Postări
Nu am citit foarte mult de la Stephen King ; aceasta este abia a doua carte, dar cred ca este si ultima. Stephen King nu este un autor care sa fie bun, dupa parerea mea.
Carrie este o carte foarte clichee. Mai mult de atat, nu imi spune absolut nimic nou. Stiti filmele alea americane, despre o fata hartuita, intimidata de colegii ei si epica ei razbunare . Ghici unde are loc aceasta ? La bal.
Personajele sunt seci. Banale. Lipsite de orice originalitate, alaturi de protagonista. care si ea e un cliseu. Carrie este o tanara care dintotdeauna a fost maltratata de mama ei. Maltratata adica batuta, inchisa mereu in debara, mama ei mai pe scurt era o psihopata, care se anunta mare credincioasa in Dumnezeu, dar era dusa cu pluta.
Asa ca, in absenta tatalui sau, Carrie este crescuta de mama ei. Treptat, fata incepe sa fie constienta de puterile ei : telekinezia. Iar Stephen King reuseste sa faca acest subiect teribil de plictisitor si enervant. Mare chestie, poate sa mute lucrurile si in momente de tensiune face lucruri extreme cum ar fi ploaie cu pietre, etc.
Nu stiu, dar nu mi-a placut deloc. Ah si pe langa naratiunea si dialogurile slabute, personajele vag conturate si cliseice, apar situatiile atat de des intalnite. Si de asemenea fragmente din rapoartele in legatura cu viata Carriei si declaratii. Desi ar fi trebuit sa fie interesante, nu sunt, credeti-ma. M-au plictisit de moarte.
La un moment dat, dupa suferinta in legatura cu batjocura pe care o simtea in sufletul ei Carrie, din cauza colegilor ei de liceu, fata este invitata la bal de un tip foarte dragut si sexy.
Nu m-a atins deloc. Nu imi place Stephen King. Aceasta carte este parca scrisa de un amator.
NOTA: 2/5