Lume, stiu ca nu prea am mai postat, dar am fost la mare si nu am avut net acolo. Oricum, pe durata sejurului am citit doua carti cap-coada care mi-au placut in mod deosebit: Delirium si Pandemonium de Lauren Oliver.

  " The most dangerous sickness are those that make us believe we are well "

   Cartea asta a fost wow. La final, am realizat ca ea poate fi o metafora pentru ziua de azi, pentru manipularea pe care conducatorii din ziua de azi o exercita asupra oamenilor si cum viata poate urma mult mai multe cai decat cele care sunt intiparite in mintea noastra. Dar sa incepem recenzia noastra.

    Stilul autoarei este super. Imi aminteste usor de cantecele lui Amy Lee pe alocuri, este uneori suficient de intunecata si imi place foarte foarte mult. Pentru mine a fost unul profund si care a transmis tot ceea ce era de transmis.

    " I have a brief fantasy that we're the only two people out in the darkness - that we are the only two people awake and alive in the city, in the world "


   Actiunea are loc in viitor, intr-un lume unde iubirea este considerata o boala, o infectie care trebuie tratata printr-o operatie pe creier care are loc de la varsta de 18 ani si care " salveaza " oamenii. Asta este mentalitatea indusa de societate, bagata pe gatul oamenilor. Iubirea nu exista. Oamenii traiesc fara ea. Cursul vietii este urmatorul : cu cateva saptamani inainte de a implini 18 ani, tinerii dau un examen in urma caruia se stabileste daca isi vor continua studiile sau se vor casatori imediat. Ei primesc o pereche, cu care urmeaza sa se casatoreasca, sa aiba copii si sa isi continuie viata. Deci totul are loc intre straini, nu exista atasament sau iubire, pentru ca iubirea este o boala periculoasa care duce la moarte.

  " Most things, even the greatest movements on earth, have their beginnings in something small. An earthquake that shatters a city might begin with a tremor, a tremble, a breath. Music begins with a vibration. "

Protagonista trece prin numeroase schimbari. Schimbari realitate de mentalitate, de viata. Lena este initial o persoana foarte usor de manipulat, foarte usor de modelat. Mama Lenei a facut parte din rezitenta : Rezistenta este constituita din oamenii care refuza sa accepte cura, remediul pentru iubire, si fug in Salbaticie. Asadar, familia fetei este privita intotdeauna de sus si sunt usor marginalizati. 
   Asta nu le impiedica pe Lena si Hana sa fie cele mai bune prietene. Dupa examinarea lor, care este brutal intrerupta in circumstante neobisnuite, viata lor se schimba radical. Societatea incearca sa manipuleze toti oamenii dar niciodata nu se gandeste la tineri si la curiozitatea lor : la cum descopera muzica si carti neautorizate de conducere, la cum nu fac nimic rau, dar sunt sanctionati. La cum societatea care trebuia sa te protejeze - conducerea, oamenii " buni " - sunt atat de nemilosi si de rai si de corupti

 Lena conteaza boala : se indraogsteste de Alex. Minunatul Alex. Mi-a placut personajul asta extraordinar de mult. 
  
   " Sometimes I fell like if you just watch things, just sit still and let the world exist in front of you - sometimes I swear that just for a second time freezes and the world pauses in its tilt. Just for a second. And if you somehow found a way to live in that second, then you would live forever. "


   Si acum o sa va intrebati : si care e treaba de fapt ? De ce ar merita sa citesc asa ceva ?

    Pentru felul in care autoarea te face sa devii Lena, de la fetita aia timida si influentabila la femeia puternica si imposibil de clintit . Ascensiunea ei este superba. Povestea este complexa si plina de suspans. 

Dar ce se intampla propriu - zis ? Pai , initial este evolutia treptata a iubirii dintre Alex si Lena, apropierea remediului Lenei si probleme pe care asta le implica : ce se va intampla ? Va fi Lena " reparata " ? 

   Am scos atat de multe citate superbe din carte si o sa fac un  poster cu ele pentru ca sunt foarte profunde si reale. Si va spun ca mi-a placut mult prea mult. Bravo Lauren Oliver !! 

NOTA: 5/5