"Spintecatorul" de L.J.Smith

Etichete: , , comentarii (5)

 Pentru ca cei de la LEDA au fost atat de absenti si nu a anuntat nimeni, e vremea sa dam sfaora in tara noi insine: Azi, impreuna cu revista Bravo! a aparut cartea a 4a din seria "Jurnalele lui Stefan" de L.J.Smith. Stirea o am de la Monika, si pozele cu descrierea la fel.

Suntem in anul 1888, si aerul Londrei e incarcat de mirosul sangelui. Stefan Salvatore crede ca va putea sa scape de trecutul violent, stabilindu-se intr-o pasnica regiune rurala din Anglia, dar cand un criminal atroce care-si spune Jack Spintecatorul iese la iveala, Stefan incepe sa se teama ca intunericul il va urmarii vesnic.
Pornind pe urma ucigasului, Stefan se asteapta la tot ce poate fi mai rau: si anuma ca autorul crimelor este un vampir. Cu cat afla mai multe, cu atat devine mai sigur de faptul ca asasinul este cineva apropiat lui… si ca nu va putea niciodata sa fuga indeajuns de departe de trecutul care-l bantuie.


Voi o veti cumpara? Pe mine m-a dezamagit coperta! Serios, o flacara? Nu e pe gustul meu. In orice caz, momentan am multe carti de citit si astept niste reduceri. Voi?

Castigator concurs Libris-melodie

Etichete: , comentarii (0)

 Am avut multe raspunsuri, chiar mai multe decat de obicei, cand se inscriau putini. Ei bine, m-a uimit ca nicio persoana nu a scris ceva despre vreo melodie de la Evanescence cu exceptia Sabrinei Lupsan, care a amintit-o in creatia ei. Ei bine, am avut raspunsuri extraordinare, catece emotionante, si ma gandesc ce gandire complexa si de cata imaginatie dati dovada! Mi-a fost foarte greu sa ales, dar am desemnat raspunsul care m-a lasat fara cuvinte, pe care dupa ce l-am citit am simtit ca e cel mai bun.

24)Stefanescu Veronica

Muzica e un izvor nesfarsit de sentimente si trairi.Atatea trupe,atatea albume ,atatea melodii….Dar exista una,o Melodie mai presus de toate,care stie sa desfaca lacatele inimii noastre,pentru fiecare persoana alta,alt gen , alta perioada.Pentru mine amalgamul acela de sunete care ma da peste cap de fiecare data cand apas play se numeste “High Hopes”, cantata de zeii muzicii pe pamant, Pink Floyd.Este ceva la aceasta melodie,la acea voce,la acele versuri care ma face sa ma simt OM.Stiu,poate ca doar pe mine ma acapareaza si ma vrajeste la acest nivel cosmic,dar garantez ca nu poate lasa rece pe nimeni….
Versurile vorbesc despre un trecut luminos,un trecut cu sperante pentru viitor,iar vocea accea a solistului David Gilmour,putin soptita,putin trista,putin ironica,putin atotstiutoare,putin umana, putin vulnerabila,putin rece,putin inlacrimata iti patrunde in creier ca cel mai dulce microb al unei boli de care nu vei mai vrea vreodata sa te vindeci.Vocea se refera la sperantele noastre desarte,spulberate odata cu trecerea nemiloasa a timpului,vise pe care cu toti le avem si care aproape mereu ajung in colturile uitate ale mintii noastre.Dar ele raman,si vor invia candva,tarziu si ne vor aduce aminte ca nu vom mai avea niciodata naivitatea aceea, speranta si dorinta aia nebuneasca de a face lucrurile imposibile sa se intample.
Intreaga melodie este un apus,pe care personal nu il pot intelege la aceasta varsta,dar mai mult decat atat este apusul lumii in general.Gandeste-te putin la secolul care a trecut,la cate evenimente s-au produs ,cate atrocitati,cate crime,cata rautate-toate astea in numele unei lumi mai bune.Si ce am obtinut? Desi credem ca acum, in secolul XXI suntem mai evoluati ca niciodata, nu vom avea vreodata curajul,dreptatea si fericirea oamenilor disparuti in negura vremurilor… Lumea a devenit o adunatura de robotei incapabili sa simta fara acordul societatii.Si cati nu s-au sacrificat pentru asta,purtand in suflet acele high hopes?
Pe de alta parte,melodia ca atare este ea insasi magica.Dupa terminarea versurilor cu sintagma “Forever and ever” incepe un solo de chitara atat de dumnezeiesc incat lacrimile vin instantaneu,adrenalina te sufoca.Inchide usa,lumina,ochii si asculta cu sufletul acea chitara care pur si simplu plange,plange atat de sfasietor si atat de adevarat incat te rupe in bucati…Asta plus pianul ala care canta de undeva departe,si clopotele care bat pe fundal formeaza recviemul sperantelor noastre.
Genul asta de melodie sfideaza toata stiinta care explica sentimentele si gandirea prin niste reactii pur stiintifice.Ascultand simti,stii ca e ceva mai mult in noi decat o inima care pompeaza sange-mai este un suflet de care devii constient cand asculti acele note perfecte.Si le tot asculti,le tot rasucesti pe toate partile,tot descoperi intelesuri si fete si asa va ramane pentru totdeauna.Pentru ca melodia asta are atingerea infinitului,e sentiment pur,e omul in splendoarea si decaderea sa.
Da,imi doresc sa castig concursul,dar mai mult de atat vreau sa-ti  impastasesc melodia si sa te fac s-o asculti cu sufletul.Poate zici ca sunt nebuna pentru ca am scris atat despre o melodie,sau pentru ca in tot timpul cat am scris am ascultat-o de vreo 20 ori,oprindu-ma cu grija pentru ca nu cumva zgomotul tastelor sa perturbeze linia melodica….Dar ascult-o si ascult-o cu sufletul…Iti multumesc pentru sansa de a scrie despre ea,nu stiu daca asltfel m-as fi apucat de asta.Nici eu nu stiam cate lucruri simt pentru ea.Nu am mai fost de nu stiu cand atat de sincera…Poate niciodata…


  Felicitari Veronica! Ai castigat! Astept datele tale la adresa de mail madison97madi@yahoo.com, impreuna cu link-ul de pe libris.ro spre cartea dorita. Ai timp 7 zile din momentul asta, altfel va trebui sa desemnez pe altcineva. 

Abonați-vă la: Postări (Atom)