Postări
Am primit "Legaminte" spre recenzare de la libraria online Bookcity, careia ii multumesc pentru ocazia de a citi aceasta distopie interesanta si deosebita.
Cassia are 17 ani. Este emotionata pentru ca trebuie sa-si afle perechea. Surpriza este aceea ca Perechea ei, aleasa de Societate, este chiar Xander, prietenul ei cel mai bun. Am asemanat aceasta carte imediat cu "Jocurile foamei". Este imposibil sa nu remarci aspectele comune dintre ele.
Dupa acea seara, fiecare primea un microcard ce continea date despre pereche lui. Cassiei ii apare pe microcard chipul lui Ky, un alt baiat de la scoala.
Oficialitatile o conving repede ca a fost o eroare, ca Ky nu poate fi perechea ei deoarece este o Aberatie. Aberatie. Serios?
Nu mi-a placut in mod deosebit romanul. Incepe frumos. Mi-a placut inceputul. Continua, pana la pagina 200 lent. I-a lipsit mult actiunea! Cele 200 de pagini sunt umplute de moartea bunicului sau, de temeri si de alte chestii.. Nici scrisul lui Ally nu este fenomenal, asa ca...
A avut, intr-adevar unicitate si am apreciat. Nu am inteles de ce a insistat atat de mult pe staticitate. Cand am crezut ca ultimele 100 de pagini vor fi pline de actiune, m-am inselat din nou. A avut ceva poezii dragute, dar nu fenomenale. Mi-a displacut instantaneu asemanarea cu "Jocurile Foamei". Foarte mult. A adaugat acelasi decor cu padurea, actiunea petrecandu-se si acolo. Totusi, sa va spun de ce mi-a dispacut: JF e plina de actiune! Lui "Legaminte" ii lipseste desavarsit actiunea.
Societatea mi s-a parut teribil de bizara. Tot timpul se baga in vietile oamenilor si aleg pentru ei si asta m-a enervat. Comparata cu "Atingerea lui Juliette", "Jocurile foamei" , "Vampirii sudului" , "Micutele mincinoase" si alte serii mi se pare inferioara "Legaminte". M-am asteptat la ceva super. Am fost, din pacate, dezamagita. Acum nu spun ca voi n-ar trebui sa o cititi! Nu strica nimanui, insa mi-am expus parerea mea dupa ce am terminat-o.
Xander, Perechea Cassiei e OK. Nu mi se pare atat de prezent. El e "prietenul cel mai bun care o iubeste, dar ea nu-l iubeste ca iubit" . Ky e dragut, un baiat care a suferit enorm cand si-a pierdut parintii. Autoarea a mai "salvat" din actiune cu schimbul de poezii si mesaje dintre Cassia si Ky. La inceput a mers, apoi m-a plictisit. Cand am ajuns la pagina 251 am zis "Oare are punct culminant"? "Oare are suspans" ? Tindeam spre un: NU gravat.
Cassia nu mi-a placut in mod deosebit ca personaj. Este atat de retrasa si face absolut tot ce zice societatea. Treptat, mai incalca regulile.
Coperta din state mi-a placut mult mai mult. Exprima enorm de mult. Nu am simtit dorinta de a afla mai mult despre Ky. Mi-a parut rau de el, insa nu m-am indragostit de el. Daca as fi fost in locul autoarei as fi taiat primele 200 de pagini si as fi rescris povestea mai antrenant. Mai misterios si cu mult mai mult suspans. Nu spun ca "Raspanditii" nu merita citita. Mi-am pus intrebari, si cred cu siguranta ca in volumul doi voi gasi raspunsurile.
Pe langa deficitul enorm de actiune, personajele prea putin creionate sau originale, recunosc ca m-a dezamagit. Imi pare rau. Poate altora le-am placut, doar ca eu am facut recenzia din opinia mea si cu parerile si comparatiile si gandurile mele.
NOTA: 2/5