Heart of darkness

   Okay deci fiti atenti: Sunt deschisa spre schimburi de carti. Trimit cartile ramburs prin posta, cu taxele de transport 7 lei. Cartile sunt in stare foarte buna.

   Fara speranta de Colleen - 17 lei

Vara primei iubiri - 4 lei

   Draga viata de Alice Munro - 17 lei 

   Uratii de Scott Westerfeld - 15 lei

   Circul ororilor de Darren Shan volumul 1 - 7 lei

   A 16-ea luna - 17 lei

Magazinul magic de jucarii de Angela Carter - 7 lei

Jurnalele lui Stefan Spintecatorul,Club V,Ritualul,Captiva - 5 lei

Revola JF 3 paperback- 10 lei

Mitago de Robert H. - 15 lei

 M-am apucat de aceasta carte pentru ca aveam nevoie de o analiza asupra vietii. Din ce in ce mai des, caut romane care sa evidentieze psihologia vietii, intelesurile ei ascunse, scopul fiintei umane, caut doar un motiv pentru a trai.
  Alice Munro scrie frumos. Surprinde viata in mod inedit, frumos, spectaculos.
 
   Romanul este structurat sub forma unor povestiri care descriu episoade importante din viata unor oameni, momente decisive in vietile lor, care urmeaza sa schimbe totul. Tocmai asta m-a atras la "Draga viata". Felul in care ceva, un artificiu, ne poate schimba viata radical. Ultimele patru povesti sunt autobiografice, surprinzatoare.
    Exista totusi o povestioara care mi-a ramas adanc intiparita in minte, pe care o voi descrie succint.

 O femeie se afla in cautarea unui doctor, pentru problemele pe care le are cu memoria. Descopera un nou oras, o noua lume, o potentiala iubire. Pe langa cautarea doctorului, mereu ingreunata de faptul ca ii uita numele, povestea se incheie cu realizarea ca toatea astea au fost doar un vis, o amintire, si ca femeia este internata intr-un azil. Mi se pare atat de spectaculoasa paralela dintre trecut - prezent si felul in care o surprinde autoarea.

  Riscati sa va plictisiti daca va asteptati la actiune nesfarsita sau finaluri fericite. "Darga viata" este o reflectie asupra fiintei umane, dulce-amaruie.

E frumoasa. E unica.

Cu toate astea, nu ii voi acorda un punctaj maxim, din cauza a 3 povestioare dezamagitoare. Mi-a placut, dar parca i-a lipsit ceva. Si de aceea punctajul meu este d e 3.5 / 5

  Am vazut Academia Vampirilor si mi s-a parut, comparativ cu cartile, o eroare. Pur si simplu sec. Au adaptat oribil si nerealistic. Too bad. Cartile sunt prea frumoase.
   Am avut si ocazia de a vedea Divergent. Four <3 mi-a="" mult.="" mult="" placut=""> M-a dezamagit partea psihologica. Aveam nevoie de mai mult decat cateva replici ale protagnistei

    Meh, in rest a mers. Nu stiu cum sa va spun, dar protagonista nu mi-a placut. Actrita. OMG, e atat de fara expresie si excesiv de naspa in sensul ca nu imi transmite nicio emotie.Nu se compara cu Lily Collins din City of bones si idk, nu nu nu. Plus ca o sa mai joace si in The fault in our stars ( care care nu mi-a placut deloc ) .

Concluzia mea e urmatoarea :

Divergent - cartile - da, merita. Imi plac.

Divergent filmul - foarte bun ca actiune, putin prea alert, insa per total merita un 7/ 10.


   Spuneam , in titlu, Close, so close : aproape de vacanta. Saptamana altfel, da.Abia astept sa vina timpul liber + libertate deci da. Vacanta.

  Seria "Magie" de Angie Sage a aparut in urma cu cativa ani buni la editura Corint Junior. Desi cartile par destinate pentru copii, mi se par ideale pentru orice varsta.

Angie Sage scrie foarte frumos. Stie sa imbine perfect naratiunea cu descrierea si dialogul, fara pasaje plictisitoare, fara timpi morti, mereu se intampla ceva si asta imi place.
 Personajele sunt usor de retinut: familia Heap, condusa de Silas Heap. Intr-o zi, Septimus Heap, al saptelea fiu al celui de-al saptelea fiu este rapit, initial fiind declarat mort de catre moasa. In aceeasi noapte, la resedinta familiei Heap ajunge o "legaturica", un bebelus, o fetita frumoasa, cu ochi violeti superbi.

Jenna, noua membra a numeroasei familii Heap, creste alaturi de ei. Familia se remarca prin faptul ca tinerii sunt invatati magia, atat a scoala cat si acasa. Intriga se declansaza in momentul in care se pare ca Septimus nu este mort si numeroase pericole atenteaza la micuta Jenna.

Mi-a placut foarte mult. Actiune, personaje carismatice, desene foarte bine facute. Daca aveti ocazia sa o cititi,atunci stiti despre ce vorbesc cand spun ca Samrcanul a fost personajul meu preferat.
   E drept ca nu prea are drama, si nici iubire-idila - si nici nu abordeaza subiecte cu adevarat serioase - moartea, bine, personajele mai mor, insa impactul pe care il provoaca decesul asupra personajelor este unul descris pentru copii, nu auziti de sinucideri, sange, crime,oroare,droguri-, este o carte "curata".

  NOTA: 4/5

 Pentru ca au fost reduceri masive la Libris in urma cu cateva saptamani mi-am cumparat cartea "Vara primei iubiri" de Edith Wharton pentru ca era ieftina si am zis de ce nu. Asta a fost cea mai plictisitoare si mai inutila carte pe care am citit-o vreodata, efectiv cea mai dezamagitoare.

   In primul rand: pagini peste pagini de descriere inutila si monotona. Nu am nimic impotriva paginilor fara dialog; uneori chiar sunt interesante, insa autoarea e atat de plictisitoare incat nu exista nimic pe planeta asta care sa te captiveze mai putin decat modul in care scrie.
    Ca si cand nu ar fi suficient de sec, povestea are loc intr-un sat numit North Dorner, unde portagonista este captiva. Ghici ce se intampla in North Dormer. NIMIC. Oaaa.

    Si ce sa va zic de personaje: protagonista, Charity(un nume care prezice apoteotic comportamentul prostesc si negandit pe care il dovedeste in relatia cu celelalte personaje) si acum ar trebui sa spun ce face aceasta Charity, dar nu prea face nimic. Mama ei a abandonat-o; tatal ei vitreg nu a adoptat-o, el e teoretic un tutore, dar nu sunt rude de sange, fapt care il face sa o ceara in casatorie. Personajele sunt ca o zi torida de vara, in care nu poti respira de cat de cald e, si de plictisitor, si de sec.
Tatal/tutorele ii tot repeta faptul ca ea e cea mai finuta si mai draguta, dar fata ii vorbeste urat,se comporta ca ultima jigodie. E drept ca si tipul era alcoolic.
  
    Nu inteleg care e scopul personajelor. Da, bine, Charity se indragosteste de altcineva, ramane insarcinata, tipul ala vrea sa se reintoarca la logodnica. Nu a fost un spoiler(scrie asta si in sinopsisul cartii).

   Poate ca nu am avut cea mai mare rabdare, insa romanul nu mi-a placut absolut deloc). Dezamagitor, Plictisitor. Fara niciun mesaj, fara emotie, fara un scop.

NOTA: 1/5

Imi pare rau pentru ca nu am mai postat de 2 luni, doar ca toata inspiratia mea a fost concentrata spre fictiune. Nu stiu cat de buna e fictiunea mea, nu stiu cat de bine scriu, dar imi place sa fac asta. E ca si cum viata mea nu mai e asta, nu ma mai aflu aici, sunt in litere, in cuvinte, in intamplari pe care eu le decid, pe care eu le declansez si deja stiu care va fi sfarsitul, dar imi place sa creez vieti.

   De asemenea, am ajuns in luna martie oau. Mai sunt doar 3 luni si vine vacanta de vara si asta inseamna ca termin clasa a noua. In fiecare zi ma intreb daca decizia pe care am luat-o, la inceput, a fost inteleapta, daca asta mi-am dorit si nu stiu, pur si simplu nu stiu.
    Poate ca am luat anumite decizii doar pentru a fugi de unele persoane,sau mai degraba de amintiri, dar realizez tot mai des, in revelatii de minut, ca acolo apartin. Ca locul, amintirea, persoana, momentele alea de care fugi, acolo apartii. Acolo ti-ai petrecut si iti petreci adevarata viata; tot restul sunt doar chestii care te distrag, te abat de la subiect.
    Probabil ca ar fi fost mai greu acolo. Probabil ca ar fi fost mai bine,insa nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca era o optiune; o optiune pe care am ignorat-o, o optiune pe care mi-as fi dorit sa o iau in calcul, sa o fi privit mai in serios.

       Se spune ca in adolescenta, sau in "tinerete" incerci sa iti dai seama cine esti. Asta ma tot intreb de ceva vreme si nu reusesc sa imi dau seama cine sunt, sau daca ceea ce sunt acum ma reprezinta, pentru ca totul s-a schimbat, totul e altfel si imi e dor de ce am avut odata.
       E dragut sa vezi ca, desi peste 10 de ani nu iti vei mai aminti ziua de azi, inca iti amintesti flashback-uri, momente care au ramas gravate in tine. Nu vreau sa incep discutia asta, dar ma tot gandesc la ea, si nu pot sa nu o iau in calcul.
     Cred ca cel mai rau lucru nu este sa te simti prost sau sa fii intr-o situatie dezagreabila,fara cale de scapare, ci sa fii in ea si sa poti sa schimbi totul. Totul e la latitudinea ta. Asta ma sperie. Faptul ca eu am controlul, ca eu iau deciziile si daca vreau sa schimb ceva, eu trebuie sa fac asta.

 Nu am multe serii care m-au impresionat cu adevarat. Sunt rare. Se intampla rareori sa gasesti anumite carti, serii, care sa te marcheze intr-un fel frumos, intr-un mod in care iti amintesti cu placere si ajungi sa citesti cartile de atat de multe ori incat memorezi meraforele, intelegi mai bine detaliile si pur si simplu te identifici cu personajele.
  Ei bine, una dintre aceste "serii" pentru mine este "Spulbera-ma", ajunsa la final cu romanul "Ignite me", de Tahereh Mafi.

     Primul lucru care mi-a placut a fost felul in care scrie autoarea. E drept ca a mai renuntat la metafore, insa mie mi se pare mai de rau chestia asta. Mafi are un stil dinamic : totul este o batalie. Daca in volumul intai, Juliette ducea luptele cu sine insasi, si in "Unravel me" se descopera pe sine in mare parte, atunci este de asteptat ca in "Ignite me" protagonista va duce batalii cu societatea.
 
    In cazul in care nu stiti, cartile sunt distopii si in universul lui Mafi, Juliette supravietuieste, doar ajutata de Warner, personajul initial negativ, dar care pe parcurs se schimba atat de mult, asa si Juliette supravietuieste dupa ce este impuscata de catra tatal lui Warner, comandantul suprem.
    Si de aici incepe o batalie pe viata si pe moarte intre Juliette, alaturi de prietenii ei, al caror obiectiv era sa il omoare pe comandant.

     Spre deosebire de ultima carte din Jocurile foamei, "Revolta", unde lucrurile au devenit mult prea sangeroase si dureroase, in "Ignite me" sunt numeroase momente romantice. Am terminat cartea intr-o zi jumate, se citeste foarte repede, chiar daca e in engleza. Doar ca am adorat atat de mult felul in care a evoluat Juliette: de la persoana aia timorata, inchisa in sine, care plangea mai tot timpul, abandonata de parinti si inchisa intr-o puscarie pentru tineri, la o tanara razboinica, gata sa isi cunoasca puterile, abilitatile, pregatita sa lupte si sa cucereasca.

    Mi-a placut foarte mult de Kenji care, si de aceasta data este amuzant, este persoana care detensioneaza atmosfera. Adam, pe de alta parte, a fost cam negativ. Este trist sa vezi ca persoanele pe care le iubesti nu sunt chiar ceea ce par a fi.
 Warner este, pe de alta parte, atat de sexy si de cuceritor si intotdeauna am votat pentru Juliette - Warner.

   Nu va voi povesti actiunea pentru ca e intotdeauna mai bine sa vezi tu pas cu pas ce se intampla decat sa iti zica cineva. Unde mai e suspansul ?
    Va trebui sa ma crezeti pe cuvant ca "Ignite me" este un roman frumos. Simplu, perfect, complicat si toate lucrurile de pe planeta. Mi-a placut seria asta foarte, foarte mult.

  Come back to life, love.

  I'll be here when you wake up.

Asta este citatul cel mai frumos si am hasurat vreo 27 de citate atat de superbe. Bine tu, Tahereh Mafi.

  Mi-a placut foarte mult "Starters". A fost o carte completa, mai ales pentru ca ideea centrala, esenta, consta in separarea dintre trup si suflet.
  Protagonista, Callie, doar o adolescenta, a ramas doar cu fratele ei, bolnav, si un prieten foarte bun, Michael. Cartea este o distopie, si in acest univers, foarte multi oameni au murit din cauza unui virus si singurii supravietuitori au fost persoanele vaccinate. Printre acestea s-au nimerit si Callie cu fratiorul sau.

  Ramasi orfani, fara o casa, fara mancare sau bani, Callie si prietenii ei sunt mereu pe drumuri. O alta problema este sanatatea precara a fratelui sau, si nevoia tot mai pregnanta de bani. Aici protagonistta ia decizia de a se inscrie in "programul" de la Destinatii Splendide, unde tinerii(numiti starteri) isi inchiriau trupul, adica sufletul unui chirias intra in corpul tau si facea diverse chestii timp de 1 luna sau 1 saptamana, totul contra-cost. Bineinteles ca nu era chiar atat de bine avand in vedere ca tu, chiriasul, erai adormit in tot timpul asta si nu stiai nimic din ce faci.

    Chiriasa lui Callie, ei bine, nu se limiteaza doar la flirturi si plimbari, ci vrea sa il asasineze pe senator. De aici protagonista este captiva intr-un univers cu totul si cu totul diferit, experimenteaza aventuri mai periculoase ca niciodata. Am vazut ca pe Goodreads cartea nu are o nota prea mare, si ma intreb de ce, pentru ca mie mi-a placut foarte mult si a avut actiune si nu am nicio idee de ce au cotat-o atat de jos.

     Legatura trup-suflet incepe sa mai dea erori. Callie se trezeste in corpul ei la doar o saptamana dupa ce l-a inchiriat pentru o luna, si lesina din ce in ce mai des. Face cunostita cu Blake, un personaj fermecator. Incearca sa isi ajute fratele, ultima ruda ramasa in viata, si este genul ala de personaj curajos, sincer si puternic.
     Abia astept continuarea. Am inteles ca o sa apara in curand.

     Mi-a placut cel mai mult principiul dupa care se ghideaza romanul: separarea trup-suflet si faptul ca aspectul frumos poate fi cumparat de oricine, si ca singurul lucru ramas, care te defineste si genereaza increderea,iubirea, nu este aspectul, ci sufletul..

 nota: 5/5
   

" Cei frumosi si blestemati" este o carte frumoasa. A durat cam o saptamana pana am citit-o si pot sa spun ca mi-a placut foarte mult.  Surpinde in mod frumos atmosfera aia din trecut si pur si simplu e frumoasa.
   Anthony este un tanar proaspat absolvent, care are tot viitorul inainte, unul care dupa toate premisele ar fi fost luminos. Unchiul lui Anthony este o persoana foarte influenta cu multi foarte multi bani si deci personajul ar fi avut veniturile necesare. Insa asta nu e genul ala de poveste in care personajele sunt in ascensine si ajung fericiti pentru totdeauna .
     Anthony are doi  prieteni foarte buni, si intr-o zi face cunostinta cu verisoara lui Richard Caramel, unul dintre prieteni. Gloria este foarte frumoasa, foarte impozanta si fermecatoare si Anthony se indragosteste insantaneu de ea.
 
    Nu voi descrie atat de detaliat actiunea pentru ca nu mai are acelasi impact ca atunci cand citesti pentru prima data si tocmai de  aceea voi vorbi in mare :
     Poveste de dragoste dintre Gloaria si Anthony este una tragica, deopotriva clasica si frumoasa atat de emotionanta si minunata si imi place foarte mult stilul in care scrie Fitzgerald.
  
      Problema majora a acestui cuplu sunt banii. Ajung sa traiasca de pe o zi pe alta, pentru ca pur si simplu nu reusesc sa isi gaseasca un loc de munca potrivit.
       Pe de alta parte, la un moment dat era foarte slow si m-a cam pmictiait insa asa se intampla la aproape fiecare carte si avand in vedere ca nu au fost decat lasaje scurte din partea mea merge. Mi-a mai placut faptul ca toata povestea este imbracata intr-o metafora, intr-o poveste care e aproape un blestem si mi se pare atat de tragic si frumos in acelasi timp pentru ca reflecta viata .

   "Sub aceeasi stea" este o carte frumoasa si emotionanta. Din pacate, desi a avut multe parti frumoase, a avut si cateva cam exagerate, care m-au plictisitt si nu chiar atat de captivat. Dupa parerea mea, Stephen Chbosky e mai bun ca scriitor decat John Green. John Green nu este,in mod evident, unul dintre preferatii mei.

     Carte prezinta o altfel de adaptare a operei Romeo si Julietta, de data asta infratisand iubirea dintre doi adolescenti bolnavi de cancer. Si da, povestea o sa fie putin cam dura.
       Hazel are cancer la plamani. Printr-un miracol, un ultim tratament ii mai prelungeste viata in ultimul moment. Si viata nu e atat de dulce. Pe langa infinitele sedinte de grup de consiliere, Hazel incearca sa duca o viata relativ normala. Se imprieteneste cu Isaac, un baiat care urmeaza sa fie orb(tumoarea s-ar fi extins din ochi si el ar fi murit).
       
      Face cunostinta cu Augustus, un tip care, la randul lui, este lovit de cancer ( are un picior amputat si inlocuit -- nu stiu sa explic, are un picior fals) . Cei doi petrec din ce in ce mai mult timp impreuna, impart aceleasi pasiuni: iubesc aceleasi carti, in timp, ajung sa si cunoasca pe autorul care i-a fermecat atat de mult si finalul este, evident, unul trist si adevarat.
    Nu mi-a placut cartea, sincer. Mi-a lasat un gust amar. Romanul evidentiaza faptul ca viata e naspa si ca trebuie sa o traiesti cat te simti in putere, insa nu  m-am atasat de personaje.
   
   Autorul a insitat foarte mult asupra cartilor si efectiv tot batea capul cu astea 2 carti incat m-am saturat de abordarea unuia si aceluiasi subiect. Si momentul in care intalnesc autorul si el e un betiv, si bla bla bla, nu nu m-au impresionat. Nu mi-au ajuns deloc la inima. Asta e , poate ca nu e genul meu de carte. Mais, c'est la vie. Si un alt lucru care m-a enervat a fost descrierea excesiva a jocurilor video. Nu am nicio problema cu asta, insa chiar nu ma intereseaza ce zombii mai omoara in acest nou capitol . Chiar nu ma intereseaza.

    De altfel, mi-a placut iubirea dintre Gus si Hazel si abordarea, parerea pe care o au ei asupra vietii si faptul ca viata suge si trebuie sa te bucuri de ea cat mai poti.

 NOTA: 3 / 5

  Adineauri am postat recenzia la "Club V" si acum trebuie sa scriu o recenzie cu mult mai complexa si mult mai interesanta . "The perks of being a wallflower" este, in definitiv, o carte minunata, cred ca este CARTEA ANULUI 2013. Absolut superba. Ok, atunci sa incepem.

    In primul rand, nu ma asteptam sa fie o carte atat de buna. Ma asteptam la o mediocritate, insa ma bucur ca am fost surprinsa placut.

    Formatul cartii este diferit, fiind organizata sub forma unor scrisori trimise de protagonist, Charlie, unui "prieten" a carui identiatate nu a fost revelata niciodata.
    Dar, chiar daca este sub forma de scrisori, nu inseamna ca nu nareaza la fel de bine, sau ca lipseste dialogul. Ba din contra: mi-a placut ca exista dialog, si descriere, si Stephen Chbosky scrie foarte frumos.
    M-a impresionat atat de mult cartea si mi-a placut la nebunie. Acest roman expresiv prezinta, intr-un mod unic,elegant,infantil pe alocuri, viata adolescentului Chralie.
     Charlie incepe liceul si este foarte emotionat. Ii e frica putin. Putin mai mult. Incearca sa-si gaseasca cativa prieteni, si nu reuseste, la inceput: sora sa este "senior"(senioara ca feminin suna aiurea), dar pana la urma ii intalneste pe Sam si Patrick.
 
Charlie poate parea genul ala de baiat slab la minte, genul ala prost si molau, insa este exact opusul. Este o persoana tacuta, "WALLFLOWER", care m-a inspirat si m-a facut sa il admir. Charlie reuseste in felul lui sa faca fata unei vieti de rahat, si e pur si simplu genial. Se indragoteste de Sam, care este si ea in ultimul an de liceu, asa ca relatia ar fi putin dificila din cauza ca urmeaza sa plece la facultate.
  
  Romanul te face sa analizezi, in mod direct, fara ocolisuri, momentele de cumpana care vin o data cu varsta adolescentei: consumul de droguri si consecintele, desi nu se pune mult accent pe asta, iubirea, orientarea( Patrick este gay) si toate problemele interioare: singuratate, familie.
   Prietenul cel mai bun al lui Charlie s-a sinucis. Matusa sa, Helen, persoana lui preferata din intreaga lume a murit. Si scoala e grea, din cauza colegilor si Charlie doar vrea sa supravietuiasca. Sa isi faca prieteni. Sa iubeasca.
    El e un suflet pur. Mi-a placut atat de mult felul in care scrie scrisorile, modul in care te captiveaza si toate intamplarile pe care nu voi sta sa le insirui pentru ca nu e la fel ca in momentul in care le citesti si surprizele pe care le ai in momentele alea.

    Filmul este surprinzator de bun, insa nu e la fel ca romanul: e mult mai profund, mai explicit, mai dureros poti sa zici in anumite momente. Filmul se axeaza foarte mult pe conflictul cu colegii si acomodarea greoaie. Carte surpinde in plus si problemele familiale, secretele ascunse.
     Asa ca Stephen Chbosky e un geniu si il ador si vreau sa citesc mai multe carti de la el. Si sa revad a 3a oara filmul.

NOTA: 5/5

  Am cumparat "Club V" la 2 lei 50. A fost o carte mediocra. Acum nu m-a impresionat intr-adevar, incat sa-i scriu o recenzie lunga si non - superficiala asa ca o sa scriu ceva scurt si la obiect.
   Niste fete obisnuite, prietene, de liceu vor sa castige o bursa importanta pentru intrarea la facultate. Bine, si aceasta bursa Treemont are o cerinta mai deosebita: puritatea trupului si a sufletului. Si, evident, in lipsa altor idei, fetele creaza un "club V" pentru a arata mai bine in ochii celor care vor decide cui sa ii acorde bursa. Si avem aici un cliseu. Nu , tot romanul e un

cliseu. Insa a fost uneori dragut si nu m-a plictisit chiar asa. A mers, l-am citit repede si mi-a facut o oarecare placere, insa nu mi-a lasat vreo amintire importanta sau ceva.

   Okay si atunci sa descriem putin personajele:

   MANDY - care e cam fumata. Tatal ei e anchetat pentru frauda, si urmeaza sa fie inchis. Ea este depresiva, depasita de situarie.

   KAY - persoana care castiga conducerea clubului, cu toate ca ea insasi nu e virgina. Are probleme in momentul in care tipul in cauza vine sa locuiasca cu ea si parintii ei.

  DEBBIE - o alta fata banala, simpla, care are o lista, un carnetel plin cu baietii cu care s-a prostit.

  EVA - tipa aia pura, care are 16 ani si nu a avut primul sarut si care se indragosteste de un baiat dragut.

    CLISEU PUR. meh. asta e.

NOTA: 2/5

 Nu stiu de ce insa am impresia ca sunt inca in 2012. Parca iara apare tot taraboiul ala cu sfarsitul lumii, apocalipsa. Nu ca m-ar fi deranjat avand in vedere ca scapam de examene si asta m-ar fi facut fericita.

  Cred ca noi cautam fericire in tot ce facem, si suntem prea absorbiti de inatotoririle fata de societate. Societatea iti impune anumite lucruri, ti le vara pe gat: scoala, invatat,munca,meserie, si poate ca tu nu vrei o astfel de viata. Deci suntem constransi.

   Ce mi-a adus 2013 ? Un nou inceput pe care mi l-am dorit atat de aprig. Am o viata noua, o viata diferita. Am pierdut un numar infinit de persoane. Si imi lipsesc mult. Dar trebuie sa lasam mortii si pierdutii in urma.
    O sa tin o prelegere mult mai amanuntita in saptamana cu revelionul.

   Ce vreau de la Mosu ?

    As spune ca imi doresc ca tot ce-am pierdut sa revina in viata mea. Ca un flashback. Insa adevarul e ca nu mai vreau asta. Mi-am dorit mult timp ca pur si simplu sa raman bocata in trecut,unde totul este frumos si roz si wonderful. Insa nu a fost. Trecutul a avut greselile si suferintele si cacaturile lui. Nu era perfect. Dar era sigur. Era trist, era superb, era minunat, era putin banal, era al meu, doar al meu.

   Insa viata mi-a oferit niste persoane minunate, noi, pe care daca as fi ramas blocata in trecut, nu le-as fi cunoscut niciodata. Mi-a oferit un nou inceput, o viata pe care o cam iubesc. Si sunt fericita. Bineinteles ca se putea mai bine. Bineinteles ca exista o cale de a se imbunatati, dar in clipa de fata sunt fericita. Am tot ce mi-as fi putut dori: aproape acordul parintilor de a avea cel mai cool revelion, excursii, prieteni adevarati - ce conteaza cel mai mult, si pur si simplu totul merge bine.

    So, Dear Santa.

   Te rog da-mi fericire. Fa-ma sa fiu alaturi de ce iubesc. Ajuta-ma, make my crush fall for me, da-mi viata la care am visat care pare sa inceapa acum. Pentru ca ma simt vie. Dupa o perioada seaca,oribila, nasparlie, cum vrei sa-i spui, ma simt vie.
   

 Am cumparat aceasta carte la doar 5 lei. Era la reducere de Black Friday si am zis Why Not ? In orice caz, pretul original, de 25 de lei, nu merita absolut deloc. Si 5 lei mi se pare mult comparativ cu calitatea. Huh.
   Deci, eu nu am mai citit nicio carte din seria Gossip Girl, dar nu a fost o problema cu volumul 7. Am prins personajele repede, lucru iesit din comun pentru mine, si a fost o lectura rapida. Cu toate astea, a fost o lectura foarte slaba. Ce sa va spun concret ?

   Totul este sters. NICIO emotie, mimic, nada, personaje plictisitoare, vanitoase, duh. Poate mi-ar fi placut in clasa a 5ea. poate. Deci Blair, Serena si Jenny sunt cele mai bune prietene. Dau petreceri scumpe, umbla cu rockeri si bla bla bla. Mare chestie. Directori idioti. Motive de pedeapsa nefondate. Parinti absenti la modul fantasmagoric. Actiune inexistenta. Iubire lipita de autoare cu scotch si care nu ar functiona in viata reala in veci. Drogati pana peste limite. Razbunare prin faptul ca faci sex cu cineva si ii arunci in fata lucrul asta altei persoane. Duuuh, Nimeni n-o face mai bine concureaza pentru titlul de cea mai proasta carte a anului 2013. Sec, atat de sec si de plictisitor si de arhi sec. Nu va recomand cartea. Nu mai continui cu recenzia. Va spun doar atat:

   cea . mai . plictisitoare. si . mai . vanitouasa . carte. ever . - O spune fata care a citit clasici pentru la romana in fiecare an si a indurat chinurile unui roman atat de slab incat iti vine sa il arzi.