Heart of darkness

 Nu am citit foarte mult de la Stephen King ; aceasta este abia a doua carte, dar cred ca este si ultima. Stephen King nu este un autor care sa fie bun, dupa parerea mea.

  Carrie este o carte foarte clichee. Mai mult de atat, nu imi spune absolut nimic nou. Stiti filmele alea americane, despre o fata hartuita, intimidata de colegii ei si epica ei razbunare . Ghici unde are loc aceasta ? La bal.

Ok, foarte original, vedeti asta.

   Personajele sunt seci. Banale. Lipsite de orice originalitate, alaturi de protagonista. care si ea e un cliseu. Carrie este o tanara care dintotdeauna a fost maltratata de mama ei. Maltratata adica batuta, inchisa mereu in debara, mama ei mai pe scurt era o psihopata, care se anunta mare credincioasa in Dumnezeu, dar era dusa cu pluta.

 Asa ca, in absenta tatalui sau, Carrie este crescuta de mama ei. Treptat, fata incepe sa fie constienta de puterile ei : telekinezia. Iar Stephen King reuseste sa faca acest subiect teribil de plictisitor si enervant. Mare chestie, poate sa mute lucrurile si in momente de tensiune face lucruri extreme cum ar fi ploaie cu pietre, etc.

 Nu stiu, dar nu mi-a placut deloc. Ah si pe langa naratiunea si dialogurile slabute, personajele vag conturate si cliseice, apar situatiile atat de des intalnite. Si de asemenea fragmente din rapoartele in legatura cu viata Carriei si declaratii. Desi ar fi trebuit sa fie interesante, nu sunt, credeti-ma. M-au plictisit de moarte.

 La un moment dat, dupa suferinta in legatura cu batjocura pe care o simtea in sufletul ei Carrie, din cauza colegilor ei de liceu, fata este invitata la bal de un tip foarte dragut si sexy. 
  Da. Plauzibil. Si ce se va intampla atunci ca vor si alesi regele si regina ? Ce anume oare va cadea peste ea ? E atat de clichee !!! Doar finalul e asa mai rasarit, dar tot plictisitor si monoton.
  Nu m-a atins deloc. Nu imi place Stephen King. Aceasta carte este parca scrisa de un amator.

NOTA: 2/5

 Faceti cunostinta cu o porcarie monumentala. O Doamne. Nu pot sa cred .

 Primul volum a fost bunicel. Nu mare chestie, dar mie una mi-a placut si m-a captivat. Prima jumate - nu, de fapt primul sfert - din carte a fost captivanta si frumoasa si emotionanta, apoi o telenovela de prost gust.

Irina penduleaza din nou intre Robert si Matei. Partea cu Angel - un alt tip dragut - mi s-a parut foarte frumoasa, si dupa parerea mea Angel era perfect pentru Irina. Mult laudata Irina. Cred ca autoarea a folosit fiecare adjectiv de pe planeta ca sa descrie perfectiunea si frumusetea ei. Si cat de educata si inteligenta si bine-crescuta e ea.

 Au fost o tona de chestii dubioase. Precum : Irina are in sfarsit o relatie cu un tip Alex care o cere in casatorie, dar ea nu il iubeste cu adevarat. Oau. Si ce face ? Se lasa ademenita ca de obicei de Matei si Robert.
 Ah, si aflat cine era " prietenul imaginar" al protagonistei, cu care vorbea ore intregi si prin mesaje, fara a-i cunoaste identitatea. Surprinzator, chiar nu ma asteptam. Pe naiba, eram sigura cine era.

 Mai departe : Irina este tinuta in casa "prizoniera" de Matei si Robert, este drogata , violata de Matei, batuta de numeroase ori. Si ce face Irina ? Nu fuge, tot insista ca il iubeste pe Matei.
 APOI apare prietena ei cea mai buna care se ia in gura cu toti ratatii aia si face toate chestiile pentru Irina. Cu toate astea, Matei si Robert o trateaza foarte frumos cand Irina le da ordine, si ii asculta sfaturile si chestii. Dar, cand incep sa se certe, ea sfarseste batuta sau plangand. SI O DATA LA TREI PAGINI FUCKING PLANGEA. M-AM SATURAT DE ATATA PLANS.

 Nu mi-a placut niciun personaj. Niciunul. Irina e proasta si infumurata si fraiera. Simona e naspa. Matei e un cocalar care da din gura si bate tot ce prinde si o insala pe Irina. Robert e un fraier care nu stie sa lupte pentru iubire. Si restul sunt niste figuranti ieftini. Scrisul este ieftin, dialogul e prost si sec. CARTEA ASTA E O PROSTIE.

 PLUS CA MATEI SPUNE CA O TINE PE IRINA INCHISA IN CASA SI TOT RESTUL SUB PRETEXTUL IUBIRII DAR TOT CE FACE E SA FIE O IUBIRE EGOISTA PENTRU CA ATUNCI CAND IUBESTI PE CINEVA II DAI DRUMUL, IL LASI LIBER, SA IUBEASCA, SA FIE FERICIT SI CUM PANA MEA AUTOAREA NU A AUZIT NICIODATA DE CHESTIA ASTA de MATEI ????( da, chestia asta, pentru ca un om nu s-ar purta in asemenea hal )

scuze, dar mi se pare oribil si egoist si sec.

NOTA: 1 / 5 ( acea una steluta e pentru inceputul relativ captivant)

   Inceputul nu este forte. Ma refer la primele 20 de pagini. Par descurajatoare. De ce ? Din cauza dialogului dezastruos, lipsit de orice subtilitate sau farmec, dar care ilustreaza mai mult sau mai putin realitatea. Si cand spun asta ma refer la conversatia dintre protagonista ( Irina ) si prietena ei cea mai buna in club, in momentul in care ii observa pe Matei si pe Robert.

  Cartea este surprinzator de captivanta, in ciuda faptului ca nu avem de-a face cu actiune propriu-zisa, ci cu viata. Viata in intelesul ei, in efectele, consecintele, problemele, bucuriile, ei.


   In primul rand, personajele sunt conturate surprinzator de bine, mai ales Irina. Ce vorbim, nu sunt doar conturate, sunt construite de-a dreptul. Cunoastem acele persoane sufleteste, nu doar aspectul.
    Irina este o printesa. Uneori fandosita, uneori mironosita, uneori profunda si interesanta, alteori incredibil de rasfatata si o romantica incurabila.
    Asadar, este super laudata si autoarea foloseste toate adjectivele de pe planeta pentru a o descrie.

     Povestea pe care aceasta carte ne-o spune este una de dragoste. Ea incepe in momentul in care Irina este abordata de Matei intr-un club. La insistentele acestuia, ii da numarul de telefon, dupa - credeti-ma - extrem de multe insistente si situatii unice. Tot odata cu Matei, Irina il cunoaste pe Robert- misterios si retras, tacut, fratele lui Matei, care a fost adoptat inca de cand era mic.

   
  Cu toate astea, Irina este superba : pe langa sufletul si personalitatea ei debordante si unice, de o sinceritate hilara si uimitoare, are parul blond lung, foarte lung, si in mintea mea arata ca o adevarata printesa.
   O printesa care ajunge in sfarsit la palat: casa lui Matei si Robert. Actiunea tinde sa se petreaca foarte mult timp acasa, pentru ca Irina se muta cu iubitul ei, Matei.
 
   Ideea e ca omul de afaceri este Matei, iar el ii ofera destul de putin timp Irinei. Restul - adica absolut tot timpul fara Matei - este umplut de prezenta lui Robert, viitorul cel mai bun prieten al Irinei. Iar Robert, desi la inceput pare straniu, este un om bun. Este amuzant si o iubeste din tot sufletul pe Irina.
   O idila timida si pura ia nastere treptat intre Irina si Robert. Mie una nu mi-a placut de la inceput relatia ei cu Matei. Matei mi s-a parut nepotrivit pentru firea efervescenta si colorata a Irinei.

   Pe langa numeroasele situatii frumoase - calatoriile cu Robert , etc. - Irina relateaza numeroase lectii de viata si amintiri pretioase. Evidentiaza utilul unui jurnal. Scrie frumos. Autoarea. Are un stil foarte frumos. Unele dialoguri mi s-au parut cam grosolane, dar reale. Nu cred ca anumite replici ar avea ce cauta intr-o carte atat de profunda, cum ar fi " Ce bun e tipu ala " sau ceva de genul. Nu stiu. Nu pare ca si-ar avea rostul. ( erau mai multe, unele mai explicite ) Nu ma deranjeaza limbajul vulgar, dar cartea asta avea ceva pur si copilaresc si frumos si nu vreau sa cuprinda chestii asa de grosolane. E ca un fluture.


 Se discuta foarte mult despre fluturii pe care ii simti atunci cand te indragostesti. Si felul in care autoarea prezinta acest concept, aceasta idee, este unul superb.
   Ce nu mi-a placut asa de mult : atitudinea lui Robert in final, cum este el " beat" de dragoste, mi se parea mult prea catelus dupa nevoile Irinei, mult prea atent, dar totusi dragut.

    Mi - a placut, in concluzie, cat de cat.

 Am destul de multe lucruri de comentat la adresa acestei carti. Nu neaparat de rau. Ambele.

 " Intimidare " spune povestea unei prietenii pierdute, frante, pe care timpul a distus-o. Ideea e ca nu numai ca a distrus-o, dar a facut ca cei mai buni prieteni sa ajunga sa fie bataus - victima. Nu bataus in sensul ca se bateau, dar intelegeti voi, de aceea se numeste " Intimidare ".

 De la cei mai buni prieteni in copilarie, Jared Trent si Tatum Brandt, Tate, au ajuns necunoscuti. Nu chiar, mai mult de atat. Zi de zi, Tate a fost victima farselor, glumelor, batjocurilor intregii scoli conduse de Jared si prietenul lui Madoc.

   In penultimul an de scoala, Tate pleaca in Franta, avand un an de liniste, departe de Jared si Madoc .
    Revenim asadar la ultimul an de liceu. Revenirea lui Tate nu este una ostila, ba din contra: este considerata foarte frumoasa de colegi, este populara, cat de cat, si reactioneaza la incercarile de intimidare ale lui Jared. Lupta impotriva lui.

   K.C. este prietena cea mai buna a lui Tate. Nu am prea multe lucruri de spus despre ea, dar nu mi-a placut . Nu se compara cu protagonista. Si, in sfarsit, in sfarsit am gasit o protagonista prea buna : inteligenta. Alegerile pe care le face sunt complet plauzibile, la fel ca situatiile. Nu este o fata prostuta indragostita sau intimidata de un nesuferit. Este mai mult de atat. Imi place felul in care vorbeste, alegerile pe care le face sunt exact ceea ce as fi facut si eu siimi place sa ma identific cu un personaj intr-un fel in care nu am mai facut pana acum.

   Si o sa va intrebati cum exact o " intimideaza" Jared avand in vedere ca fata a capatat indrazneala, in sfarsit ? Incearca sa ii fure prietena cea mai buna. Ideea e ca Tate este atat de desteapta incat sa actioneze exact cum trebuie incat sa il infranga pe Jared, pana la un moment in care mai castiga si el.


 " On sunny days, as a girl, I could still wake up to that thrilled feeling. You made me giddy with expectation, just like a symphonic rainstorm. You were a tempest in the sun, the thunder in a boring, cloudless sky. "

  Pe parcurs, relatia dintre ei se amelioreaza, devine chiar una de iubire. Dar pana atunci, lucrurile sunt destul de interesante. Mi-a placut sa vad cum de la asemenea dezastru poti ajunge la iubire. Si mi-a placut ce am vazut. 

" Once my gaze met his, it was impossible to look away. His eyes were like the cover of a book - giving you hints but not the whole story. And I wanted to know the whole story. If I searched his eyes long and hard enough, maybe what I crave would seep out ."

 Am inteles de asemenea motivatia lui Jared ,  pentru care a facut tot ce a facut, dar nu m-a convins cu adevarat. Ultima parte din carte nu m-a emotionat asa mult. A fost ok, dar cam plictisitoare( adica ultimele 15 % )

"Yesterday lasts forever, Tomorrow comes never. " - Tatuajul lui Jared


" Yesteday is gone. My mom's favourite quote. She would tell me that mistakes would be made in life. It was unavoidable. But I needed to take a deep breath, put my shoulders back and move forward."


 Nota mea este de 4.3  din 5. V-o recomand. E amuzanta si interesanta. Si spune o poveste draguta.

Yay, am ajuns si la summer challenge 2014 ( fac chestia asta de 3 ani incoace, in fiecare vara ) . Asadar, imi doresc sa citesc pana la 15 septembrie urmatoarele titluri :

1) Intimidare de Penelope Douglas
2) Te astept de J. Lynn
3) Portretul lui Dorian Grey sau Fight club
4)Niciodata impreuna
5) Fluturi 1
6) Five ways to fall
7) Jocul lui Ender
8) Roata timpului 1
9) Burn for burn
10) Creatura de Nely Cab
11) Vrajitor si vrajtoare de James Patterson
12) Fluturi  2 
13)Carrie de Stephen King 
14)Iubire dincolo de timp de Tammara Ireland Stone
15) si probabil orice altceva imi va mai cadea in mana

Si voi ? V-ati propus ceva ?

 Cartea asta este a 11ea din serie. Bai, dar chiar e lunga. ( that's what she said ) . Ideea e ca ma uimeste felul in care autoarea nu se lasa si tot insista, tot continua. Dar asta nu inseamna ca nu vreau sa o citesc, totusi.

 Okay, pai, cartea asta e mult mai plina de actiune. Voi rezuma pe scurt , lasand surprizele pentru voi :

 Hanna -  incepe cautarile despre trecutul noii iubite a lui Mike, si descopera lucruri dubioase. Ideea e ca tot spionajul ei este inregistrat de A si stim cu totii cat de nemiloasa e A.
  Ma doare inima uneori cand vad cat de rea poate fi A. Distruge vieti foarte usor. Oh, cand o vor prinde in sfarsit, I hope that bitch will pay.
  E dragut cum Hanna, pe langa campania tatalui sau si a relatiei mult mai buna cu sora ei vitrega, lupta cu adevarat pentru Mike.

 Aria - nu se pune foarte mult accentul pe ea, dar aflam un secret al tatalui lui Noel si relatia lor trece prin momente grele.

 Emily - la inceputul cartii aflam faptul ca Emily are un copil, o fetita, pe care o da spre adoptie familiei Baker. Problema e ca Gayle, o persoana foarte psihopata, era persoana careia ii promisese copilul si pare foarte razbunatoare si foarte infricosatoare.

Spencer - incearca sa intre la Princeton si in goana ei intra din nou in probleme cu drogurile.

Inamicul principal al fetelor este Gayle ( inamica mai bine spus) pentru ca fetele o suspecteaza ca fiind A. Eu una nu am crezut nici macar o data ca Gayle ar putea fi A : era mult prea simplu !
 A fost captivanta, dar si destul de superficiala
Nu te poti astepta de la seria asta sa fie cu adevarat profunda. Nu stiu de ce, dar autoarea, naratiunea la persoana a treia te separa de poveste ; te face sa fii un observator, nu te pune in situatia fetelor. Nu traiesti povestea, ci doar o observi.

  Imi pare rau ca Sara nu a reusit asta. Au fost unele momente in care ma indoiam de inteligenta personajelor in luarea unor decizii, dar s-a terminat bine dupa parerea mea. Doar un deces.
   Oricum ar fi, vreau sa citesc cartea urmatoare.

NOTA: 4 / 5

Daca ar fi sa ordonez cartile dupa preferinta, as spune: Ten tiny breaths, Four seconds to lose si One tiny lie. Four seconds to lose a fost o poveste superba.  Nu stiu de ce am stat atat de mult pana i-am postat recenzia, dar cred ca a fost pentru a ma gandi mai bine la ea. Desi este cartea a treia, puteti citi individual fiecare volum fara nicio problema.

 Charlie si Cain. Cine ar fi zis ?
 Din momentul in care Charlie intra in clubul detinut de catre Cain, trimisa de tatal ei pentru "siguranta", banuind ca politia este pe urmele lor, Charlie este asemenea unei fantome pentru Cain. Asemanarea dintre ea si Penny, fosta iubire pierduta a lui Cain este izbitoare si trezeste inauntrul lui o multime de sentimente.

 Povestile celor doi sunt profunde si unice : aflam despre felul in care Cain si-a pierdut familia, pe Penny, secretele lui si Charlie ( numele ei adevarat nu este Charlie ) si cum ea a facut toata viata   tranzactii de droguri, influentata si obligata de tatal ei.
 Cu toate astea, Charlie vrea sa scape de tatal ei, si tocmai de aceea vine la Penny's, unde spera sa castiga suficienti bani pentru a fugi.

 Problemele incep atunci cand se indragosteste de Cain, si contrar regulii lui stricte de a nu se culca sau a avea vreo relatie cu personalul din club, Cain este pe cale sa cedeze.

  A avut unele momente atat de amuzante incat radeai cu lacrimi efectiv si altele emotionante si dragute si dureroase. A fost o carte completa. Grafic vorbind, a avut cateva pe undeva pe la jumatate niste parti mai slabute, dar nu ceva deranjant.
  Charlie locuieste initial intr-un cartier periculos, urat, ieftin, dar la insistentele lui Cain se muta in cladirea detinuta de el : unde au locuit si Liv si Trent si Kacey, chiar in apartamentul lui Trent.
   Cain e atat de dragut si romantic si chiar are incredere in Charlie si nu stiu, chiar mi-a placut povestea asta.

   Desi identitatea pe care Charlie, un personaj foarte tare puternic, i-o ofera lui Cain ( de la nume, varsta, adresa, referinte) este falsa, cumva el o cunoaste pe adevarata Charlie si tocmai aceste sentimente o impedica pe ea sa fuga pur si simplu, imediat ce strange banii necesari.

  Ideea e ca tatal ei o tot implica in diverse tranzactii de cocaina si lucrurile se complica cand fata este aproape ucisa. Atentia, grija si empatia lui Cain sunt pur si simplu romantice si frumoase.
   Mi-a placut cartea. A avut foarte multe schimbari de situatie.

  Se obseva faptul ca cea mai matura poveste le apartine lor, Trent si Kacey sunt cei mai "violenti", iar Liv si Ashton cei mai tineri ( prea multa adolescenta in povestea lor) .
 Well, v-o recomand  !

NOTA: 4.5 / 5

 Dupa cum ati vazut in recenzia mea anterioara, Ten Tiny Breaths, prima carte din serie, mi-a placut foarte mult si a devenit una dintre cartile mele preferate. Azi am terminat si cea de-a doua carte, One tiny lie, si desi nu a fost la fel de buna ca Ten tiny Breaths, mi-a placut suficient de mult.

Acest volum spune povestea lui Livie, sora mai mica a lui Kacey . Tocmai asta a fost unul dintre motivele care m-au facut sa nu imi placa atat de mult cartea : Livie nu se compara cu Kacey, cu amuzamentul si cu increderea in sine pe care Kacey o emana prin simpla ei prezenta.

 Asta nu inseamna ca nu m-am atasat de Livie ; este draguta si simpatica si copilaroasa ( are 18 ani acum ) , dar mi-a placut mai mult Kacey. Mult mai mult. Okay, si Livie a intrat la Princeton, urmandu-si visurile, atat ale ei cat si ale tatalui sau. Cu o zi inainte de a incepe facultatea, surorile merg la o petrecere si se imbata si asa Livie face cunostinta cu irezistibilul si teribilul de sexy Ashton.

  De aici Olivia isi castiga denumirea "Irish", iar in decursul noptii nu numai ca se distreaza de minune, dar isi face un tatuaj si petrece foarte mult timp cu Ashton.
 Toate pentru ca in dimineata urmatoare sa se trezeasca cu o mahmureala de zile mari si o usturime pe umar acolo unde si-a facut tatuajul.
 
  Romanul se axeaza foarte mult pe iubirea dintre Livie si Ashton. Desi pare a fi un triunghi amoros, o data cu aparitia lui Connor si relatia care se dezvolta intre el si Liv, nu este niciodata unul, pentru ca cititorul stie cui ii apartine inima fetei si cu cine ar trebui sa ramana in final. Tocmai asta e ideea : daca ar fi fost Kacey aici, una-doua ar fi terminat-o cu Connor si vrajelile lui si teama de a-l rani, care o impiedica pe Livie sa ia orice decizie rationata.

   Relatia dintre Ashton si Livie este pur si simplu simpatica si atat de amuzanta. Aproape de fiecare data cand il vede, Livie se impiedica si isi mai rupe ceva. Este frumos totusi sa vezi cum evolueaza : de la fetita perfecta, Livie devine o tanara femeie capabila sa faca propriile decizii, propriile greseli si sa le infrunte.

   De exemplu, la inceput visul ei era sa ajunga in domeniul pediatriei, dar orele petrecute in spital, inconjurata de copii simpatici, dar pe moarte din cauza cancerului, leucemiei, sau a altor boli, realizeaza ca poate ca dorinta tatalui sau pentru ea poate ca nu este chiar atat de corecta.
     Trecutul lui Ashton este la fel de sumbru, si aflam numeroase lucruri despre el, care fac povestea mult, mult mai interesanta.

    Bineinteles, nimic nu ar fi fost la fel fara psihologul nostru mult iubit, neconventionalul si neprofesionalul Dr. Stayner, alaturi de care totul capata un nou sens si e pur si simplu mai amuzant.
    Tocmai am inceput cea de-a treia carte, Four seconds to lose, si pare foarte buna. Va recomand toata seria !

NOTA: 4.3 / 5

 Cartea asta este absolut geniala. Merita publicata in Romania. Inca nu stiu ce au pazit toate editurile astea, incat nu publica niciuna aceasta carte.

De ce este atat de incredibila ? Pentru ca este construita in jurul unei drame puternice, emotionante, care iti ajunge pana la suflet si personajele sunt foarte, foarte vii. Te atasezi usor de ele. Ajungi sa le cunosti, sa iti placa, si mai mult:  are o gramada de momente in care iti vine sa razi de ironia situatiilor si are si o poveste de iubire frumoasa <3 atat="" de="" emotionanta.="" p="" si="">
Capitolele sunt impartite in mai multe "etape " :
Stage One--Comfortably Numb
Stage Two--Denial
Stage Three--Resistance
Stage Four--Acceptance
Stage Five--Dependence
Stage Six--Withdrawal
Stage Seven--Breakdown
Stage Eight--Recovery
Stage Nine--Forgiveness

 Okay, si iat-o pe Kacey, protagonista cartii. In urma cu 4 ani, parintii ei, prietena cea mai buna si iubitul ei au murit intr-un accident de masina. Atunci, jumatate din corpul lui Kacey a fost distrus, partea dreapta mai exact, si  a fost nevoita sa se recupereze. Dupa mult timp, cand a inceput sa mearga, in sfarsit, si-a canalizat toata furia catre sport, kickboxing, ajungand posesoarea unui corp de invidiat. 
  
  Desi Kacey in aparenta este o regina a ghetii si o jigodie, adevarul e ca e pur si simplu diferita. Are o sora mai mica, de 15 ani, care este copia identica a ei, cu exceptia parului : daca Livie are parul negru, Kacey este roscata. 

   Ideea e ca aceste doua fete fug ( locuiau cu matusa si unchiul sau - dupa ce unchiul sau incearca sa o moesteze pe Livie) si ajung astfel in Miami, unde totul se declanseaza. Adica ? Adica povestea de dragoste dintre Kacey si Trent, o chestiune foarte unica si diferita. Nu e cliseica, este frumoasa este lovely. 
   
   Povestea nu ar fi la fel fara Storm, o mama de 21 de ani, o "Barbie in viata reala ", dar atat de carismatica si are un suflet atat de bun incat uneori nu imi dau seama cum de autoarea a reusit sa adune atat de multe personaje vii, reale, frumoase si amuzante in aceeasi poveste. 
   Treptat, Storm si Kacey devin prietene, si aflam tot mai multe secrete din trecutul lui Kacey. Inveti cum sa treci peste decesul persoanelor iubite. Razi cu lacrimi. 
   
  
In drumul meu la intoarcere din Grecia, adica pe parcursul a 10 ore din 12 jumate am citit non stop aceasta carte, 10 ore in continuu, recordul meu personal si mi-a placut cu adevarat. Nu m-am plictisit, surprinzator. Va voi da cateva idei despre actiunea propriu-zisa din carte : club de striptease in care lucreaza Kacey si Storm, Trent, atat de sexy si de personaj genial, atat de genial, fiica lui Storm, o frumusete si cum se face ca un sarpe ajunge tocmai in timp de Kacey isi face dus ? Si ghici cine o sa o salveze :)))


 Cartea asta este de recitit. Vorbesc serios. Este o capodopera. 


NOTA: 5 / 5

 Aceasta carte a aparut la editura Epica, in Romania. Are cel mai mediocru inceput dintre toate cartile pe care le-am citit vreodata. Absolut mediocru.
  Adica: la 16 ani, Nell, un nume care imi displace atat de mult incat ma zgarie pe creier de fiecare data cand il aud, are un prieten cel mai bun, pe nume Kyle. Acesta ii propune ca ei sa devina un cuplu, si se merge pe principiul " de ce nu " . Inceputul este scris intr-un stil atat de superficial si de sec incat am crezut ca e un fanfic ieftin.

Intr-o noapte furtunoasa, Kyle si Nell se cearta, un accident se intampla si Kyle moare.
 De aici lucrurile devin mai profunde, ilustrand durerea prin care protagonista trece, sfasierea, problemele si faptul ca nu reuseste sa treaca peste decesul iubitului si prietenului ei cel mai bun.

  La funerariile lui Kyle, Nell se intalneste cu fratele lui, mai mare cu 5 ani : Colton, de care, de-a lungul timpului, incepe sa se indragosteasca cu adevarat.
   Cartea este in mare despre iertare, vindecare si puterea de a depasi momente dificile din viata. De asemenea, imbina toate astea cu muzica buna si versuri ( dupa care nu prea ma omor, avand in vedere ca sunt lipsite de expresivitate ).

  Dupa parerea mea, cartea este ok. Nu pot sa spun ca mi-a placut semnificativ, finalul chiar m-a plictisit. Nu a fost mare lucru. Chiar nu. De ce ? Pentru ca aceasta poveste de iubire nu mi-a adus nimic iesit din comun. Prea classy. De prea multe ori am intalnit aceasta poveste, si chiar nu m-a emotionat sau surprins sau orice . Doar a fost o distractie scurta, o evadare.

Nota: 2.3 / 5

 Cartea asta este exemplul ideal pentru romanul siropos idilic de care oricine mai are nevoie din cand in cand, dar care este, din pacate, incredibil de previzibil.

Abby Abernathy ( ce nume interesant ) tocmai s-a mutat cu prietena ei cea mai buna, America, pentru a incepe facultatea si pentru a lasa in urma toate grijile, toate problemele, toate barfele care i-au macinat viata inainte. Mi-a placut asta , ideea de backstory, de trecut misterios si suferind, dar pe parcursul cartii aceasta latura este foarte putin dezvoltata. Aflam informatii doar despre un tata risipitor si egoist, atat.

 Pe parcursul cartii am avut senzatia ca citesc fanfictionul unei fete innebunite dupa un tip, pentru ca este foarte, foarte siropoasa, si dialogurile mi se pare nerealistice ; foarte pompoase, foarte cheesy.
Travis este un luptator. La cateva saptamani se bate, in ring, si asa castiga bani. Arata foarte bine, este un "pachet tatuat de muschi" si din prima clipa se indragosteste de fata timida si draguta, de Abby. Oh God, nu din fucking nou. Iarasi, iarasi, iarasi bunaciunea se indragosteste fara speranta de tipa timida si scortoasa care in respinge. Okay, scriitoare amorezate de luptatori tatuati din toata lumea, sunt sigura ca acest lucru este foarte realistic.

  Abby il vede pe Travis ca o reintoarcere in trecut. Il vede ca pe motivul pentru care toate amintirile rele, toate lucrurile rele de care a fugit se vor intoarce si o vor potopi, dar iubirea dintre ei este atat de profunda incat nimic nu le poate sta in cale. Cel putin asta e ideea pe care cartea o sustine.
   Inceputul a fost, desi nu prea realistic, genial, si sa va spun de ce. Pe langa tipologia para - intalnita de tip super sexy, Travis, nu numai ca aduce in fiecare noapte pipite agatate din club cu care si-o trage, dar se pare ca are si un suflet pe care Abby i-l va descoperi.
    America este iubita varului lui Travis si boilerele se strica , nu exista apa calda in camin, asa ca America si Abby se muta cu Travis si varul lui. Ce convenabil ! Si Abby imparte o camera cu Travis, si un pat. Ce convenabil !  Nu spun ca nu e dragut, dar si teribil de putin credibil.

Punctul culminant - care chiar a existat - mi-a placut, si cartea m-a prins cat de cat, adica am terminat-o in doua zile. Mi-a placut pe de-o parte, au fost distractive tachinarile si certurile dintre Travis si Abby, si momentele emotionante petrecute alaturi de familia lui Travis, insa pe de alta parte, cartea asta nu aduce nimic original sau profund.
Este doar o poveste tipica de dragoste.
Nu m-a schimbat cu nimic, nu mi-a adus o noua perspectiva asupra vietii, deci nu si-a indeplinit misiunea.

NOTA; 3. 5 / 5

Daenerys

 Mereu am vrut sa citesc cartea asta. Cu toate astea, este una nici suficienta, nici necesara. E doar un pretext pentru a masca lasitatea. Tipa asta, Hannah Baker s-a sinucis cu doua saptamani in urma. A inregistrat niste casete prin care isi "justifica" sinuciderea, de fapt dand vina pe altii pentru ca ea nu a avut curajul de a-si continua viata.

 O carte stupida. Nu am nimic impotriva cu personajele care se sinucid. Deloc. Mi se pare minunat cand o fac drept act de bravura, in momente de maxima durere, suferinta, cand nu se mai poate altceva. Cand tot universul se darama. Dar tipa asta, Hannah, are niste probleme care pe mine nu m-au impresionat absolut deloc, absolut deloc.
 
  Casetele ajung la Clay, care e nespus de emotiv si enervant. Un personaj slab. Hannah e un personaj slab. Prietenul lui Clay e un personaj slab. UNDE SUNT PERSONAJELE TARI ??? Nu sunt, asta e raspunsul.
  
Pe langa asta, cartea e foarte prost structurata. Inafara de casetele ascultate de Clay, naratiunea este compusa din propozitii de genul :"iau sarea si o pun pe masa " . Nu a fost nimic profund. E fara un scop. Ce mi-a transmis aceasta carte ?
Cu ce m-a facut sa ma simt mai bine aceasta carte ?
Ce mi-a dovedit ?

 Nimic. Oh, Doamne, nimic. Mi-a aratat niste probleme hiperbolizate ale varstei adolescentine. Nu am inteles de ce Hannah s-a sinucis. I-am vazut motivele. Le-am inteles. Putea sa isi insceneze sinuciderea. Sa inceapa o viata noua, sa se urme intr-un autobuz si sa plece, daca era atat de greu.
Dar nu, ea trebuia sa fie o regina a dramei.
 

 Plus ca motivele alea ale ei, multe puteau fi depasite. Cu totii am trecut prin cateva. Si iata-ne in viata. Oh, Doamne, Hannah, mai ia si tu niste realitate.
NOTA: 1 / 5

 Cartea asta a fost unica. Si mi-a placut foarte mult. Finalul ( adica ultimele 10 procente din carte) nu mi-a placut, dar nu asta a fost baza cartii, accentul, pentru ca restul de pagini sunt aur curat. In ultima vreme am avut parte de carti bune : "Looking for Alaska" , " Everyday", si m-am apucat de "Urzeala tronurilor", primul volum, si e chiar interesanta

    Nu am mai citit nicio carte de la David Levithan. Scriitorul asta e bun - stie sa dozeze metaforele, limbajul, drama, suspansul, si am gasit o gramada de citate interesante si foarte cute. Protagonistul nostru este A. Nu este o fata, nu este un baiat. Este un suflet. Care e povestea lui A ? De cand se stie, nu a avut o familie, un corp numai ai lui. Ideea e ca zilnic, la miezul noptii, sufletul lui trecea dintr-un corp in altul. Si zilnic acest A a avut un alt corp.
    Imi imaginez cat de dureros poate fi sa nu ai prietenii tai, familia ta, dar totusi sa scapi de apasarea problemelor pe care le ai pentru ca atunci cand schimbi trupul, schimbi si viata, persoanele, "prietenii".

    Intriga povestii consta in clipa in care protagonistul poseda trupul tanarului Justin, iubitul lui Rhiannon. Dupa o intalnire romantica, A realizeaza ca tocmai s-a indragostit. Si de aici incepe toata lupta pentru Rhiannon, lupta cu viata lui. Mi-a placut foarte mult cum am trecut prin caruselul relatiilor, al iubirii si al tipologiei oamenilor. In opera lui David Levithan nu intalnesc o singura viata care cuprinde cateva personaje. Nu. Aici zilnic dai peste o viata noua, privita prin ochii lui A. Si nu, nu este derutant. Initial de asta m-am temut, doar ca autorul este bun - suficient de bun - incat sa iti arate farmecul povestii.

    Iubirea dintre A si Rhiannon este unica pe de-o parte, dar pe de alta avem de-a face iarasi cu tipul iubitului nerecunoscator si nesimtit si tipul fetei timide, care nu poate sa se desparta de el de teama de a fi singura.
     M-a captivat. Mi-a placut. A avut multe momente emotionante. Ideea e ca nu pot sa zic prea multe in recenzie, pentru ca v-ati facut o idee despre subiectul ei, si nu pot sa povesteste asa fiecare zi a lui A. Mi-ar fi placut, totusi, sa fi avut mai multa actiune, dar a fost bine si asa. Sunt multumita de acest volum, per total. Vi-l recomand. Este destul de unic, remarcabil.

NOTA: 4.4 / 5