Postări
Despre "...si la sfarsit a mai ramas cosmarul" nu am auzit nimic mai mult decat laude, despre tot ceea ce are: fictiune, suspans, totul foarte bun.
Nobilul decazut Arthur de Seragens este invitat la nunta unei tinere femei. Urmeaza trei luni de petreceri si voie buna, unde toata lumea se va simti bine si se vor distra. Informatiile despre Arthur vin treptat, insa daca stau sa le pun cap la cap descopar un barbat care a ucis un om pentru iubita lui Juliette, despre care din pacate informatiile sunt atat de putine, incat nu pot sa imi dau seama de ce s-a despartit de el si ce s-a petrecut cu adevarat.
La inceput Arthur nu este descris de nicun fel, asta facandu-ma sa intru chiar eu in pielea personajului, ceea ce as fi facut oricum, dar nu ar fi stricat un portret, dar care vine mai incolo. Cu una cu doua, Arth accepta invitatia, si ajung acolo isi intalneste cel mai bun prieten. Drumul parcurs m-a indus intr-o frumoasa lume a trecutului, pe cand femeile purtau rochii cu falduri din matasuri, si barbatii calareau caii si erau curajosi si drepti. Trecutul poate fi uneori atat de frumos!
Vicennes este un personaj care m-a impresionat. Desi as fi vrut sa se puna accentul mai mult pe calitatile sale, el este creionat ca fiind un om just, curajos, un prieten la nevoie si inca unul ager la minte.Castelul impunator are niste oaspeti alesi, care fac parte din toate categoriile sociale. Un lucru care mi-a displacut a fost ca erau numeroase personaje, care au fost la inceput descrise, insa apoi am pierdut sirul lor, si inafara personajelor pricipale, nu am reusit sa le mai tin minte.
Atmosfera care m-a cuprins pe parcursul cartii a fost minunata! Parca vedeam, nu, parca traiam in trecut. La inceput, cand totul a fost bine, m-am gandit ce viata frumoasa duceau ei! Arthur se indragosteste de gingasa, de inocenta Adrianne, superba si tanara, dar care din pacate era logodita.
Oamenii din acea era erau, din pacate, tot cam la fel de superficiali ca in ziua de azi. Sunt rai, barfitori, si cred orice soapta care le ajunge pe la urechi. Sunt evidentiate impresiile care conteaza si toate aparentele.
Intriga consta in primul om bolnav. Un slujitor lesina, aparandu-i pe gat doua broboane negre pline cu puroi si viermi. Scarbos! Panica si isterie in castel. Oamenii incearca disperati sa iasa, insa sunt tinuti fortat inauntru, de teama ca boala ce-i infestase sa fie nemiloasa ciuma. Ei bine, ar fi fost usor sa fie ciuma.
Barbatul moare mai incolo. Dar nu asta e important, ci efectul acestei morti. Incep sa se formeze aliantele, si partea asta mi-a placut mult, desi m-a cam tinut prea mult in suspans cu toata treaba.
Cand cu greu afla ceva de la un batran al carui nume am uitat sa-l tin minte, Arthur si Vincennes afla ca se confrunta cu ceva mai mare decat isi imaginau: cu vampiri.
Morti vi care ies din mormant. Mai tarziu, batranul dispare si revine ca mort viu si suspansul este crucial. Mi s-a facut frica! Asta nu mi se intampla adesea cand citesc o carte! Este foarte bine facut.
Urmeaza aliante, crime, mistere, si mult, mult, mult suspans. Nu am sa mai continui cu actiunea, cu relatarea ei, deoarece va stric surprizele, si nu trebuie povestit niciun cuvand peste ce v-am divulgat eu.
Sa vedem:
La personaje am gasit eu buba, fiind numeroase si foarte greu de identificat. Nu va faceti griji, nu ma refer la cele principale, cu care te obisnuiesti usor. Ma refer la restul de invitati.Ei, se trece si peste asta la urma urmei.Primele pagini, expozitiunea, a fost placuta. Fiecare pagina ma facea sa iubesc si mai mult povestea. Recunosc ca mi-ar fi placut sa vina mai multe sentimente intime de pe Arthur, avand in vedere ca se nareaza la persoana I, in afara celor foarte puternice ca furie, iubire, indiferenta, frica,etc.
Cartea te tine. Nici nu iti dai seama cand se termina. Dupa asta urmeaza o postfata si o rubrica destinata intrebarilor. Cam atat va pot spune. Sper sa va fi lamurit.
Nota: 4.4/5
