Postări
Nu cred ca te voi mai putea privi vreodata in
acelasi fel in care am facut-o candva. Nu acum, cand stiu intreaga poveste,desi
as merge pana in iad doar pentru tine.
E un
octombrie tarziu si frigul imi ingheata treptat sufletul poluat de haosul in
care se scalda caruselul vietii. Ma plimb printr-un oras populat de fantome si
viata mea e o paleta de culori stridente, stricate, mult prea dormice de a fi
cineva, de a atrage atentia, chiar daca mijloacele prin care se obtine
nesemnificativul renume sunt imbibate in minciuni. Corpul meu este la fel de
epuizat ca si mintea mea, iar asta ma sufoca. Intregul univers se roteste
incontrolabil si nu am niciun punct fix. Aleg sa zbor cu el si ma destram pas
cu pas, pana in clipa in care te vad : un cer instelat in carne si oase, cu o
palarie neagra si doua brate larg deschise. Asa ca alerg spre ele si ma izbesc
intr-o imbratisare dureroasa, devening luna. Deasupra spatiului citadin,
impreuna cu tine, dam sens vietii.
In fiecare
noapte te iubesc si sunt sigura ca esti sincer cand imi spui povestea vietii
tale, dar nori cenusii sunt dedesubtul nostrum si nu mai pot vedea lumea
exterioara. Te vad doar pe tine si ma afund in intuneric. Obsev de ce nu
apartineam lumii mele – pentru ca eu sunt luna si locul meu e langa tine.
Nu pot sa
ma opresc sentimentele de vina si de furie si de ura asupra mea. I-am parasite
pe toti, i-am abandonat doar pentru a fi cu tine si nici macar nu sunt sigura
ca vei ramane alaturi de mine. Ma inec in insecuritati, si incep sa palpai.
Intreaga mea suprafata este acoperita de fasii, linii, structuri ravasite din
care curge lumina. Eu credea ca imi vor usura suferinta, dar de fapt ma seaca.
Am nevoie de tine, dar nu te gasesc.
Incep sa ma
departez de tine, sa ma prabusesc.
Cerul adaposteste
in bratele sale luna, mai mare decat mine de sute de ori. Il strig. O data, de
doua ori, de zece ori; viteza colosala imi impiedica incercarea disperata de a
ma agata de ceva – orice – doar pentru a ramane aici, langa tine.
Ma
prabusesc si realizez ca sunt doar o stea cazatoare. Simt impactul cu pamantul
asemenea purgatoriului aspru. Oameni trec pe langa mine, indiferenti. Haosul
imi este atat de familiar. Totusi, te vad, si pe ea, si restul stelelor.
-
Domnisoara, domnisoara, sunteti bine ?
Doua maini stangace ma ridica.
Plansetul meu incontrolabil sfasie melodia comerciala care se aude de la o
bodega din vecinatate. Individul ma priveste speriat ; e imbracat sarac, la
limita decentei.
Nu stie ce
sa faca, este surprins de valul de emotii care se varsa din mine si pur si
simplu ma imbratiseaza. Nu pot vedea pe altcineva inafara de tine, si ma sfasie
faptul ca acum esti de neatens. Si ca eu am redevenit captiva in haosul meu.
Strainul ma
ajuta sa merg si apoi drumurile noastre se despart. E atat de frig, sfarsit de
decembrie. Ma asez intr-un colt si stau cateva ore acolo pana cand realizez ca
trebuie sa Ama razbun. Stiu frica ta cea mai mare. Cersesc cu disperare doua
zile incontinuu si stomacul meu deja s-a resemnat. Cumpar de la primul vanzator
artificii si fac rost de o bricheta.
Apoi, te
astept, si cu jumate de ora inaintea miezului de noapte imi pun planul in
aplicare. Ploaia de culori se revarsa deasupra mea si sunt imbratisata de fum.
Lumini peste lumini. In sfarsit nu te mai vad clar. Un sunet vag pe fundal.
Doua raze de lumina. Stiu ca acolo unde te afli, te chircesti de frica. Stiu
cat de mult urasti artificiile. Pana la sfarsitul vietii mele am de gand sa te
chinui in fiecare noapte. Doua faruri.
Camionul ma
izbeste din plin si corpul meu zboara. Sufletul mi se spulbera cand, o data
inaltat, te revede. Ma uit in ochii tai. Inca esti alaturi de ea. Soferul
tirului varsa lacrimi irelevante pe trupul meu neinsufletit. Incearca cu
disperare sa ma trezeasca. Tu, in schimb, nu spui nimic, abia daca te uiti la
mine.
Asa ca aleg
sa plec. E momentul sa merg mai departe. Nu pot fi captive intr-un loc caruia
nu ii apartin.
In timp ce
ma afund in lumea mortii, o ploaie de lumiti de zguduie. E
Anul Nou. Ma duc spre moarte cu zambetul pe buze, si am toata
certitudinea ca asta e locul caruia ii apartin, si ca tu iti meriti pedeapsa.