Postări
Rachel Hawkins este autoarea cartii "Hex hall", dar si a continuarilor ei "Demonglass" si "Spell bound". Acest intai roman mi s-a parut plin de actiune, suspans, mister, dar si abundent din punct de vedere al situatiilor comice. Sophie Mercer, protagonista, al carui nume mi s-a parut ridicol de comun, este o fata mai...nonconformista, iar cand face o vraja de dragoste pentru colega ei mai putin norocoasa in iubire, este pedepsita.
Nefiind la prima greseala, este obligata sa mearga la "Hecate Hall", pe scurt "Hex hall", un liceu plin de persoane ca ea, cu puteri supranaturale, precum magii, varcolacii, zanele, elfii, dar si vampirii. Intriga mi s-a parut prea grabita. Abia am deschis cartea, ca si am ajuns in atmosfera lui "Hex hall", care trebuie sa recunosc, m-a impresionat, atat pentru ca mobila, tot ceea ce inseamna interior, se modifica dupa starea vizitatorului, fiind totul o iluzie, dar si datorita personajelor.
Nu am gasit originalitate, de altfel, in roman. Se merge dupa clasicul "fata care merge la o noua scoala, unde incep problemele". Si da, chiar asa se si intampla: se imprieteneste cu noua ei colega de camera vampir, Jenna insa intra in conflict cu o gasca de vrajitoare. Mai devreme sau mai tarziu, Sophie se indragosteste de Archer, un baiat superb, cu o inima de aur, insa se adanceste in secretele propriului trecut. Afla ca tatal ei este seful Consiliului, si ca datorita lui a ajuns aici, si ca, de asemenea, are o fantoma pe urmele ei. De la aparitia ei, tot mai multe persoane sunt atacate, si lumea o suspecteaza pe Jenna, deoarece victimele au fost golite de sange, insa se si tem de "L'Occhio di Dio", o asociatie anti-vampiri.
Relatia dintre Archer si Sophie a fost simpatica, precum si prietenia dintre ea si Jenna. Recunosc ca nu m-a impresionat atat de mult pe cat as fi vrut, deoarece am mai intalnit aceasta situatie, tipica, ce-i drept, de numeroase ori.
Apoi, daca este sa filozofez putin, Sophie mi s-a parut cam imorala pentru varsta ei, daca imi aduc bine aminte, saisprezece ani. Gandurile ei nu au fost complexe, nu au avut acea placere de a fi narat la persoana intai, si am sesizat cu autoarea s-a axat foarte mult pe acel umor, care a mers o vreme, insa dupa aceea a lasat o impresie proasta, in opinia mea.
Punctul culminant m-a facut sa ma indragostesc de aceasta carte, impresionandu-ma realmente. A avut un final interesant, insa exact ultima propozitie mi-a starnit pe de-o parte curiozitatea, insa pe de alta nu mi s-a parut luna de pe cer. Daca as fi citit-o acum doi ani, cu siguranta as fi avut o cu totul si cu totul alta perspectiva,insa acum...Nu mi se pare ca ar merita 5.5, tocmai de aceea nota mea este 3/5