Elixirul vieţii este volumul întîi din seria "Ucenicia lui Viktor Frankenstein", scrisa de Kenneth Oppel, si aparuta in România la editura Leda. Am citit "Elixirul vietii" foarte repede, in 2-3 zile. Este evident talentul lui Kenneth Oppel, care a reuşit sa mă convinga ca romanul sau a fost incredibil.
Recunosc ca uneori cand aleg sa citesc o carte cel mai mult ma influenteza coperta, autorul si daca am citit volumul precedent, sau am fost convinsa de review-urile altora. Cred ca asa facem cu totii cand cumparam ceva, nu? Pur si simplu nu imi place sa arunc cu banii...
In cazul meu, la prima vedere, coperta mi s-a parut urata. Dar acum, dupa ce am citit cartea, si am inteles despre ce e vorba, este foarte interesant creionata si da, am inteles care e treaba cu gaura cheii si cu omul din ea! Veti intelege si voi daca veti citi cartea!
Acum sa va spun ceva despre povestea propriu-zisa. Cartea ii are "in reflectoare" pe Viktor, Konrad si Elizabeth. Cine sunt acestia? Konrad si Viktor sunt frati gemeni, si mi s-a parut superba relatia dintre cei doi: fara secrete, sau cel putin aparent. Elizabeth a fost si este prietena lor dintatdeauna. Tatal ei era un om bogat care a abandonat-o, si parintii lui Viktor si Konrad au adoptat-o.
Acum, ajunsi la adolescenta, viata lor in castelul Frankenstein pare sa fie mai frumoasa ca niciodata. Sau nu? Konrad se imbolnaveste. Febra il tine la pat cateva zile, iar cand doctorii vin pentru a-l ajuta, iar remediile nu functioneaza, Viktor este din ce in ce mai ingrijorat.
Pentru a evita spoilerele, sa va spun mai pe scurt: Viktor, Elizabeth si Henri(un alt prieten de nadejde) descopera Biblioteca Obscura, ce contine multe carti despre alchimie. Treptat, Viktor incearca sa contacteze un alchimisc pentru a incepe sa fabrice Elixirul Vietii, in speranta de a-si salva fratele.
Daca vine vorba despre suspans, atunci in mod clar acesta este mai mult decat prezent. Nu se pierde timpul cu introducerea in cadrul in care este situata cartea: Oppel reuseste sa introduca toate astea pe parcurs, in asa fel incat nu te plictisesti nicio clipa. Personajele nu sunt foart iesite din comun, insa sunt creionate in asa fel incat te atasezi iremediabil de ele.
Elizabeth este draguta, desteapta, dar-dupa cum o surprinde Viktor, aidoma unei leoaice, emanand pasiune si curaj. Konrad este fratele geaman al lui Viktor, fiind un personaj pe care il aseman cu Stefan din Jurnalele Vampirilor. Vorbind serios, in timp ce citeam, Konrad si Viktor erau ca Damon in dublu exemplar in mintea mea, cu toate ca inafara aspectului, cei doi sunt cu mult diferiti.
Viktor este un erou-curajos, brav, indragostit de Elizabeth...un exemplu.
Punctul culminant a insemnat ceea ce numesc eu : ASA DA! deoarece, pe langa faptul ca a constat in mai mult de trei pagini (!!!), a fost cu adevarat consistent, si, ei bine, chiar ca a meritat!
Daca as fi cumparat cartea, as fi zis ca am dat banii in mod corect pe ceva, pentru ca a fost un roman bun.
Intr-un final, as zice ca va recomand cu toata inima acest roman. A, am si uitat sa va spun: cautarea celor trei ingrediente, a fost dusa cu gandul la "Calatorie spre centrul pamantului" de Jules Verne, desi aceasta este o versiune mai reusita! Suspasul este, ei bine, chiar foarte bine dozat! Am trait cot la cot cu Viktor. Am simtit fiecare lucru-de la iubire, la pasiune, apoi la nesiguranta, emotie, sacrificiu-, ceva complex! Am facut abstractie uneori la situatia ingrozitoare, la criza din acel moment, realizand cat de bine a fost surprins baiatul! Stiti de ce? Pentru ca noi nu suntem roboti, adica personajele, nu noi, si vreau sa spun: Cand suntem intr-o situatie dificila suntem concentrati pe ea, desigur, insa mai sunt si alte trairi, normal! Pe langa cele foarte puternice.
NOTA: 5./5
Postări
