Heart of darkness

Castigatoarea este YUKI BLACK. Astept datele tale pe adresa cristina_andries98@yahoo.com

 Cu ocazia revenirii blogului, am decis sa ograziez un concurs. Pentru a castiga volumul sapte din seria Pretty little liars, varianta paperback, trebuie sa :
  - apreciati pagina de fb a blogului : facebook.com/cristinapainting
   - lasati un comentariu la aceasta postare cu numele vostru si numele de fb .

  INTRARI SUPLIMENTARE :
 - orice apreciere la postarile de pe pagina de fb echivaleaza cu o intrare in plus.

    Castigatorul se alege prin tragere la sorti.
      Data de incheiere a concursului : 27 iulie

Aceasta este noua pagina de facebook a blogului: https://www.facebook.com/cristinapainting

 Pictura in acuarela

 Ultima oara cand am postat pe acest blog minunat a fost la inceputul lunii februarie, iar acum ne apropiem de finalul lui iunie. Tin sa va comunic faptul ca am de gand sa schimb in mare parte tema blogului, si anume intentionez sa ma axez mult mai mult pe pictura, pe operele mele si pe creatia mea propriu-zisa. Pana acum, daca va mai amintiti, articolele erau in general opiniile mele asupra cartilor pe care le citeam. Ei bine, de acum incolo, ma voi axa mai mult pe pictura decat pe recenzii, desi asta nu inseamna ca nu vor mai aparea recenzii de acum incolo.
  Sper sa va placa. Pentru mine este un nou inceput in ceva ce ma face fericita, alaturi de chitara mea fabuloasa ( un Epiphone Les Paul Special II ).


   Pana atunci, va las o fotografie cu prima mea pictura e panza in acril, numita Efemer.

 Inca o carte de la editura Trei care merita.  " Regatul umbrelor " a fost o carte care initial m-a dezamagit, dar de la jumatatea ei a devenit extraordinar de captivanta. Voi fi sincera : primele 50 de pagini au fost captivante, de la pagina 50 la 100 - 150 a fost plictisitor si nu s-a intamplat mai nimic, si m-a enervat destul de tare, apoi a devenit foarte foarte buna.
  Ciudata aceasta ascensiune.

Mi-a placut foarte mult, totusi. Este vorba despre un viitor post- apocaliptic in care lumea este condusa de Intunecatul , un personaj foarte sexy si infiorator, iar actiunea are loc in atmosfera Rusiei.
   Alina si Mal au fost impreuna din copilarie, de cand se stiu ei , din cauza ca au fost orfani si au sarit dintr-o casa de adoptii in alta. Oricum, Alina este remarcata si afla ca ea insasi este o Grisha si tocmai o Invocatoare a Soarelui. IARASI ACEST CLISEU. Este remarcata, descopera ca are super puteri, etc etc etc. Inedit este cum descopera asta : cand traveseaza Falia Intunercului ( un loc unde nu exista niciun pic de lumina, si unde se afla creaturi ca niste pasari care mananca oameni si orice gasesc si ele ) si prietenul ei Mal este atacat.

  Oricum, viata ei se schimba radical - ALT CLISEU - pentru ca se duce sa locuiasca la Micul Palat, unde este antrenata. A fost destul de anosta partea asta, sincer. Nu mi-au placut personajele atat de mult, nu m-am atasat de ele cum ar fi trebuit si povestea avea un mare potential, dar am simitit ca autoarea a gresit pe undeva cu naratiunea. A transformat totul in ceva plat pana la un anumit punct, iar asta m-a calcat pe nervi, pentru ca putea sa iasa ceva mult mai bun.
    Continuand, Intunecatul nu este ceea ce pare a fi, intreaga natiune Ravka asteapta sa fie salvata de Invocatoarea Soarelui, persoana care poate sa ii scape din intunericul Faliei care se extinde pe zi ce trece. Mi-a placut totusi actiunea propriu-zisa pe care nu o voi povesti pentru ca risc sa dezvalui prea multe detalii.

    Mi se pare ca autoarea a insistat prea mult pe ticurile personajei si intentia lor era sa denote ceva emotionant, dar pe mine nu m-a emotionat absolut deloc. Intunecatul este personajul meu preferat, normal, dar mi-ar fi placut sa fie ceva mai antitetic, pentru ca atunci cand scrii ceva si vrei sa nu fie nici prea crud, nici prea bland, iese o ciorba. Ar fi trebuit sa sara intre aceste doua stari cu o normalitate iesita din comun, dar el nu e nici prea rau, nici prea bun, si mi se pare amestecat si sters in loc sa fie schimbator si intrigant.
     Eu va recomand cartea, in ciuda lucrurile pe care le consider eu neplacute, pentur ca are un punct culminant forte, un final care ma face sa vreau cartea urmatoare si pentru ca e posibil sa va placa foarte mult.

NOTA: 3,9 / 5 

 "Pandemonium" mi-a placut foarte mult. Este o continuare aproape la fel de buna ca primul volum, " Delirium" . Nu pot sa le compar. Nu stiu neaparat care este mai buna, dar o astfel de comparatie este destul de inutila.
    Bun. Despre ce e vorba ?

    Continuarea de la cartea " Delirium ". Okay, deci stim ca Lena este indragostita de Alex ; mi-a placut foarte mult povestea de iubire dintre ei, a fost originala. Ei bine, " cura ", adica operatia, Lenei se apropie si intr-o zi cei doi sunt prinsi de autoritati. Lena nu reuseste sa scape si este tinuta captiva, pentru ca nu a respectat legile acestei societati distopice, iar operatia ei este mutata ASAP.
    Stiti si voi ca lucrurile nu raman asa,si evadarea are loc ( nu va voi spune in ce conditii), dar planul este de a merge in Paduri , nu stiu cum au tradus in romana, original se numeste "The wilds " si oricum, mi s-a parut foarte plina de actiune.
 
   Imaginati-va ca Lena ajunge intr-o noua civilizatie, un nou mod de viata si protagonsita bineinteles, trece prin multe schimbari. Sincer, nu prea am ce sa spun mai mult la carte. M-a tinut in suspans, mi-a placut, dar nu a fost ceva deosebit. Mi s-a parut ca toata aceasta succesiune a evenimentelor uneori nu mai transmitea nimic. Au fost si cateva momente emotionante care mi-au ramas in minte, cum ar fi decesul unui personaj foarte simpatic mie. Oricum ar fi, este o carte despre supravietuire, despre revolta, despre prejudecatii si conceptii eronate.
    Mi-a placut. Am citit-o in vara si nu imi mai amintesc foarte multe despre ea, inafara faptului ca m-a tinut mult in suspans. Nu stiu inca daca ar trebui sa o incadrez in caterogria cartilor bune. Adevarul e ca nu a fost proasta in niciun caz, dat fiind tot suspansul si actiunea de bun-gust, dar nici nu a avut ceva extraordinar.

    Daca va place actiunea, sau daca sunteti mari fani ai ditopiilor, v-o recomand

 Primul lucru care m-a atras la aceasta carte a fost coperta ei absolut superba. Da, am fost superficiala in momentul ala, dar serios acum : este superba.

    Cartea asta mi-a amintit de Titanic, doar ca persoanjele sunt cu mult mai expresive. Structura cartii mi-a placut : un capitol din perspectiva protagonistei, unul din perspectiva protagonistului si intre ele fragmente din interogatoriul la care este supus protoganistul.
      Despre ce e vorba, concret, in aceasta carte ?
   
      O sa incep cu protagonista : Lilac LaRoux, fiica bogata a celui mai bogat om din intreaga galaxie. Actiunea are loc in viitor, intr-o lume unde oamenii calatoresc cu nave spatiale, si tocmai acolo ne aflam: pe cea mai mare, mai glorioasa, mai stabila nava spatiala. Exact ca in Titanic.
      Protagonistul se numeste Tarver : un soldat care a ajuns celebru dupa ce a salvat vietile multor oameni intr-o ambuscada. Amandoi se afla pe Icarus ( acesta este numele navei ). Intamplarea face ca cei doi sa se intalneasca, si mai apoi nava sa se prabuseasca, sa iasa din hiperspatiu si cei doi sa imparta o cabina de salvare. Ideea e ca pe tot parcursul cartii intalnim un limbaj inedit,hiperspatiul, navele, totul legat de fizica si de cosmos este descris pe intelesul tuturor si este placut.
  
      Tarver si Lilac se salveaza, si aterizeaza pe o planeta total necunoscuta, unde incepe jocul de-a supravietuirea. Cei doi nu se inteleg de la inceput, acest aspect facand cartea chiar mai interesanta.
Care este treaba cu " fiintele soptitoare " ?

  Pe mine ideea asta de " fiinte soptitoare " m-a descurajat, dar adevarul e ca nu e chiar asa. Nu sunt niste personaje concrete. Aparitia lor este una stranie, si condimenteaza poveste, si nu mi se pare ca o prosteste. Ii da, ce e drept un iz de SF, dar ghici ce, toata cartea e un SF, asa ca nu vad de ce nu.
     Icarus se prabuseste pe insula, iar Tarver si Lilac pornesc inspre nava. Drumul lor dureaza zile intregi, pe parcursul carora mare parte din actiune se desfasoara.

   Mi-a placut cum nebunia se instaleaza incetul cu incetul, la fel ca iubirea. Mi-a placut foarte mult evolutia inevitabila a personajelor. 
    Inca o data, editura Trei se dovedeste a fi editura mea preferata. Scoate cele mai bune carti.

     Si acum voi veti spune : o sa fie genul ala cliseic de poveste cu doua persoane pe insula, izolate, si toate intamplarile vor fi predictibile si plictisitoare. Dati-mi voie sa va contrazic. Pentru mine, intamplarile nu au fost chiar atat de previzibile. De multe ori m-a tinut in suspans.

     Iar acum, voi argumenta de ce punctajul meu este de 4 din 5. Sfarsitul. Ca de obicei, sfarsitul cartii, ultimele 50 de pagini m-au dezamagit si m-au plictisit de moarte. E trist sa vezi o carte cu o asemenea ascensiune si un final atat de ... sec.
     

  Lume, stiu ca nu prea am mai postat, dar am fost la mare si nu am avut net acolo. Oricum, pe durata sejurului am citit doua carti cap-coada care mi-au placut in mod deosebit: Delirium si Pandemonium de Lauren Oliver.

  " The most dangerous sickness are those that make us believe we are well "

   Cartea asta a fost wow. La final, am realizat ca ea poate fi o metafora pentru ziua de azi, pentru manipularea pe care conducatorii din ziua de azi o exercita asupra oamenilor si cum viata poate urma mult mai multe cai decat cele care sunt intiparite in mintea noastra. Dar sa incepem recenzia noastra.

    Stilul autoarei este super. Imi aminteste usor de cantecele lui Amy Lee pe alocuri, este uneori suficient de intunecata si imi place foarte foarte mult. Pentru mine a fost unul profund si care a transmis tot ceea ce era de transmis.

    " I have a brief fantasy that we're the only two people out in the darkness - that we are the only two people awake and alive in the city, in the world "


   Actiunea are loc in viitor, intr-un lume unde iubirea este considerata o boala, o infectie care trebuie tratata printr-o operatie pe creier care are loc de la varsta de 18 ani si care " salveaza " oamenii. Asta este mentalitatea indusa de societate, bagata pe gatul oamenilor. Iubirea nu exista. Oamenii traiesc fara ea. Cursul vietii este urmatorul : cu cateva saptamani inainte de a implini 18 ani, tinerii dau un examen in urma caruia se stabileste daca isi vor continua studiile sau se vor casatori imediat. Ei primesc o pereche, cu care urmeaza sa se casatoreasca, sa aiba copii si sa isi continuie viata. Deci totul are loc intre straini, nu exista atasament sau iubire, pentru ca iubirea este o boala periculoasa care duce la moarte.

  Sunt atat de heartbroken acum, dupa ce am ascultat acest "album", acesta fiind soundtrack-ul filmului War story ( din care am vazut doar 30 de minute, pentru ca muream de plictiseala )

    Voi incepe cu filmul : nu va pot spune ce se intampla, pentru ca eu am vazut 30 - 45 de minute din el in decursul carora doar vedeam o protagonista care se spala pe dinti, vede oameni facand sex si SUNA TELEFONUL DIN CAMERA LA FIECARE 2 MINUTE, soneria aia m-a innebunit de cap. WTF, regizorule, chiar crezi ca eu vreau sa o vad de 5 ori spalandu-se pe dinti in decursul a 45 de minute ?  Ce urmeaza, sa imi si spuna ce probleme are,poate o doare maseaua, poate e chiar ceva mai grav ?
    Melodiile facute de Amy Lee mi se par nepotrivite in concordanta cu scenele. Cum poti sa pui o cantareata atat de profunda si de capabila, care exprima atat de multe lucruri ca sonor la scena cand doua persoane fac sex in baie si sunt surprinse de protagonista care trage cu ochiul.

    Nu ma intelegeti gresit; iubesc Evanescence din tot sufletul. Asta e trupa mea dintotdeauna,singura pe care o pot asculta non-stop , singura pe care o iubesc, asa ca nu imi e usor sa spun constatarile mele.
    In primul rand, mai mult de 75 % din muzica aia de pe album e instrumental. De ce ? De ce sa ascunzi vocea ei minunata ? Nu gasesti bass, chitara, orice element de rock, inca o chestie care m-a dezamagit profund. O melodie e chiar arabeasca, si o spun cu o dezamagire incredibila, pentru ca nu sunt o persoana flexibila. Nu pot sa ma schimb pur si simplu de pe rock pe muzica arabeasca si melodia atat de laudata : Push the button e o chestie care are si accente pop dupa parerea mea si nu mi se pare ca suna bine. Am gasit doar 2, 3 cantece care imi plac cat de cat, restul nu .

   Eu inteleg ca Amy vrea sa se afirme fara trupa, dar mie mi se pare o alegere dezastruoasa,, care ii apartine in totalitate si e treaba ei, dar nu inteleg ce nu mergea. Evanescence erau exact ceea ce trebuiau sa fie. Noua Amy Lee nu mai e la fel de dark, e prea instrumental, nu ii aud vocea, versurile sunt sarace - exact, sarace, lucru pe care nu l-am mai spus niciodata despre ceva scris de ea - dar nu pot sa nu vad diferenta izbitoare dintre Evanescence si Aftermath.
 Amy poate sa faca orice, daca o face fericita aceasta muzica nu are decat sa o faca; doar ca eu sunt o fana foarte mare si sunt dezamagita.

    Plus ca intr-un interviu a spus ca nu va mai scoate nimic cu Evanescence pentru o vreme. Nici macar nu stie daca vor mai scoate ceva vreodata, si chestia asta e si mai demna de o inima franta.
     Imi pare rau :(

      Well, that's  it.

    

    Niciodata impreuna ( The edge of never ) este o carte frumoasa. Mi-a placut foarte mult pana cand am ajuns la 80 % , si de atunci , pentru mine a fost o plictiseala absoluta urmata de un final mult prea cliseic si siropos pentru mine. Ihhh. Chia imi pare rau ca nu a putut sfarsi o poveste de asemenea fel intr-un mod diferit .

In Love With Books: Concurs #2 Câștigă o carte: Concurs Cioburi de stele!!! Ce faceți? Bine? Și eu tot bine. De fapt nu chiar așa bine... acuși începe școala și iar nu o să mai am ...

 Stiti ca eu sunt cea mai mare fana posibila a trupei Evanescence. Ei bine, aflati ca Amy Lee a inregistrat un album cu un tip pe nume Dave Eggar:

[PREORDER ALBUM] “Aftermath” (Music from and inspired by “War Story”) – Amy Lee ft. Dave Eggar

AFTERMATH
Music from and inspired by the film “War Story”
Expected Release: Aug 25, 2014

Tracklist
1 Push the Button
2 White Out (feat. Dave Eggar)
3 Remember to Breathe (feat. Dave Eggar)
4 Dark Water (feat. Malika Zarra)
5 Between Worlds (feat. Dave Eggar)
6 Drifter (feat. Dave Eggar)
7 Can’t Stop What’s Coming (feat. Dave Eggar)
8 Voice In My Head (feat. Dave Eggar)
9 Lockdown (feat. Dave Eggar)
10 After (feat. Dave Eggar)


Nu stiu daca sa fiu fericita, pentru ca nu va mai fi trupa, ci doar acest Dave Eggar, dar serios acum, vorbim de Amy si eu iubesc totul de la ea, versuri, muzica, ritm, tot, asa ca dupa ce am ascultat teaserul am realizat ca abia astept sa ascult noile ei cantece. 

 

 Am citit " Printesa mecanica " in engleza direct, pentru ca daca era sa mai astept sa apara la Leda, dupa cum tot ne promit ei ca in toamna apare, cu siguranta imbratraneam. Serios acum, ei se tin vreodata de promisiuni si publica ceva cand au zis ca vor publica, fara intarzieri masive de ani ?

   " Printesa mecanica " este ultimul volum din seria " Dispozitive infernale " si aduce cu sine finalul mult asteptat.

Intr-adevar, actiunea este mult mai complexa decat in celelalte doua volume. Ce se intampla propriu-zis ?
  Tessa este logodita cu Jem, dupa cum bine va amintiti. Pregatirile de nunta au inceput demult, dar nu are loc nicio nunta. Firele narative sunt complexe. Adica pe de-o parte este problema epidemiei de demon pox(nu stiu precis cum sa traduc asta-  virusul care te transforma in demon ) si problemele pe care acesta pe pune, alta problema sunt dispozitivele infernale, alta este moartea care se apropie cu pasi mult prea rapizi de Jem.

   Mortmain, antagonistul, nu renunta la planurile lui si o vrea pe Tessa atat ca sotie, cat si ca unealta in planul lui malefic. Asa ca, doamna Black si masinariile pornesc pe urma ei.
    Mortmain cumpara toata cantitatea de Ying Fei ( drogul fara de care Jem nu putea supravietui ) si o santaseaza pe Tessa.
 
    Pe parcursul cartii apar si numeroase scrisori, corespondenta, in legatura cu alegerea viitorului Consul, si batalia dintre Charlotte si restul persoanelor care nu voiau sa lase o femeie la conducere. Oricum, dupa parerea mea toate asta puteau sa lipseasca din cate. Nu ma interesa absolut deloc, plus ca actualul consul era teribil de enervant, la fel ca tot restul oamenilor din"politica ".

   Sfarsitul este unul neasteptat.
   Nu gasim doar o triunghiul amoros Jem - Tessa - WIll, ci si cuplurile Gideon - Sophie si Gabriel - Cecily. Eu nu inteleg o chestie.
   De ce Cassandra Clare trebuie sa faca iubirea atat de one-way si suparatoare si incomoda ? Adica peste tot numai momente din alea dramatice care " distrug " cica relatii, dar daca te duci si discuti asta si iti ceri scuze sau vezi tu, realizezi ca nu e chiar asaaaa de grav pe cat le prezinta ea.
     Serios acum, nu mai avem 12 ani si ne-am certat ca Petrica a spus ceva urat lui Costel si s-a stricat prietenia lor forever.
Ca atunci cand, in Orasul oaselor, Clary si Jace se saruta apoi, atat de dramatic si penibil, Simon ii prinde si Clary ii spune ca ea avea sa vina imediat si Jace o intreaba cat de usor transeaza iubirea lor si chestii. Frate, ce ti-a facut ? Ce e asa de dramatic si grav ? Care e gravitatea acestei situatii ? Plus ca nu pricep de ce Clary trebuie sa stea dupa fundul lui Simon in absolut orice situatie. Inteleg ca e prietenul ei cel mai bun, dar devine chiar penibil. Plus ca are un caracter sec, slab, plictisitor.

   Revenind la Printesa mecanica : opinia mea, dincolo de actiune. Nu m-am omorat asa de mult dupa ea. Eu inteleg : autoarea scrie foarte complex si chestii si se pricepe. Nu am zis nimic de stilul ei propriu-zis, nu am ce sa comentez la adresa lui, dar cartea are serioase momente de plictiseala absoluta in care nu se intampla fucking nimic si iti vine sa o iei si sa i-o bagi pe gat pentru ca te seaca atata monotonie. De ce nu poate pur si simplu sa faca orice moment interesant ?

    Nu inteleg absolut deloc scriitori care intentionat plictisesc cititorii si arunca momentele interesante la finalul cartii ca sa te momeasca si sa te lase cu un gust placut, dar nu tine. Nu tine, de data asta. In rest, nu am ce sa spun.

NOTA: 3 / 5

 Am primit aceasta leapsa foarte draguta de la Pufulet ( mersi ca te-ai gandit la mine ) si mi s-a parut foarte draguta.

Reguli:
 - selectaţi în tag cărți citite recent (în ultimii 1-2 ani) 
- încorporaţi în postare imaginea tag-ului (*cea de sub reguli)

1. DRUMUL CĂTRE MARE : O carte pe care ai așteptat mult timp să o citești

  2. RĂSĂRIT DE SOARE : Cartea la a cărei lectură abia așteptai să te întorci după ce te trezeai dimineața
Trent a fost si ramane un personaj incredibil de sexy.

3. APUS DE SOARE : O carte pe care ai stat să o citești noaptea

  7. CANICULĂ: O carte care ți-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu
Atat de teribil de plictisitoare si enervanta.

8. BRIZA MĂRII: O carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanța de vară
9. BRONZ : O carte care a lăsat o amprentă asupra ta
10. VACANȚA DE VARĂ : O carte care ți-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o așa repede

 Multumesc mult pentru leapsa ! 
Cine mai vrea, sa o ia

 Creatura suna in descriere ca fiind o carte super despre mitologie, zei si zeite, dar si actiune si personaje carismatice. Ei bine, nu e chiar asa.
   In primul rand, este imposibil sa nu vezi asemanarea dintre Creatura si Twillight. Se bazeaza pe acelasi set de personaje. Daca e sa faci inventarul, dai de ele adica Edward respectiv David si familia lor( mama, fratii, si ghici ce, poate ca in Twillight familia era mai mare, dar daca e sa faci inventarul, vezi ca e aproape acelasi ).
   

Creatura este intr-adevar mai buna decat Twillight in ceea ce prinveste naratiunea, dar tot nu e suficient. Inceputul mi-a placut si m-a prins, dar dupa nu a facut decat sa ma plictiseasca.
  Stiam ce o sa se intample. Nu a fost atat de surpinzator totul sau chestii. Plus ca nu prea avea ce sa te surprinda. daca stai sa te gandesti.

  Isis Martin, in varsta de 17 ani, cu o mama mult prea libertina( in Twillight Bella locuieste cu tatal ei, in Creatura Isis cu mama ei ), asa Isis are probleme cu somnul. In visele ei apare mereu o creatura infricosatoare, pe care urmeaza sa o cunoasca in viata reala si nu, nu mai e la fel de infricosatoare, e chiar sexy.
    David Chios este baiatul viselor ei, literalmente. Si ce poate face orice zeu ( da, e zeu ) care a trait sute de ani ? Cum isi poate folosi el timpul oare ? Pai cum altfel, decat sa se duca intr-un liceu ca elev doar ca sa ii castige inima lui Isis.

   Si eu inteleg ca trebuie sa fie intimidant, pentru ca e un zeu si bla bla, dar serios au fost cateva evenimente care te faceau sa iti scoti ochii :

1) Isis ii da o palma si, in loc ca el sa isi ceara scuze pentru ce facuse si ce se intamplase, bratul fetei incepe sa se dezintegreze din cauza blestemului( sau ceva ) si in final, ea isi cere scuze

2) sau de fiecare data cand se cearta, din cauza lui David, persoana care vine si isi cere scuze ghici cine e ? Isis , bingo !

 Deci nu, nu mi-a placut de protagonista.

   Totusi, hai sa vedem, ce se intampla propriu-zis in cartea asta. Care e actiunea ?

   Inafara unei relatii siropoase intre David si Isis, problema pe care o pune intreaga naratiune din cartea asta este Gabriel, fostul iubit al fetei care acum e dependent de droguri si o hartuieste. SI O SUNA IN PROSTIE, DECI 90 % DIN DISCUTIILE CU/DESPE EL SUNT DESPRE APELURILE PIERDUTE SI CAT DE FRUSTRANT E CA O TOT SUNA .  AI AUZIT VREODATA DE BLOCAREA APELANTULUI SAU UN NUMAR NOU DE MOBIL, MISS PERSPICACITATE ???
 
      Nu, nu a auzit.
    Cam asta e cartea laudata pe toate blogurile din Romania. Doar pentru ca Bianca2b a facut o capanie de publicare si a reusit sa publice cartea, nu inseamna ca si e buna si ca merita asta. Ma intreb la ce s-au gandit editorii cand au citit manuscrisul, pentru ca eu una nu as fi fost de acord cu el niciodata .

NOTA: 2/5