Heart of darkness

   "Sub aceeasi stea" este o carte frumoasa si emotionanta. Din pacate, desi a avut multe parti frumoase, a avut si cateva cam exagerate, care m-au plictisitt si nu chiar atat de captivat. Dupa parerea mea, Stephen Chbosky e mai bun ca scriitor decat John Green. John Green nu este,in mod evident, unul dintre preferatii mei.

     Carte prezinta o altfel de adaptare a operei Romeo si Julietta, de data asta infratisand iubirea dintre doi adolescenti bolnavi de cancer. Si da, povestea o sa fie putin cam dura.
       Hazel are cancer la plamani. Printr-un miracol, un ultim tratament ii mai prelungeste viata in ultimul moment. Si viata nu e atat de dulce. Pe langa infinitele sedinte de grup de consiliere, Hazel incearca sa duca o viata relativ normala. Se imprieteneste cu Isaac, un baiat care urmeaza sa fie orb(tumoarea s-ar fi extins din ochi si el ar fi murit).
       
      Face cunostinta cu Augustus, un tip care, la randul lui, este lovit de cancer ( are un picior amputat si inlocuit -- nu stiu sa explic, are un picior fals) . Cei doi petrec din ce in ce mai mult timp impreuna, impart aceleasi pasiuni: iubesc aceleasi carti, in timp, ajung sa si cunoasca pe autorul care i-a fermecat atat de mult si finalul este, evident, unul trist si adevarat.
    Nu mi-a placut cartea, sincer. Mi-a lasat un gust amar. Romanul evidentiaza faptul ca viata e naspa si ca trebuie sa o traiesti cat te simti in putere, insa nu  m-am atasat de personaje.
   
   Autorul a insitat foarte mult asupra cartilor si efectiv tot batea capul cu astea 2 carti incat m-am saturat de abordarea unuia si aceluiasi subiect. Si momentul in care intalnesc autorul si el e un betiv, si bla bla bla, nu nu m-au impresionat. Nu mi-au ajuns deloc la inima. Asta e , poate ca nu e genul meu de carte. Mais, c'est la vie. Si un alt lucru care m-a enervat a fost descrierea excesiva a jocurilor video. Nu am nicio problema cu asta, insa chiar nu ma intereseaza ce zombii mai omoara in acest nou capitol . Chiar nu ma intereseaza.

    De altfel, mi-a placut iubirea dintre Gus si Hazel si abordarea, parerea pe care o au ei asupra vietii si faptul ca viata suge si trebuie sa te bucuri de ea cat mai poti.

 NOTA: 3 / 5

  Adineauri am postat recenzia la "Club V" si acum trebuie sa scriu o recenzie cu mult mai complexa si mult mai interesanta . "The perks of being a wallflower" este, in definitiv, o carte minunata, cred ca este CARTEA ANULUI 2013. Absolut superba. Ok, atunci sa incepem.

    In primul rand, nu ma asteptam sa fie o carte atat de buna. Ma asteptam la o mediocritate, insa ma bucur ca am fost surprinsa placut.

    Formatul cartii este diferit, fiind organizata sub forma unor scrisori trimise de protagonist, Charlie, unui "prieten" a carui identiatate nu a fost revelata niciodata.
    Dar, chiar daca este sub forma de scrisori, nu inseamna ca nu nareaza la fel de bine, sau ca lipseste dialogul. Ba din contra: mi-a placut ca exista dialog, si descriere, si Stephen Chbosky scrie foarte frumos.
    M-a impresionat atat de mult cartea si mi-a placut la nebunie. Acest roman expresiv prezinta, intr-un mod unic,elegant,infantil pe alocuri, viata adolescentului Chralie.
     Charlie incepe liceul si este foarte emotionat. Ii e frica putin. Putin mai mult. Incearca sa-si gaseasca cativa prieteni, si nu reuseste, la inceput: sora sa este "senior"(senioara ca feminin suna aiurea), dar pana la urma ii intalneste pe Sam si Patrick.
 
Charlie poate parea genul ala de baiat slab la minte, genul ala prost si molau, insa este exact opusul. Este o persoana tacuta, "WALLFLOWER", care m-a inspirat si m-a facut sa il admir. Charlie reuseste in felul lui sa faca fata unei vieti de rahat, si e pur si simplu genial. Se indragoteste de Sam, care este si ea in ultimul an de liceu, asa ca relatia ar fi putin dificila din cauza ca urmeaza sa plece la facultate.
  
  Romanul te face sa analizezi, in mod direct, fara ocolisuri, momentele de cumpana care vin o data cu varsta adolescentei: consumul de droguri si consecintele, desi nu se pune mult accent pe asta, iubirea, orientarea( Patrick este gay) si toate problemele interioare: singuratate, familie.
   Prietenul cel mai bun al lui Charlie s-a sinucis. Matusa sa, Helen, persoana lui preferata din intreaga lume a murit. Si scoala e grea, din cauza colegilor si Charlie doar vrea sa supravietuiasca. Sa isi faca prieteni. Sa iubeasca.
    El e un suflet pur. Mi-a placut atat de mult felul in care scrie scrisorile, modul in care te captiveaza si toate intamplarile pe care nu voi sta sa le insirui pentru ca nu e la fel ca in momentul in care le citesti si surprizele pe care le ai in momentele alea.

    Filmul este surprinzator de bun, insa nu e la fel ca romanul: e mult mai profund, mai explicit, mai dureros poti sa zici in anumite momente. Filmul se axeaza foarte mult pe conflictul cu colegii si acomodarea greoaie. Carte surpinde in plus si problemele familiale, secretele ascunse.
     Asa ca Stephen Chbosky e un geniu si il ador si vreau sa citesc mai multe carti de la el. Si sa revad a 3a oara filmul.

NOTA: 5/5