"Tradarea" este cartea a doua a seriei "Casa noptii", compusa de o mama si de o fiica. Am citit "Semnul" in urma cu un an, insa am fost foarte curioasa sa vad ce va urma, deoarece debutul ei m-a intrigat si mi-a placut.
In "Tradarea", Zoey este alaturi de prietenii sai si mai ales de apropiata Stevie Rae.Vizita parintilor o da cu totul peste cap, confruntandu-se cu neintelegerea lor, insa isi gaseste alinarea in vorbele bunicii ei si a lui Nefret, preoteasa vampir.
Actiunea si intrigile sunt mai complexe in "Tradarea". Zoey incepe sa se indragosteasca de fermecatorul(profesor tanar) pe nume Loren, care este fermecat de ea si de afinitatile pe care le detine.
Cotoroanta infernala(stiti voi despre cine vorbesc, nu?) nu prea se mai intelege cu Nefret, care o acuza ca abereaza si ca Nyx i-a luat harul de prezicere a viitorului. Credeti ca renunta? Ei bine,nu... Afrodita o avertizeaza pe Zoey ca bunica ei va muir deoarece podul pe care se va afla atunci se va darama.
Si chiar asta se intampla, doar ca Zo si restul gastii reusesc sa impiedice dezastrul,facand sa nu fie nicio victima.
Politia o viziteaza pe Zoey, interogand-o in leatura cu crimele de la fosta ei scoala, in care faptasii banuiti sunt vampirii, datorita urmelor lasate pe cadavre. Dupa scurta si agasanta vizita a politistilot, Zoey constientizeaza ca l-a Impregnat pe Heath, fostul ei iubit din viata umana. Legatura dintre ea si Heath este mult mai puternica: atunci cand se intalneste cu el (inafara Casei Noptii) ii bea sangele, ademenita de el si neputand sa se controleze, definitivand Impregnarea.
"Tradarea" este chiar mai complex decat "Semnul" datorita intrigilor numeroase si reusite! Pe langa ceo trei pretendenti care ii dau mari batai de cap, Zoey trebuie sa tina primul rau ritual in calitate de lider si Fiica a Intunericului, si ca si cum asta n-ar fi fost suficient, vede niste fantome inspaimantatoare si Afrodita devine o amica la nevoie.
Revenind la capitolul "Fantome": intr-adevar vechii vampiri in devenire, la care Transformarea nu a mers si au murit revin la "Zidul de Est" si bantuie in cautarea unei noi victime careia sa ii bea sangele. Ciudaaaat.
Dupa primul ritual, care iese foarte bine, Zo are niste banuiesli sinistre in privinta lui Nefret care nu este chiar atat de buna pe cat pare. De ce? Deoarece o vede facand schimb de sange cu fantoma unui fost elev, lucru ilegal.
Putinele momente de flirt Zoey-Loren sunt romantice si emotioneaza.
Dupa ce Zo realizeaza ce fata adevarata are Nefret, pe care o considera idealul binelui, fata este furioasa. Asemanarile dintre ea si mama ei devin evidente.
La ritual fiecare dintre prietenii lui Z descopera ca are o afinitate asupra unui element: Stevie Rae-pamantul, Damien-aerul, Shaunee-Focul, Erin-Apa si Zoey toate 4+spiritul.
Dupa ce se incheie, ei bine, va scriu cu tristete ca Stevie Rae moasre, datorita respingerii trasformarii din partea corpului sau.
Toti prietenii sunt tristi si ca si cum nu e destul, Heath este rapit. Zo are o viziune, si ajutata de Afrodita(da, ati citit bine), se duce dupa el. Acolo o asteapta multi zoombie, fosti elevi ai Casei Noptii, printre care si Stevie Rae.
Va risca oare Zoey? La asta stim cu totii ca raspunsul e da, insa pe cine va salva: pe Heath sau pe Stevie Rae? O va mai regasi pe prietena sa sau pe un zoombie insetat?
Impresii generale:
A fost o carte foarte buna, cu numeroase intrigi, poate chiar prea multe idei concentrate intr-un singur volum. Am resimtit toate trairile personajelor, m-au teleportat in lumea lor
Dialogurile au fost OK, pana la un anumit punct, cand deveneau de-a dreptul vulgare la adresa Afroditei, numind-o "scarba", "Imputita", etc, avand in vedere caracterul lor exemplar. Pierderea lui Stevie Rae nu m-a impresionat, dar m-a surprins.
Ce nu am inteles au fost relatii amoroase ale lui Zoey: pana la ritual, insclusiv Loren este prezent, insa mai apoi dispare definitiv si ajung sa ma intreb unde oare s-a ascuns? Poate n-am citit eu cu atentie.
Mi s-a parut, de altfel, o cruzime din partea lui Z sa se joace cu inimile lui Heath si Erik. Nu merge asa treaba! :(
Puntul culminant nu mi-a placut si nu m-a impresionat. Am tras concluzia ca autoarele au facut o super treaba pana acum, insa cand era cel mai important au trantit doua pagini si gata. Nu a fost dezastruos, dar din nou, nu suficient pentru mine.
Despre personaje:
Zoey, ca de intotdeauna este in centrul atentiei, gandurile ei fiind clare, simple, unoeiri imorale, in restul timpului normale. Tanara si inzestrata de haruri, isi iubeste prietenii, Mare Preoteasa in devenire, lider, ea este un model demn de urmat.
M-a uimit solidaritatea prietenilor ei, uneori dusa la extreml Nu pot spune despre Afrodita ca mi se pare o afurisita, ci doar neinteleasa, ranita si razbunatoare. E ca o piatra dura care pe dinauntru e trista si singura, care si-a pierdut prietenii.
Nefret e Nefret: frumoasa, gratioasa, un caracter comoplex. Da dovada de mare prefacatorie si jongleaza lumea cu mare pricepere.
Stevie Rae este mai prezenta in cartea asta, cu toate ca moare pe parcurs. In ciuda tuturor, ea nu a fost un personaj de care m-am atasat prea mult.
Cuplul preferat:
Erik a fost prea fad, mai mult absent. Nu lam regasit de multe ori si nici nu a fost important. Eu nu cred in relatia Zoey-Erik pentru ca mi se pare prea...aiurea. Nu e pe gustul meu.
Zoey-Heath este, ei bine, altceva. Gtelmanul de moda veche, dar perfect in ziua de azi este romantic, frumos si foarte bun pentru protagonista.
Acum, ce sa zic de Loren-Zoey, avand in veere ca nu am inteles prea mare lucru si ca L a disparut?
NOTA:-4.5/5