Rachel Hawkins este autoarea cartii "Hex hall", dar si a continuarilor ei "Demonglass" si "Spell bound". Acest intai roman mi s-a parut plin de actiune, suspans, mister, dar si abundent din punct de vedere al situatiilor comice. Sophie Mercer, protagonista, al carui nume mi s-a parut ridicol de comun, este o fata mai...nonconformista, iar cand face o vraja de dragoste pentru colega ei mai putin norocoasa in iubire, este pedepsita.


   Nefiind la prima greseala, este obligata sa mearga la "Hecate Hall", pe scurt "Hex hall", un liceu plin de persoane ca ea, cu puteri supranaturale, precum magii, varcolacii, zanele, elfii, dar si vampirii. Intriga mi s-a parut prea grabita. Abia am deschis cartea, ca si am ajuns in atmosfera lui "Hex hall", care trebuie sa recunosc, m-a impresionat, atat pentru ca mobila, tot ceea ce inseamna interior, se modifica dupa starea vizitatorului, fiind totul o iluzie, dar si datorita personajelor.

   Nu am gasit originalitate, de altfel, in roman. Se merge dupa clasicul "fata care merge la o noua scoala, unde incep problemele". Si da, chiar asa se si intampla: se imprieteneste cu noua ei colega de camera vampir, Jenna insa intra in conflict cu o gasca de vrajitoare. Mai devreme sau mai tarziu, Sophie se indragosteste de Archer, un baiat superb, cu o inima de aur, insa se adanceste in secretele propriului trecut. Afla ca tatal ei este seful Consiliului, si ca datorita lui a ajuns aici, si ca, de asemenea, are o fantoma pe urmele ei. De la aparitia ei, tot mai multe persoane sunt atacate, si lumea o suspecteaza pe Jenna, deoarece victimele au fost golite de sange, insa se si tem de "L'Occhio di Dio", o asociatie anti-vampiri.

     Relatia dintre Archer si Sophie a fost simpatica, precum si prietenia dintre ea si Jenna. Recunosc ca nu m-a impresionat atat de mult pe cat as fi vrut, deoarece am mai intalnit aceasta situatie, tipica, ce-i drept, de numeroase ori.


      Apoi, daca este sa filozofez putin, Sophie mi s-a parut cam imorala pentru varsta ei, daca imi aduc bine aminte, saisprezece ani. Gandurile ei nu au fost complexe, nu au avut acea placere de a fi narat la persoana intai, si am sesizat cu autoarea s-a axat foarte mult pe acel umor, care a mers o vreme, insa dupa aceea a lasat o impresie proasta, in opinia mea.
     Punctul culminant m-a facut sa ma indragostesc  de aceasta carte, impresionandu-ma realmente. A avut un final interesant, insa exact ultima propozitie mi-a starnit pe de-o parte curiozitatea, insa pe de alta nu mi s-a parut luna de pe cer. Daca as fi citit-o acum doi ani, cu siguranta as fi avut o cu totul si cu totul alta perspectiva,insa acum...Nu mi se pare ca ar merita 5.5, tocmai de aceea nota mea este 3/5

 Ei bine, am primit o multime de raspunsuri superbe. Mi-a fost incredibil de greu sa aleg unul, insa, ce pot spune, castigatoarea merita din plin premiul dorit, iar aceasta este:

TheoRyaMarya

Raspunsul ei:

Eu nu sunt de obicei o persoana prea spirituala. Nu-mi plac lucrurile complexe. Deci nu sunt adepta explicatiilor lungi, in mod normal. Din cand in cand aflu cate un subiect despre care as putea sa discute ore in sir fara sa ma satur. Am descorperit asta cu cartile, am inceput cum cred ca au facut-o multi, cu Twilight, cu o perioada de obsesie care-i innebunea si pe altii. Apoi am realizat ca nu se termina libraria la Amurg si am dat peste Jurnalele Vampirilor. As vrea sa povestesc despre asta, insa nu cred ca ea m-a marcat prin altceva decat personajul lui Damon, care mi-a ramas intiparit ca si idealul meu de iubit. Apoi am observat in multe carti personaje care merg pe acelasi model ca si el, dar cel care mi-a ajuns la inima aproape la fel ca si Damon a fost Adrian, din Academia Vampirilor. O sa-mi spuneti ca aleg cartile superficial, ca nu asta trebuie sa ma impresioneze la o carte, dar cate dintre voi nu au gandit despre macar un personaj "Ah, asa as vrea sa fie iubitul meu." Eu am avut toata viata o idee preconceputa fata de baieti. E bine sa gasesti un baiat pe gustul tau, e frumos sa gasesti un baiat care sa te iubeasca intr-atat incat sa te lase sa-l schimbi si e un vis devenit realitate sa gasesti un baiat care sa se schimbe el singur numai ca sa ajunga la inima ta. In carti...e posibil. Si asta a fost prima care am vazut asta. Imi place Academia Vampirilor pentru ca m-a facut sa-mi doresc sa fiu acolo sa-i dau o palma lui Rose sa se trezeasca si sa vada cine a fost acolo pentru ea, cine a luptat sa o aiba si cine chiar a pretuit-o. Sau sa fiu acolo pentru Adrian de fiecare data cand Rose il respinge.
E singura carte in care mi-as fi dorit sa traiesc, sa ajut cu ce pot.
Apoi au fost multe alte carti, mi-am dat seama ca autoarele tot merg pe conceptul de basm, de print din povesti care salveaza situatia si nu pe cel care e acolo pentru eroina cand are nevoie dar nu este un "sfant", asta m-a facut sa-mi doresc sa scriu. Sa pot avea propria poveste in care cineva ca Damon si ca Arian sa fie personajul principal, nu vreun alt baiat cuminte.
Nu cred ca ma deranjaza daca nu castig, imi face placare sa vorbesc despre carti, desi as fi putut sa imi aleg alt subiect, dar asta este marea mea durere cand e vorba de triunghiuri amoroase.

Daca totusi castig, http://www.libris.ro/literatura-universala/divergent---veronica-roth-LED978-973-102-412-7--c7509--p375518.html

N-am avut ocazia s-o cumpar pana acum...
Felicitari! Astept datele tale pe adresa: madison97madi@yahoo.com in termen de 7 zile