Heart of darkness

  De cand cu "City of bones" am fost curioasa in legatura cu povestea nemuritoare a Clarissei Fray alaturi de Jace si m-am apucat de volumul cinci. Mi-a placut. A fost o carte buna. Antrenanta. Cu toate astea, a avut cateva lucruri care nu mi-au prea placut.

  Clary are o viata grea... grea rau. Iubitul ei, Jace, este posedat. Bine, asta a fost exprimat intr-un mod aiurea. Il mai tineti minte pe Sebastian, fratele lui Clary, fiul lui Valentine,ala malefic ?Da, el are o legatura dubioasa cu Jace - facuta de Lilith. Acum, Jace este subordonatul lui Sebastian si face absolut tot ce vrea el, neavand o constiinta proprie.

    Clary este nevoita sa stea si sa astepte dupa imbecilitatea aia de Conclav sa faca ceva, sa il gaseasca pe Jace al ei, cand descopera ca aia nu il mai cauta pe Jace, ci doar pe Sebastian. Daca e sa discut actiunea, mie mi s-a parut antrenanta, unica si interesanta. Mi-a placut actiunea in mod deosebit. Cu toate astea, a avut anumite parti in care m-a plictisit de moarte, si de aceea ii voi acorda nota de 4 din 5. De ce?

   In primul rand ce cauta Maia si Jordan in cartea asta ? As fi inteles sa apara episodic, insa sa narezi ce se petrece intre ei suficient de des incat sa-mi vina sa arunc romanul pe geam nu mi se pare in regula. Sa zicem ca relatia lor este draguta, insa nu mi-a placut absolut deloc ca batea capul ba cu Maia si Jordan, ba cu Alec si Magnus. Eu vreau doar Clary si Jace. Atat. Bine, poate si Isabelle si Simon, pentru ca ei sunt chiar draguti impreuna si sunt un cuplu romantic si deosebit. Restul - pas.

    Jace si Sebastian vin dupa Clary, moment in care fata realizeaza ca este in pericol si ca ei au nevoie de ea ... oare de ce ? Personajul puternic din roman a fost Clary. Jace, mereu subjugat de Sebastian, este mai sters. Cu toate astea, nu m-au "atins la inima" cu adevarat momentele romantice. Poate ca a fost mult prea PRE-actiune. Toate pregatirile, toate discutiile si intamplarile cu celelalte personaje nu m-au captivat ca altadata, ci m-a enervat.
Nu pot sa spun ca "City of lost souls" a fost o carte asa buna ca altadata. Ma refer la expresivitate. La dorinta de a se face auzit si de a transmite ceva, un fior pana in miezul oaselor. Vreau ceva expresiv care sa ma emotioneze si captiveze total pentru ca sa ii dau nota maxima.
   Romanul a fost,totusi, in regula.

    Mi-a placut capabilitatea personajelor, credinta de a trece mai departe, de a nu renunta. Clary face rost de doua inele cu care poate comunica mintal cu Simon si pleaca alaturi de Sebastian si Jace. Calatoresc, sunt momente romantice si dragute. Pe cealalta parte, Isabelle si Simon, Alec, Magnus vor sa faca rost de o sabie pentru a-i separa pe Jace si Sebastian.

    Problema era ca nu il puteau ucide pe Sebastian. "Taie-l pe unul si celalt sangereaza, omoara-l pe unul si au murit amandoi".
Cassandra Clare a facut o treaba buna, totusi. Mi-a placut cartea, insa nu a fost exceptionala. O recomand fanilor seriei, cei mai pasionati de actiune si de o scriere complexa. Daca va plac autorii care scriu mult si complex, Cassandra Clare este perfecta. Eu sunt mai mult genul Richelle Mead si Rachel Caine si Tahereh Mafi si Sara Shepard: scurt, emotionant, la obiect, expresiv, antrenant.

   Asadar, abia astept volumul sase. Sunt curioasa cum va evolua totul.

    Nota: 4  /  5