Pentru a castiga acest concurs, 50 % din nota conteaza comentariile, asa ca daca tot cititi, v-as ruga sa lasati si un mic comentariu, daca doriti
Dragul meu Roman,
Imi recunosc ezitarea de a nu-ti fi scris mai devreme, insa am asteptat un impuls care sa-mi dovedeasca faptul ca nu ma insel, ca te iubesc, iar acela a venit de indata ce am terminat "Orasul ingerilor cazuti" de Cassandra Clare.Nu pot sa cred ca te-am lasat sa astepti atat...
Mai intai, imi place sa petrec timp cu tine. Ma simt nemuritoare. Stephen King zicea odata ca " cei care nu citesc traiesc o singura viata, insa cei care citesc traiesc o mie ". O carte buna ma face sa descopar lumi noi, povesti noi, intrigi, prietenii si o multime de sentimente contradictorii, dar si de iubire
adevarata.
In primul rand, nu cred ca ti-ai dat seama de faptul ca esti
absolut fermecator. Poti sa-mi spui orice poveste, de toate genurile, tipurile, din cele mai vechi timpuri pana in prezent. In plus, esti inteligent, si cu ajutorul tau eu imi dezvolt limbajul, frontierele, mintea si imaginatia. Pe de-o parte, reusesc sa
ma modelez dupa personajul principal (de cele mai multe ori.) Ador sa-i observ calitatile si defectele, perspectiva, dorintele si sa ma gandesc ca eu as fi putut sa fiu in locul ei/lui. Pentru ca intr-o lume paralela, duc si eu o viata asemenea sau chiar mai buna.
In al doilea rand, cu fiecare poveste parcursa am puterea de a fi un
observator tacut in fata vietilor a numeroase alte persoane, si acest lucru este frumos. Ei nu au intamplari in viata precum ale mele, de care incep sa ma satur - ei nu trebuie sa se lupte cu examene, teste, etc, cel putin nu toti - ci
ies din anonimat. Au intamplari palpitante, emotionante, iar uneori sunt putin invidioasa din cauza ca in cazul meu nu se intampla asa. Spre exemplu, eu nu pot sa calatoresc in timp ca Gwendolyn ( "Rosu de rubin" de Kerstin Gier ) sau sa am aceeasi indrazneala ca Rose ("Academia vampirilor" de Richelle Mead) sau aceleasi puteri.
Cu toate ca nu recunosc adesea, acum mi-am deschis sufletul, si pot dezvalui cu mana pe inima
ca m-am schimbat. Iubindu-te,
am devenit o alta persoana. M-am transformat. Acum ma cunosc mai bine: mi-am descoperit o latura intunecata, pe care nimeni n-o stie, una luminoasa si simpatica, dar si adevaratele origini in gandire. Sunt mai curajoasa. Avand atatea exemple, atat pozitive, cat si negative, nu numai ca m-am metamorfozat cu timpul in altcineva, dar acea noua persoana este originala.
Lumea asta pe care mi-o inspiri, pe care o traiesc impreuna cu tine, nu este ca cea de zi cu zi. Aici, desi inca suntem intr-un bal mascat, reusesc sa privesc in spatele mastii. Anumite personaje, caci bineinteles ca nu toate, sunt sincere cu adevarat. Cel putin, atunci cand naratorul alterneaza, povestind din perspective diferite, ei sunt precum niste carti deschise. Suspansul consta tocmai in antiteza dintre multimea de informatii si lipsa cunostintelor fata de personajele negative.
Mi se par interesante tipologiile (indragostitul, hotul, puternica ) pentru ca le regasesc si in lumea reala.
Te iubesc pentru datorita tie
imi doresc sa scriu. Citind, am un model, un exemplu al unei carti bine scrise ( daca asa consider eu la finalul lecturii ) si sper ca intr-o zi sa compun si eu in asa fel incat sa-i emotionez pe altii, dar si sa ma simt implinita. Nu caut faima, sau banii. Eu scriu din pasiune, din placere, din dorinta de
a-i face pe altii sa descopere lectura adevarata si sa le placa.
In concluzie, un argument pentru care iubesc lectura ( deci te iubesc pe tine) este pentru ca
promovezi adevaratele valori, lucru greu de vazut astazi. Pentru ca imi dai puterea de a trece mai departe peste greseli, pentru esecuri, probleme, dar si reusesti sa ma faci sa iubesc cu adevarat si sa am
incredere in mine. Am reusit multe de cand m-am apucat de citit.
Tu ii surprinzi pe oameni - pe personaje - asa cum sunt ele. Descrierea este una care creioneaza adevarul si numai adevarul ( depinde de nivelul la care sunt scrise operele) . Tu
ma emotionezi. Ma faci fericita si te iubesc din cauza asta.
Desi nu mai este ceva "la moda", eu inca apreciez lectura. Cum as putea sa nu? Concluzionez ca toata viata asteptam pe cineva care sa ne salveze, sa ne ajute. Dar personajele astea (si implicit acum si eu) nu mai asteapta o mana de ajutor, ci se ridica singuri din mocirla. Din dezamagire. Indiferent ca este printr-un cantec sau o carte buna care iti da curajul. Altfel de unde ai scoate atata perseverenta ? Cum altfel ai avea puterea de a nu renunta ? Eu una am ales calea versurilor, a adevaratelor valori, nu aceea ce se promoveaza in televiziune sau altundeva. Am ales lumea mea, la care nu as renunta niciodata.
Nu pot crede ca tu sa simti la fel, aceeasi iubirea fata de mine, o cititoare care spera sa compuna candva povesti uluitoare, care spera sa dovedeasca intregii planete ca poate, ca
nu este imposibil sa traiesti prin carti bune. Cu adevarat bune. Visuri, visuri desarte, care poate ca maine vor fi realizate, sau poimaine, sau peste 1000 de ani.
In incheiere, iti las un ultim citat, inainte de a termina aceasta scrisoare :
"O carte bună este sângele prețios al unui spirit suveran, conservat și prețuit fiindcă trăiește dincolo de viață."
Milton
Cu drag,admiratoarea ta, dar vesnica prietena,
C . A . Monica
P.S. Nu uita de cartile pe care le poti cumpara de pe site-ul
librariei online Libris, unde gasiti
carti online dar si pe hartie
Postări
