

 Am inteles de asemenea motivatia lui Jared ,  pentru care a facut tot ce a facut, dar nu m-a convins cu adevarat. Ultima parte din carte nu m-a emotionat asa mult. A fost ok, dar cam plictisitoare( adica ultimele 15 % )

"Yesterday lasts forever, Tomorrow comes never. " - Tatuajul lui Jared


" Yesteday is gone. My mom's favourite quote. She would tell me that mistakes would be made in life. It was unavoidable. But I needed to take a deep breath, put my shoulders back and move forward."


 Nota mea este de 4.3  din 5. V-o recomand. E amuzanta si interesanta. Si spune o poveste draguta.

Yay, am ajuns si la summer challenge 2014 ( fac chestia asta de 3 ani incoace, in fiecare vara ) . Asadar, imi doresc sa citesc pana la 15 septembrie urmatoarele titluri :

1) Intimidare de Penelope Douglas
2) Te astept de J. Lynn
3) Portretul lui Dorian Grey sau Fight club
4)Niciodata impreuna
5) Fluturi 1
6) Five ways to fall
7) Jocul lui Ender
8) Roata timpului 1
9) Burn for burn
10) Creatura de Nely Cab
11) Vrajitor si vrajtoare de James Patterson
12) Fluturi  2 
13)Carrie de Stephen King 
14)Iubire dincolo de timp de Tammara Ireland Stone
15) si probabil orice altceva imi va mai cadea in mana

Si voi ? V-ati propus ceva ?

 Cartea asta este a 11ea din serie. Bai, dar chiar e lunga. ( that's what she said ) . Ideea e ca ma uimeste felul in care autoarea nu se lasa si tot insista, tot continua. Dar asta nu inseamna ca nu vreau sa o citesc, totusi.

 Okay, pai, cartea asta e mult mai plina de actiune. Voi rezuma pe scurt , lasand surprizele pentru voi :

 Hanna -  incepe cautarile despre trecutul noii iubite a lui Mike, si descopera lucruri dubioase. Ideea e ca tot spionajul ei este inregistrat de A si stim cu totii cat de nemiloasa e A.
  Ma doare inima uneori cand vad cat de rea poate fi A. Distruge vieti foarte usor. Oh, cand o vor prinde in sfarsit, I hope that bitch will pay.
  E dragut cum Hanna, pe langa campania tatalui sau si a relatiei mult mai buna cu sora ei vitrega, lupta cu adevarat pentru Mike.

 Aria - nu se pune foarte mult accentul pe ea, dar aflam un secret al tatalui lui Noel si relatia lor trece prin momente grele.

 Emily - la inceputul cartii aflam faptul ca Emily are un copil, o fetita, pe care o da spre adoptie familiei Baker. Problema e ca Gayle, o persoana foarte psihopata, era persoana careia ii promisese copilul si pare foarte razbunatoare si foarte infricosatoare.

Spencer - incearca sa intre la Princeton si in goana ei intra din nou in probleme cu drogurile.

Inamicul principal al fetelor este Gayle ( inamica mai bine spus) pentru ca fetele o suspecteaza ca fiind A. Eu una nu am crezut nici macar o data ca Gayle ar putea fi A : era mult prea simplu !
 A fost captivanta, dar si destul de superficiala
Nu te poti astepta de la seria asta sa fie cu adevarat profunda. Nu stiu de ce, dar autoarea, naratiunea la persoana a treia te separa de poveste ; te face sa fii un observator, nu te pune in situatia fetelor. Nu traiesti povestea, ci doar o observi.

  Imi pare rau ca Sara nu a reusit asta. Au fost unele momente in care ma indoiam de inteligenta personajelor in luarea unor decizii, dar s-a terminat bine dupa parerea mea. Doar un deces.
   Oricum ar fi, vreau sa citesc cartea urmatoare.

NOTA: 4 / 5

Daca ar fi sa ordonez cartile dupa preferinta, as spune: Ten tiny breaths, Four seconds to lose si One tiny lie. Four seconds to lose a fost o poveste superba.  Nu stiu de ce am stat atat de mult pana i-am postat recenzia, dar cred ca a fost pentru a ma gandi mai bine la ea. Desi este cartea a treia, puteti citi individual fiecare volum fara nicio problema.

 Charlie si Cain. Cine ar fi zis ?
 Din momentul in care Charlie intra in clubul detinut de catre Cain, trimisa de tatal ei pentru "siguranta", banuind ca politia este pe urmele lor, Charlie este asemenea unei fantome pentru Cain. Asemanarea dintre ea si Penny, fosta iubire pierduta a lui Cain este izbitoare si trezeste inauntrul lui o multime de sentimente.

 Povestile celor doi sunt profunde si unice : aflam despre felul in care Cain si-a pierdut familia, pe Penny, secretele lui si Charlie ( numele ei adevarat nu este Charlie ) si cum ea a facut toata viata   tranzactii de droguri, influentata si obligata de tatal ei.
 Cu toate astea, Charlie vrea sa scape de tatal ei, si tocmai de aceea vine la Penny's, unde spera sa castiga suficienti bani pentru a fugi.

 Problemele incep atunci cand se indragosteste de Cain, si contrar regulii lui stricte de a nu se culca sau a avea vreo relatie cu personalul din club, Cain este pe cale sa cedeze.

  A avut unele momente atat de amuzante incat radeai cu lacrimi efectiv si altele emotionante si dragute si dureroase. A fost o carte completa. Grafic vorbind, a avut cateva pe undeva pe la jumatate niste parti mai slabute, dar nu ceva deranjant.
  Charlie locuieste initial intr-un cartier periculos, urat, ieftin, dar la insistentele lui Cain se muta in cladirea detinuta de el : unde au locuit si Liv si Trent si Kacey, chiar in apartamentul lui Trent.
   Cain e atat de dragut si romantic si chiar are incredere in Charlie si nu stiu, chiar mi-a placut povestea asta.

   Desi identitatea pe care Charlie, un personaj foarte tare puternic, i-o ofera lui Cain ( de la nume, varsta, adresa, referinte) este falsa, cumva el o cunoaste pe adevarata Charlie si tocmai aceste sentimente o impedica pe ea sa fuga pur si simplu, imediat ce strange banii necesari.

  Ideea e ca tatal ei o tot implica in diverse tranzactii de cocaina si lucrurile se complica cand fata este aproape ucisa. Atentia, grija si empatia lui Cain sunt pur si simplu romantice si frumoase.
   Mi-a placut cartea. A avut foarte multe schimbari de situatie.

  Se obseva faptul ca cea mai matura poveste le apartine lor, Trent si Kacey sunt cei mai "violenti", iar Liv si Ashton cei mai tineri ( prea multa adolescenta in povestea lor) .
 Well, v-o recomand  !

NOTA: 4.5 / 5