De la James Patterson am mai citit Experimentul angel si Scoala s-a terminat petnru totdeauna sau ceva de genul parca a fost titlul ala. Oricum ar fi, "Vrajitor si vrajitoare"  este o carte ingrozitor de proasta. Cred ca James Patterson a luat 10 povestioare de la copiii de gradinita si le-a combinat pentru ca sa scoata o carte pentru niste bani in plus.

 Voi stiati ca personajele au : Wisty 17 ani si Whit 19 ani ? Cand am auzit asta am avut impresia ca sunt retardati pentru ca sincer, au un vocabular si niste dialoguri de copii de 7 ani .

Auzi, categoria Young adult. Eu as recomanda clar pentru copii intre clasele 1 - 4.
Actiunea e saraca, asa cum si era de asteptat si are e foarte plauzibila.
 Dar situatiile sunt teribiiiil de credibile, sa va postesc. Whisty si Whit sunt rapiti de oamenii Noului Ordin pe motiv ca sunt vrajitori si sunt intemnitati. Acolo au un inamic a carui amenitare este la fel de infricosatoare si credibila ca previziunile Mamei Omida.

  Bineinteles ca acesti copii , pardon, adolescenti cu creier incetinit ( scuze, dar daca citesti cartea nu ai cum sa nu spui asta ) isi descopera niste puteri deosebite. Si intrebarea mea e : daca au o putere asa de mare si de unica atunci de ce nu darama pur si simplu cladirea si ii omoara pe toti inamicii de temut ????

 Ei bine, surprinzator si credibil si plauzibil, protagonistii sunt salvati de catre Celia si pornesc intr-o calatorie prin Lumea Umbrelor . OK, bine. Socant. Nu ma asteptam la ceva de genul asta.
   Da.

   Minunata cartea, ce pot sa spun. Merita sa fie publicata. Stiti ca sunt sarcastica nu ?  Teribil de plictisitoare si saraca. O dezamagire, intr-un cuvant.
   Stiu ca e o recenzie negativa si nu ma omor dupa asta, dar macar am argumentat de ce nu e buna cartea si decat sa laud o porcarie, mai bine scriu de ce si ce.

Nota: 1/5

 In ultimul timp am dat numai de carti proaste. Nu stiu de ce, dar asta e a treia carte consecutiva care nu mi-a placut. In ultimul timp, cel putin ceea ce eu am citit din noile carti ale editurii Leda, am tras concluzia ca au luat aceeasi tipologie de carti pe care o publicau in urma cu 5 ani si au republicat-o doar ca sub forma altor autori si a altor titluri.
   Ah, si diferenta mai e ca aceste noi carti sunt chiar foarte plictisitoare.

 Nu stiu precis finalul, pentru ca m-am plictisit si am sarit asa peste el -atat de mult m-a captivat - plus ca era putin cam evident cum o sa se termine.
  Nu m-a impresionat cu nimic scrisul autoarei. Este lipsit de originalitate, cum sa spun, e exact ala pe care il gasesti peste tot, in toate cartile slabute. Monoton, simplu, sarac.

  Personajele sunt la fel de sarace, si actiunea tot asa. Concret: o protagonista pe nume Annie, pasionata de alergat ( cred ca am ctitit vreo 10 carti in care protagonistele iubesc sa alerge ) care se indragosteste de Bennett ( un tip care e cam straniu, dar calatoreste in timp ). Inceputul m-a mai prins, dar de la jumatatea ei incolo mi s-a parut un chin, parca nu se intampla nimic, personajele faceau lucruri enervante si plictisitoare si ele insele erau plictisitoare si actiunea consta in cum se plimbau ei in timp.
  
    Prietena ei cea mai buna ( a lui Annie ) moarte intr-un accident de masina si ei se intorc in timp asa incat sa o salveze. Nu stiu, dar nu mi s-a parut asa mare actiune, mare suspans. Nici macar nu ma atasasem de ea suficent de mult incat sa imi doresc sa fie salvata.

Cum poate sa se astepte autoarea ca mie sa imi para rau ca a murit si sa imi doresc cu ardoare readucerea ei in peisaj avand in vedere ca era abia schitata, doar trei-patru replici ocazional si alea nu mare branza ? Cum pot sa ma atasez de asa ceva ?
  Ca sa nu mai vorbesc de Anna, protagonista si atat de monotona ei viata. Desi calatoria in timp ar trebui sa fie super, autoare pleosteste ideea, o strica, ii da o forma urata.

 Asa ca " Iubire dincolo de timp " inseamna pentru mine cliseu, plictiseala, 400 de pagini irosite si o naratiune care practic nu nareaza nimic. Gata cu cartile de la Leda ! M-a saturat .

Nota; 1.5 / 5