" Voiam sa ne tinem departe de tot ce putea fi previzibil, de orice ne-ar fi facut la fel cu ceilalti trantori ai societatii, care se sculau in fiecare dimineata si copiau la xerox ziua de ieri. Noi ne doream sa mergem cu rucsacul in spate prin lume. "


    Niciodata impreuna ( The edge of never ) este o carte frumoasa. Mi-a placut foarte mult pana cand am ajuns la 80 % , si de atunci , pentru mine a fost o plictiseala absoluta urmata de un final mult prea cliseic si siropos pentru mine. Ihhh. Chia imi pare rau ca nu a putut sfarsi o poveste de asemenea fel intr-un mod diferit .

 " - Nu cred ca dragostea pentru cineva se poate termina vreodata, spun eu si vad o scanteie care ii straluceste in ochi. Cred ca, atunci cand te indragostesti, deci daca e vorba de dragoste adevarata, este pentru toata viata. Toate celelalte sunt doar experiente si iluzii. "


Ok, deci avem un inceput banal, care dupa parerea mea ar putea fi cu usurinta taiat cu foarfeca din carte. De ce ? Pentru ca aflam detalii nefolositoare despre prietenia dintre protagonista pe nume Camryn si Natalie( tipul ala de prietena enervanta, nesigura pe ea, care tot timpul incearca sa o cupleze cu orice tip ). Bine, dupa o cearta pe tema iubitului lui Nat, Cam porneste pur si simplu in calatorie. Am iubit momentul asta. A fost pe sufletul meu. 


   Adica fata renunta sa copieze la xerox ziua de ieri, isi abandoneaza noul loc de munca si, ( are 20 de ani, apropo ) isi cumpara un bilet de autobuz si porneste in necunoscut, intr-o destinatie la nimereala. In autobuz, dupa ore si ore in sir face cunostinta cu Andrew Parrish. Relatia dintre ei este draguta, in adevaratul sens al cuvantului, si mi-a placut faptul ca evolueaza de la prietenie la ceva mai mult, si nu se cupleaza din prima. 

     Ambele personaje au cant un backstory interesant, desi nu suficient de emotionant pentru mine. 
Tocmai asta e problema : am citit atat de multe carti de genul asta ( doua persoane ale caror suflete sunt chinuite de trecut ) incat nu ma mai atinge cu adevarat partea pe care mizeaza autoarea. Inteleg ca e dramatic, dar m-am saturat ca toate sa parcurga acelasi fagas, sa ajunga la acelasi final. Sunt aceleasi personaje, doar ca au un alt ambalaj, si ceea ce m-a facut sa iubesc cu adevarat a fost sirul de intamplari, felul in care a decurs iubirea lor. 

" - Spune-o pur si simplu. Daca, dupa ce o spui, nu te simti impacata, atunci o sa te descurci cu asta, dar daca tii in tine rahatul asta, indoiala va fi o nemernica mai mare decat vinovatia. "

Autoarea nareaza un capitol din perspectiva lui Cam si unul din cea a lui Andrew, si face asta in mod impecabil. Povestea este spusa in ritmul unui rock clasic de calitate, amintit tot timpul. 
  Desi pare plictisitor in ansamblu - sa citesti o carte despre niste oameni aflati tot timpul pe drumuri, care nu poate avea nimic aparte, adevarul e ca are destule chestii aparte, cum ar fi escapadele calatoriilor si libertatea de a-ti face viitorul cu mana ta, nu ghidat de societate. 

   " Si, in plus, inca nu sunt pregatita sa deschid capitolul " Andrew"  cu ea.  De fapt, cu nimeni. E ca si cum, daca as vorbi catusi de putin despre el, chiar daca pentru a confirma ca exista si ca sunt cu el, toata aceasta experienta ar disparea intr-un nor de fum. As rupe vraja. S-au m-as trezi si mi-as da seama ca Blake a pus ceva intr-una din bauturile pe care mi le-a oferit in noaptea aceeas inainte de a urca pe acoperis cu el si ca am avut halucinatii cu toata aceasta calatorie alaturi de Andrew " 

Eu va recomand aceasta carte. Veti gasi tone de chestii dragute in ea. 

NOTA MEA : 4/5