-Asher?
am incercat sa-mi ridic privirea de la prietenul meu cel mai bun, insa
nu am reusit.Glasul meu suna pierit, ca si cum s-ar fi auzit de la mile
departare.Acesta..parca nu mai era Ash,prietenul meu.Inaintea mea
statea un lup. Avea irisii de culoarea mierii, iar corpul ii era
acoperit de blana maro.Padurea unde veniseram noi nu aratase niciodata
atat de sinistru.Era vremea asfintitului,iar razele soarelui se
proiectau pe copacii subtiri,accenduandu-le culorile tomnatice.Vantul
rece sufla, facandu-ma sa ma infior.Doamne, imi venea sa strig, unde era
Asher al meu? Asher, mereu cu parul blond aranjat si cu ochii aurii in
perioada verii si caprui iarna?Unde era pasionatul de poezii, romanticul
incurabil?Privirea lui, adineaori jucausa paru ingrijorata cand imi
vazu chipul palid.
M-am dat un pas in spate. Eram paralizata.Nu se putea intampla, nu Ash
al meu, nu si el!Ash reveni la forma sa normala, si se ridica, inca
putin ametit.Isi trase cu viteza luminii blugii pe el..
-Madi, eu...Nu fugi!spuse cand vazu ca ma retrag. Acesta sunt eu, mereu
am fost asa. Nu se putea,imi repetam constant in gand.
-Nu..cine te-a transformat?am intrebat repede, incercand sa-mi inghit nodul din gat.si sa-mi adun vocea
-Stai..de unde sti de asta? Nu conteaza, schimba subiectul: Eu am incredere in tine, si de aceea ti-am...
-Cine te-a transformat?i-am taiat vorba.
Ochii lui erau tristi,
dezamagiti
-Speram ca tu sa fi altfel.glasul lui suna lafel de pierdut ca al meu.
-Cine?am intrebat mai sigura pe mine, simtind cum furia ma napadeste. Spune-mi, caci altfel...
-Ca altfel ce? Chiar vrei sa sti?vocea sa suna acum batjocoritoare, rautacioasa.Bine iti spun: Brayden
Sangele mi-a inghetat, toata am devenit o stafie. Nu...nu se putea!
Ochii au inceput sa mi se umezeasca, si pulsul, ca intotdeauna sa se
accelereze,la gandul, la amintirea ca Brayden ar fi viu, sau la fiorul
unei intalniri cu el.
-Iubirea ta?Sufletul tau pereche?Eu ar fi trebui sa fiu acela, nu
jigodia aia, care m-a si
transformat in ceea ce sunt. Asher inainta mai mult spre
mine.Cand am incercat sa ma retrag, m-a prins cu un brat de talie, si a
soptit prin dintii inclestati,in mod clar acum lungiti, cu glas
amentintator:
-E randul tau sa platesti pentru tot ceea ce mi-a facut, Printesa
Am
tresarit. Printesa era apelativul folosit de el cad ne jucam, si mereu
erabland si bun, insa acum, sa sune atat de amenintator.Lacrimile mi-au
umezit ochii.
-Asher...am soptit printre dinti.Du-te naibii, du-te unde vrei,numai da-te de pe mine!
Raspusul
lui m-a socat. Si-a lungit coltii si s-a apropiat de gatul meu.. Am
incercat sa ma misc, sa fac orice, dar eram tintuita de el langa acest
un copac imens. Asta era,aveam sa mor, iar cel mai enervant lucru era ca
se misca totul cu incetinitorul.-am hotarat sa ma gandesc cum
ajunsesem in situatia asta: omorata
de cel ma bun prieten. Pai...ma intai il cunoscusem pe Brayden inalt,
frumos, intunecat, un inger al mortii.El a fost mereu iubirea mea, din
clipa din care l-am cunoscut, Nu am stiut de ce, dar intre noi a fost o
conexiune ireversibila, a fost ca o struna de argint care ne leaga
pentru eternitate. Mereu acolo unul pentru altul, mereu gata sa ne
ranim. Brayden era un inger atat de izbitor de frumos, iar eu
eram...ireversiibil legata de el.
Prefer
sa nu-mi amintesc cum si ce s-a intamplat cu Asher de am ajuns sa-l
cunosc.Prefer sa mor cu amintirea lui Baryden, chiar daca m-a tradat,
chiar daca m-a facut sa sufar.Coltii varcolacului incepeau sa patrunda
adanc in pielea mea si am scos un tipat de durere. Cred ca incepeam sa
halucinez, de la durerea care-mi patrundea pana in maduva oaselor,
pentru ca l-am vazut pe Brayden Avea perechea aia de aripi negre pe care
o vazusem mereu in vise si timea
in mana Arma
ingerului.
Am inchis ochii, incercand sa adorm cu amitirea aceasta.
-Ingerul
meu razbunator! au fost ultimele mele cuvinte.Mereu si intotdeauna. Am
inchis ochii si trupul meu fara viata a cazut la pamant.Nu mai simteam
nimic, nici macar durerea,poate doar pamantul rece. Nu ma mai sinchiseam
sa deschid ochii. Asta a fost.Capitulam. Apoi, o serie de imagini mi-au
strfulgerat prin fata ochilor: prima data cand am privit in ochii lui
Bray, prima data cand mi-a zambit, sarutul pe care nu l-am avut
niciodata.Aripile lui negre, pe care le-am visat in fiecare seara de
cand a plecat.
M-am
trezit, da, chiar m-am trezit.Am deschis ochii si am vazut luna
plina,stand ca o regina a mortii pe cerul negru,fara nicio stea.Am
incercat sa ma ridic, dar nu am reusit nimic, decat sa incep sa
suspin, sagetata de o durere imensa.Abia
acum am, inceput sa realizez: prietenul meu cel mai bun m-a tradat. In
fata mea statea Brayden.Se uita cu ochii reci, inghetati spre mine.Abia
acum am observat balta de sange din jurul meu.M-am ridicat si l-am
imbratisat pe Bray, dar el nu reactiona deloc.L-am sarutat pe obraz,
i-am vorbit. dar nimic. Atunci, o strafulgerare mi-a aratat crudul
adevar: am murit!Dar macar puteam sa fiu ingerul pazitor al iubirii mele
adevarate.Durea, era adevarat, dar de acum putem fi nedespartiti, mereu
si intotdeauna si cred ca si el simte asta
Postări
