Heart of darkness

 Am facut rost de "Impecabil" inca de mai demult, dintr-un schimb de carti, si am terminat-o de citit acum ceva timp, insa m-am hotarat sa-i fac o recenzie ...

   "Impecabil" este volumul doi din seria Micutele Micinoase de Sara Shepard, care a mai scris Jocul minciunii (serie momentan incompleta) si pe care, personal, o laud ca fiind una dintre preferatele mele.

   In "Impecabil" vietile protagonistelor devin din ce in ce mai complicate ... Si sa le luam pe rand! Hanna este nevoita sa lucreze volunar la Clinica pentru Arsi deoarece i-a furat masina lui Sean si i-a si accidentat-o intentionat si pentru furturile din magzine. In plus, treaba devine din ce in ce mai grea deoarece apare si tatal e prin peisaj, tocmai el cica este in masura sa decida pentru ea ce e bine si ce e rau, dupa ce ca a parasit-o pentru mult-prea-perfecta-lui-fiica-vitrega Kate si aproape-sotia Isabell. Oricum, Hanna este total ranita din cauza despartirii de Sean, asa ca nimic nu este usor, plus ca A pandeste din umbra, cunoscandu-i fiecare miscare, chiar si cea mai neinsemnata. Oricum, lucrurul la Bill Beach nu o incanta prea tare pe Hann. Totusi, ea incearca din rasputeri sa-l recastige pe Sean, nu degeaba a fost indragostita de el inca din clasa a 6ea, nu? Tocmai de aceea se inscrie in clubul V, unde afla lucruri destul de interesante.

Pe parcursul cartii apar numeroase momente emotionante marca Hanna, impreuna cu tatal ei. E greu sa pierzi un parinte. Plus, cand afla ca Sea este impreuna cu Aria, incepe sa se enerveze rau de tot ! Si ... nu este deloc bine sa ai impotriva ta o Hanna furioasa, nu?

Pentru ca si Ara are viata ei grea. Acum, ca s-a despartit de Ezra, profesorul ei de engleza, se simte .. total parasita . Insa problema principala este ca, impreuna cu fratele sau Mike, il prind pe tatal lor impreuna cu o studenta de-a lui intr-un bar. SO what ? Pai cum, o inseala pe Ella din nou? Mda. Trist. Aria il convinge pe Mike sa tina secretul, insa nu se poate aplica acelasi lucru si in cazul lui A, deoarece aceasta o da in vileag.

  Si asa incep certurile in familia Montgomery. Tatal ei pleaca sa locuiasca impreuna cu Meredith, si la cerinta Ellei, Aria pleaca de acasa, si locuieste cu Sean, noul ei iubit, de pe urma caruia isi atrage ura Hannei.
 Oricum, ideea e ca nu poate sta prea departe de Ezra, pe care il iubeste foaaarte mult, asa ca ajung din nou impreuna...

   Asta pana can intervine A .

Spencer mi s-a parut ca a avut viata cea mai usoara pe parcursul romanului. Nu am reusit niciodata sa inteleg de ce familia Hastings a ajuns atat de dezbinata! Atat de plina de ura si de invidie! Dupa ce l-a sarutat pe Wren, iubitul Melissei, si parintii si Melissa afla, Spencer este toatal certata si igonrata de ei, si asta doare, si inca foarte rau. In viata surorii ei mai mari apare Ian, un fost iubit cu care se cupleaza. Iar Spencer, ce sa faca acum? Continua sa fie iubita lui Wren. Cu atata indragostit, nu prea mai invata, si plagiaza o lucrare de-a Melissei, care este propusa pentru concursul Orhideea de Aur, un premiu imens care este cheia posibilitatilor in ceea ce priveste cariera ei.

  Iar Emily? Ea este total si pana peste cap indragostita de Maya, insa incepe sa se imprieteneasca si chiar sa aiba sentimente pentru Toby, fratele aparent sinistru al Jennei, cu care iese de cateva ori . Oricum, feicirea nu dureaza prea mult, deoarece A are grija de asta.

Punctul culminant are loc la balul Foxy, unde totul ia un alt aspect, unde cineva moare, unde totul se complica. Ce poti spune, viata e grea, nu?

Interesant este cum poveste evolueaza de la lucruri mici, minuscule , minciuni nevinovate, si ajunge foarte grava, cu secrete care trebuie ingropate, caci altfel ...
V-o recomand. Este plina de momente emotionante, de iubire, de pasaje amuzante, dar si din acelea sinistre,si este plina ochi de suspans, taine si lectii si principii de viata !

 Mi-am dorit de foarte mult sa citesc "Perfect" . Nu numai ca am fost fascinata, fermecata iremediabil, ca sa spun asa, de operele Sarei Shepard, insa cand am citit pentru prima data seria "Micutele mincinoase" am inceput cu volumul 1, am continuat cu 4, am revenit cu 3 si am incheiat cu 2. In mintea mea era o varza totala, asa ca am zis sa le iau de la inceput, pentru ca ideile sa se aseze la locul lor.

   Fiind volumul trei, am intrat destul de adanc in vietile celor patru micute mincinoase, Spencer, Aria, Emily si Hanna si mai ales in lumea secretelor lor. Vreti sa stiti unul dintre lucrurile pe care le-am invatat cu adevarat din aceasta serie? Acela este ca nimic nu este ceea ce pare a fi. Nimic. Cu toate ca se pare ca ne cunoastem, nu? Traim de-o viata impreuna ... si putem afla, in anumite clipe, ca acest aspect vizibil celor din jurul nostru nu face, in cazul majoritatii, nici macar pe sfert din personalitatea noastra. Si e adevarat. Trebuie doar sa privesti mai adanc.


    O alta lectie binemeritata de invatat a fost ca lucrurile pe care ni le dorim cu atata ardoare sa le aflam : nimicuri, sau adevaruri care pot schimba cursul vietii, nu sunt chiar atat de greu de gasit. Trebuie sa privesti indeaproape si le vei gasi. Trebuie doar sa incerci. Nimic nu vine pe tava, ci trebuie sa lupti pentru el. Iar uneori, este atat de usor de obtinut!

   Si sa incepem cu ... HANNA ! Ce mai face ea? Dintre toate personajele, cred ca am fost cea mai indepartata de Hanna. O inteleg pe fata : a avut probleme cu greutatea,si de aceea s-a considerat nedreptatita in fata prietenelor ei suple, frumoase. Si, cu timpul, a devenit o persoana splendida, ca aspect, insa oare asta ii da dreptul sa ii judece pe altii? Sa devina rea?

   Impreuna cu Mona Vanderwall, prietena ei cea mai buna, a ajuns sa fie una dintre cele mai populare fete de la Rosewood Day, insa ghici ce? Aparent perfecta, ea ascunde mai mult decat ati crede vreodata...
   In primul rand, nu reuseste sa scape de viciul cu vomitatul, in incercarea disperata de a slabi, cu toate ca mananca mancare nesanatoasa. In al doilea rand, mesajele de la A, hartuitorul necunoscut, o dau peste cap total, si tine tot mai multe secrete fata de Mona, care nu mai este atat de apropiata de Hanna. Ba din contra, se departeaza tot mai mult, ajungand sa se imprieteneasca cu Naomi si Ridley, inamicele numarul unu ale Hannei. Cu una, cu doua, ajunsa parasita si de Sean, iubitul ei, Hanna isi gaseste refugiul in bratele lui Lucas, un baiat total non-popular, obisnuit, care, cum spunem in engleza "take her breath away ", adica reuseste sa o surprinda in mod placut, si sa se si indragosteasca de el. Love is in the air!
  Ceea ce m-a lasat total in suspans a fost ca Hanna reuseste sa afle cine este A, insa nu apuca sa divulge acest secret crucial, deoarece este inlaturata din joc...de A !

    Urmatoarea de pe lista este ARIA !
 Desi de foarte multe ori face cele mai mari greseli, incredibil de grele, m-am regasit complet in personajul Ariei. Din punct de vedere al sensibilitatii, mi-ar fi placut ca autoarea sa-i dea o nota ceva mai emotionanta, cu toate ca m-a atins la inima. In "Perfect" A dezvaluie mamei Ariei ca tatal sau o insela cu o studenta, si ca Aria tinuse atat de mult acest amanunt ascuns fata de ea, si fata ajunge pe drumuri, deoarece mama ei ii spune sa plece.

    In acel moment mi s-a parut ca mama ei este total insensibila. Ce parinte i-ar face asa ceva copilului sau ? Hmm ? Astfel, Aria ajunge sa locuiasca cu Sean, noul ei iubit, si ex-ul Hannei. La Sean totul e perfect. De la parinti, la note, la casa, la performante, absolut tot, chiar si fiecare sarut, asa ca relatia nu prea a mers intre ei doi, deoarece Aria nu-i poate rezista lui Ezra, profesorul ei foarte tanar de engleza. Si asa ei ajung din nou impreuna. Aici, relatia dintre ei mi s-a parut foarte simpatica. Iii consider cuplul cel mai reusit din roman.

    Mai departe, Aria abunda de creativitate. Inventiva, adorand artele si literatura, mi s-a parut extraordinar cladita ca personaj si am reusit s-o indragesc cu adevarat. ARIA RULES !

Pe de alta parte, Emily mi s-a parut total diferita fata de restul grupului. Timida, sfioasa, frumoasa si cu un secret prea putin pastrat, Emily este una dintre fetele bune.
   Ea nu numai ca este buna la suflet, insa este, prin natura ei, un personaj exemplar din punct de vedere al principiilor, al vietii, al tuturor. Mi s-a paut extraordinara. Plus, Shay Mitchell este superba :)

A ii face faza lui Emily, spunand tuturor secretul ei, ca este impreuna cu Maya, asa ca parintii ei, incredibil de enervanti, maestrii ai perfectiunii si atat de putin indulgenti o obliga sa faca parte din programul "Varfurile copacilor", in incercarea de a o schimba. Si acum am invatat : de ce sa schimbi un om daca asa e natura lui ? De ce ? Si ce daca e asa ? Daca asa trebuie sa fie, cine esti tu sa intervii ?

 Ei, oricum, Emily invata ca nu poti fi schimbat, lucrul asta fiind demonstrat chiar de pesoana care o invata aceste lucruri, sa ca nici ea nu renunta la Maya. Oricum, pe la sfarsit, A va avea un cuvant important e spus in povestea ei...




Dupa Emily urmeaza Spencer, care incheie grupul de micute mincinoase. Spencer este un simbol al perfectiunii. Aparent. Premianta, sefa de promotie, implicata in mii si mii de activitati scoalare, a incercat mereu sa fie mai buna decat sora ei vitrega, Melissa, pe care, ghici ce, nu o poate depasi sub niciun fel.
  Oricum, fura o lucrare de-a ei la economie, deoarece nu mai are timp sa si-o scrie pe-a ei ( e ocupata sa iasa cu Wren, iubitul Melissei ) si problema nu e ca a "imprumutat" o lucrare nevinovata, ci ca profesorul ei o nominalizeaza pentru "Orhideea de Aur", un premiu extrem de greu de obtinut, care ii aduce o popularitate enorma. Dar ... lucrarea nu-i apartine, si A este mereu acolo sa o dea in vileag ! Oricum, sentimentele lui Spencer  au fost mai mult decat contradictorii, atat in vederea relatiei spinoase cu familia ei, cat si pentru ca realizeaza ca este amnezica, si isi aminteste, desi cu greu, o parte a puzzle-ului care completeaza intamplarile din seara in care a fost ucisa Alison. Sau cel putin cand cred ele ca a murit Alison.

  Am primit aceasta carte spre recenzare de la Libris, librarie online careia ii multumesc enorm. "Perfect"  a fost o carte per-fec-ta ! Am citit-o cu placere, mi-au fost deduse din context lectii importante de viata, si mi-a facut o placere teribila sa observ, ca un privitor dinafara, vietile fiecarei fete ! Ce pot spune ? V-o recomand !

Mi-am dorit foarte mult sa citesc "Trezita in zori de zi". Chiar mi-as fi facut-o cadou de Mos Nicolae, insa o colega de-a mea mi-a imprumutat-o, asa ca nu a mai fost nevoie. Nu stiu ce sa zic. Mi-a facut o impresie placuta, insa nu a depasit "Nascuta la miezul noptii", volumul unu.

  Ei, ce pot spune? Aveam asteptari mari de la acest roman, si parca, toate acele sperante de: o sa fie geniala! nu au fost implinite pe cat as fi vrut, pe cat as fi considerat eu ca m-ar multumi.Kylie, protagonista, evolueaza, iar acest aspect a fost ca o gura de apa rece in desert, avand in vedere cat de mironosita era in romanul precedent, asa ca i-am multumit lui C.C.Hunter pentru ca i-a venit mintea la cap si in sfarsit a dat pe brazda situatia.

   Ideea e ca protagonista incepe sa descopere din ce in ce mai multe haruri, insa pe la sfarsitul cartii ma gandeam : Doamne, dar asta ce mai e ? O combinatie intre femeia minune si super-man, inrudita cu Iron Man? Da, da si da. La acest detaliu m-a dezamagit. Prietenele lui Kylie, Miranda si Della au fost cu mult mai in regula decat ea. Nu au vieti usoare, insa sunt simpatice. Conversatiile lor mi s-au parut reale, amuzante, si sincer credibile. Scrisul propriu-zis al lui C.C.Hunter nu se lasa mai prejos nici de aceasta data, fiind admirabil.

    Pe parcurs sunt tot timpul momente de maxima tensiune, suspansul captivandu-te absolut.

Volumul urmator

Actiunea este in mod principal constituita de incercarile perpetue ale lui Kylie de a afla cine este cu adevarat. Punct in minus. Majoritatea cartilor Fantasy au acest subiect in discutie, si nu m-a surprins cu nimic. Era evident. Scuze, insa, mi-a ajuns o carte cu identitatea ei, dar inca una, la fiecare capitol luandu-se aceasta necunoscuta in discutie? Esti serios ?

    Apoi, in continuare, a fost bine. Da, intr-adevar, a fost actiune din plin, a fost suspans si mi-a placut. Mai sus v-am expus ceea ce m-a dezamagit si ce mi-a placut in mod special. Apropo, ca am uitat ! Lucas revine in tabara! Derek, iubitul lui Kylie (fata asta nu e intreaga la cap daca el a intrebat- o de 12 ori daca vrea sa fie cu el si ea nu i-a raspuns ) incep sa se desparta. Nu pot sa cred ca spun asta, insa ma bucur ca ea are inima franta! Cum sa fi asa de prost?  Kylie nu-i merita nici pe Lucas, nici pe Derek . Cel putin, asa cum e ea acum ca personaj, in niciun caz nu-i merita.

Intr-adevar, am fost curioasa si am vrut sa stiu um continua aceasta poveste. Tocmai de aceea am stat ca pe ace in timp ce am citit-o. M-a multumit din punct de vedere al actiunii, partea cu identitatea m-a lasat rece, insa cea cu partea amoroasa mi-a facut inima sa bata mai repede :)

 Nota: 3/5

 "Secretul Hannei" este prima carticica din seria "Micutele mincinoase si secretele lor" de Sara Shepard, o subserie a "Micutele mincinoase" . Mie, personal, mi s-a parut slabuta. Nu este cea mai buna carte, si, dupa parerea mea, este undeva, pe  scara de la unu la zece la un cinci.

 Hanna, fata cu un trecut dureros in privinta familiei, are, in aceasta carticica niste peripetii noi. Este iarna. Tot Rosewood-ul este inghetat in splendoarea iernii, in aerul sarbatorilor de iarna, in tot ceea ce inseamna zapada. Mama Hannei pleaca in strainatate, iar tatal ei si cu noua lui sotie, si fiica vitrega, incredibil de insuportabila Kate se muta impreuna cu Hanna.

  Tocmai asta este intriga. Plus, iubitul Hannei, Lucas, pleaca in vacanta de Craciun, iar protagonista ramane singura. Asadar, ea, vazand ca se ingrasa, se duce la un curs de slabit, unde pe parcurs flirteaza cu antrenorul si se tot ia la harta cu o fata pe nume Dinah. Asta e tot. Si ma intreb ? Excuse me, BTW? Care e faza? Cu ce ar trebui sa ma captiveze? Atmosfera nota 10, ok, dar nu atmosfera face toata cartea .

   Mi s-a parut o parte SLABA. Foarte slaba. Recenzia asta este ridicol de scurta, insa carticica are 130 de paginute, asa ca ce pot spune? Nu v-o recomand. Sorry!

NOTA: 1.5 / 5

Am imprumutat de la o colega cartea "Trezita in zori de zi" de C.C.Hunter, pe care abia astept sa o citesc.

Am facut rost de "Impecabil" de Sara Shepard.


Pe Kindle citesc Evernight de Claudia Gray.

Voi ce ati mai primit?

 "Despartirea" este volumul patru din seria "Cercul secret". Primele trei volume au fost scrise de L.J.Smith, pentru ca apoi seria sa fie continuata de Aubrey Clark. Ei bine, cu toate ca primele doua carti - pe a treia nu am citit-o inca- m-au surprins placut, "Despatirea" m-a lasat cu cateva semne de intrebare in ceea ce o priveste pe Aubrey.

   Consider ca stilul nu se compara cu al lui L.J.Smith. Nu m-a prins deloc povestea, si suspansul, cel putin in cazul meu a fost practic inexistent. "Despartirea" a aparut in aceeasi perioada cu "Fantoma", volumul 8 din "Jurnalele vampirilor" si initial am oscilat intre ele, dar ma bucur ca am ales "Fantoma", care este superiara acestui roman.

   Cassie si prietenii ei din Cerc se confrunta cu o noua - aparent mare - problema. Intriga este constituita de moartea matusii unei fete din Cerc, si de incercarile vrajitoarilor de a o readuce la viata, care esueaza. Ei bine, personajele afla ca matusa  fost insemnata de vanatorii de vrajitori si ca o data ce esti insemnat, este greu sa scapi de ei. Faye a fost un personaj mult mai in regula decat Diana, care mi s-a parut geloasa pe Cassie si care facea tot timpul pe sefa. A ajuns sa ma exaspereze.

     Inca nu mi-am dat seama pe deplin de ce cartea se numeste "Despartirea". Pentru ca se tot cearta Cassie cu membrii grupului? Sa fie oare asta? Probabil. In oras apar trei persoane noi: Scarlett, Max ( fiul noului director) si tatal sau (directorul).
      Cassie se intelege foarte bine cu Scarlett, insa cei din Grup vor ca sa se fereasca de straini, caci probabil ar fi fost vanatori, asta insemnand ca atat Faye , care era aprinsa dupa Max, cat si Cassie trebuie sa rupa legaturile cu noii-veniti.

Oricum, socanta este partea in care protagonista afla ca Scarlett este sora ei vitrega. Atat. Restul mi s-au parut evidente: Scarlett este rapita de vanatori, cei din Grup nu vor sa-si riste vietile pentru ea, si asa mai departe..
  Am vazut un inceput de idila intre Nick si Cassie, dar am ramas confuza. Per total, nu pot spune ca  mi-a placut "Despartirea". Ba din contra, m-a dezamagit total. Ma asteptam la mai mult suspans, la personaje mai credibile si la actiune pe bune, nu doar chestii pe care le intalnesc in aproape orice film.

  Acum, poate am judecat-o eu prea aspru, insa nota mea pentru carte este : 2/5 Ce m-a mai scos din plictiseala a fost relatia lui Cassie cu Adam. Inainte imi placea de el, insa acum mi s-a parut prea sufocant, prea...Adam. Asa ca scuze, dar nu va recomand acest roman.

 OMG! A fost unul dintre cele mai bune episoade din sezon, in definitiv. LOL, LOL, LOL! De fapt, nu. Sa le luam pe rand:

Tyler, iubitul lui Caroline, incepe treptat sa se indragosteasca de Hayley( care este superba ) si care...ce pot sa spun, creeaza niste certuri intre el si Care.








Iar Klaus(unul dintre personajele mele preferate) - pauza, apropo, eu mereu am vrut sa fie impreuna cu Caroline - iese cu Carol! Si asta s-a intamplat la Petrecerea aia cu Miss Mistic Falls.

 Ea a iesit cu el deoarece Klaus a renuntat la unul dintre hibrizii sai. A renuntat in ce sens: a fost omorat de Jeremy, fratele Elenei, care acum e vampir, tocmai pentru ca tatuajele lui Jer sa continue sa se dezvolte si sa gaseasca cheia pentru remediul vampirismului. Cool, nu?

La inceput m-am gandit : "saracul Stefan " ! Dupa ce ca incearca sa gaseasca remediul pentru Elena, mai este si respins. Dar apoi miam amintit ceva: EU SUNT TEAM DAMON! Asa ca, team-ul meu castiga- in sfarsit! Sa castigi o lupta nu inseamna razboiul, insa este un pas inainte.

Iar acum, revenind la sfarsitul epic al episodului: Elena si Damon sunt in sfarsit impreuna!

  "Stingerea" este cartea a saptea din seria "Vampirii din Morganville" si este ultima cartea aparuta momentan in Romania, deoarece urmatoarea (dupa cum am auzit) apare pe la inceputul lui 2013. Oricum, abia o astept!!!  In "Stingerea" apare un nou personaj, si anume Kim. Vesnic goth-ica Eve primeste un rol pe care si l-a dorit extrem de mult intr-o piesa de teatru, iar colega ei, si noua cea mai buna prietena este Kim.

     Aparent, este iubita de toti, chiar si de Michael, insa lui Claire ( protagonista - in caz ca ati uitat) nu-i place deloc si are motive intemeiate.
      In primul rand, Kim este fosta iubita a lui Shane, asa ca exista ceva gelozie intre ele, mai ales ca Kim este inca aprinsa dupa el. In plus, mai este o problemuta: Amelia incepe sa piarda controlul asupra orasului, dupa moartea lui Sam (bunicul lui Michael).  Mai mult, apar si niste vampiri ( il veti cunoaste pe oribilul Morley ) care se revolta pentru a avea dreptul de a vana oamenii in pace. Stiti ca acum in Morganville e democratie, nu? Regulile s-au schimbat, iat vampirii nu au voie sa vaneze oamenii, iar oamenii au dreptul sa poate tepuse pentru aparare.

      Ideea e ca aceasta Kim, atat de draguta si inocenta, facea un film despre Morganville. De fapt, un reality show. Intervieva fiecare vampir, si mai si filma anumite chestii destul de ... secrete. Nu ca oamenii ar fi crezut toate astea, insa ar fi adus o multime de vizitatori in Morganville si l-ar fi facut atractie mondiala!

     O stiti pe Ada? Myrnin a avut o asistenta, pe care, intr-o criza, a ucis-o si a transformat-o in robotul lui personal, cu super puteri, ea fiind ceva extraordiinar din punct de vedere tehnlologic, stapanind portalurile si toate celelalte chichite din Morganville. Ei bine, Ada incearca pe parcursul cartii de o gramada de ori sa o omoare pe Claire.
 Planul lui Kim nu tine prea mult deoarece este prinsa si asta duce la din ce in ce in ce mai multe intrigi, probleme, din ce in ce mai mult suspans!
    Dupa parerea mea, "Stingerea" este mult mai buna decat romanele precedente. Mi se pare plina de suspans, Claire evolueaza intr-un mod splendid, devenind un personaj extraordinar, plin de parti bune si de nu caracter demn de mandrie :) Rachel Caine a facut o treaba buna! Shane este adorabil, l-am indragit toata cartea.

NOTA: 5/5

 Volumul sase din seria "Vampirii din Morganville" aduce cu sine continuarea luptelor dintre Bishop si Amelie, dar si mult asteptatul deznodamant. Din nou, am fost surprinsa sa vad evoluia personajelor.Cresc, se schimba, devin fie mai bune, fie mai rele, si asta m-a facut sa ma simt bine, ca privitoare la toate aceste schimbari.
   Ma credeti ca, cu toate ca am terminat cartea acum cat, cinci minute sa fie?, nu-mi amintesc nimic, atat de bulversant a fost, atat de captivant, si de neasteptat.

   Daca va aduceti aminte de sfarsitul volumului cinci, atunci va vine in minte clipa in care Bishop lasa un tatuaj complex pe incheietura mainii lui Claire, care o obliga sa se supuna cererilor lui, ori de cate ori o cheama, devenind un pion. Din acel moment, in vreme ce Shane si tatal sau, Frank, sunt la inchisoare, Michael este aparent de partea lui Bishop iar Eve, vesnica adepta a genului goth se revolta impotriva prietenilor ei, va dati seama ca gasca lor s-a cam spart.

    Myrnin a fost un personaj foarte interesant. Intre nebunie si semiluciditate, el este un amestec de inteligenta, sclipire, dar si de cruzime, pe de-o parte. Shane a fost superb, ca de obicei. De la prima pagina pana la ultima m-am indragostit iremediabil de el, si de cat de simpatic poate fi.
     Aparent, Amelie a pierdut puterea, insa in realitate ea si cu Oliver, dar si alaturi de Sam Glass, bunicul lui Michael pandesc din umbra, in speranta de a castiga lupta finala pentru puterea de a stapani Morganville-ul. Oana la urma aflati si identitatea criminalului care a ucis fetele din romanele precedente. Pemtu mine nu a fost o mare surpriza, deoarece banuiam aceca persoana. Monica a fost, ei bine, destul de ciudata. Pe de-o parte afurisita, ca de obicei, insa pe de alta o adolescenta care si-a pierdut tatal, a carei mama este pe duca in privinta sanatatii mintale, cu un frate curajor pe care risca sa-l piarda. Greu, nu?

In "Carpe corpus" a mai aparut un pesonaj, si anume Ada, robotul vampir creat de Myrnin, care, ca spirit, era o tanara din epoca victoria, in forma bidimensionala. Mi-a fost destul de greu sa mi-o imaginez. Ce pot afirma clar despre stilul general al lui Rachel Caine este ca te tine ca pe ace. De suspans, e suspans. Idei originale? Bineinteles! Este  fenomenala ca scriitoare. Eu va recomand seria "Vampirii din Morganville". Acum, ca va place, ca ma luati in serios, ca nu, voi decideti, insa va indemn cu toata inima sa incercati. N-aveti ce pierde, nu?

Nota mea este 4.5 / 5

 Rachel Hawkins este autoarea cartii "Hex hall", dar si a continuarilor ei "Demonglass" si "Spell bound". Acest intai roman mi s-a parut plin de actiune, suspans, mister, dar si abundent din punct de vedere al situatiilor comice. Sophie Mercer, protagonista, al carui nume mi s-a parut ridicol de comun, este o fata mai...nonconformista, iar cand face o vraja de dragoste pentru colega ei mai putin norocoasa in iubire, este pedepsita.

   Nefiind la prima greseala, este obligata sa mearga la "Hecate Hall", pe scurt "Hex hall", un liceu plin de persoane ca ea, cu puteri supranaturale, precum magii, varcolacii, zanele, elfii, dar si vampirii. Intriga mi s-a parut prea grabita. Abia am deschis cartea, ca si am ajuns in atmosfera lui "Hex hall", care trebuie sa recunosc, m-a impresionat, atat pentru ca mobila, tot ceea ce inseamna interior, se modifica dupa starea vizitatorului, fiind totul o iluzie, dar si datorita personajelor.

   Nu am gasit originalitate, de altfel, in roman. Se merge dupa clasicul "fata care merge la o noua scoala, unde incep problemele". Si da, chiar asa se si intampla: se imprieteneste cu noua ei colega de camera vampir, Jenna insa intra in conflict cu o gasca de vrajitoare. Mai devreme sau mai tarziu, Sophie se indragosteste de Archer, un baiat superb, cu o inima de aur, insa se adanceste in secretele propriului trecut. Afla ca tatal ei este seful Consiliului, si ca datorita lui a ajuns aici, si ca, de asemenea, are o fantoma pe urmele ei. De la aparitia ei, tot mai multe persoane sunt atacate, si lumea o suspecteaza pe Jenna, deoarece victimele au fost golite de sange, insa se si tem de "L'Occhio di Dio", o asociatie anti-vampiri.

     Relatia dintre Archer si Sophie a fost simpatica, precum si prietenia dintre ea si Jenna. Recunosc ca nu m-a impresionat atat de mult pe cat as fi vrut, deoarece am mai intalnit aceasta situatie, tipica, ce-i drept, de numeroase ori.


      Apoi, daca este sa filozofez putin, Sophie mi s-a parut cam imorala pentru varsta ei, daca imi aduc bine aminte, saisprezece ani. Gandurile ei nu au fost complexe, nu au avut acea placere de a fi narat la persoana intai, si am sesizat cu autoarea s-a axat foarte mult pe acel umor, care a mers o vreme, insa dupa aceea a lasat o impresie proasta, in opinia mea.
     Punctul culminant m-a facut sa ma indragostesc  de aceasta carte, impresionandu-ma realmente. A avut un final interesant, insa exact ultima propozitie mi-a starnit pe de-o parte curiozitatea, insa pe de alta nu mi s-a parut luna de pe cer. Daca as fi citit-o acum doi ani, cu siguranta as fi avut o cu totul si cu totul alta perspectiva,insa acum...Nu mi se pare ca ar merita 5.5, tocmai de aceea nota mea este 3/5

 Ei bine, am primit o multime de raspunsuri superbe. Mi-a fost incredibil de greu sa aleg unul, insa, ce pot spune, castigatoarea merita din plin premiul dorit, iar aceasta este:

 Sara Shepard este una dintre scriitoarele mele preferate, daca nu chiar prima din top. Trebuie sa recunosc ca "Micutele mincinoase" nu a fost lectura la prima vedere, deoarece am mai citit-o prin februarie a anului acesta, insa am decis ca trebuie sa o recitesc!

   Stilul Sarei Shepard este simplu, insa are o gandire ce abunda in complexitate. Nu tu descrieri pompoase, nu tu elogii in locul unor dialoguri. Am intalnit in operele lui Chloe Neill si Rachel Hawkins dialoguri in care personajele spuneau replici de jumatate de pagini si ma gandeam: "-Ma, da vorbaret mai esti tu! "Am devorat nerabdatoare fiecare capitol, al carui titlu era de nota 10, fiind un spoiler de cate 5 cuvinte.
     Apoi, daca e sa te gandesti, alternanta, ca mod utilizat da foarte bine, iar autoarea, am observat ca nu are vreo problema in a schimba perspectivele personajelor, pastrandu-le unicitatea.

    Voi incepe cu Aria. Creativa, fata care  a incercat mii de versiuni Aria, in continua schimbare, mi-a placut enorm. Secretul ei este...secretul pe care il tine in legatura cu tatal ei. Byron o inselase pe mama ei, iar Aria ii prinsese. De asemenea, viata ei se complica care il intalneste pe Ezra, se indragosteste de el, si afla ca este noul ei profesor de engleza.

    Spencer este tipa super desteapta si extrem de frumoasa.. Din punctul de vedere al gandirii si al dedicarii, m-am regasit in Spencer. Sota ei, Melissa, este o afurisita, iar noul ei iubit, Wren, se indragosteste de Spence. Ghici ce se va intampla?

    Emily este o inotatoare geniala, talentata, care se indragosteste de Maya, fata care se muta in casa lui Alison. Hanna este bantuita de trebut. Inainte, fusese mai plinuta, insa acum, impreuna cu noua ei prietena, Mona Vanderwaal, s-a reinventat, devenind una dintre cele mai frumoase fete din Rosewood. Hanna are un hobby destul de interesant, pe care va las sa-l aflati singur.
     Problemele se agraveaza semnificativ cand cele 4 fete incep sa primeasca sms-uri amenintatoare de la cineva semnat A. A pare sa stie toate secretele, insclusiv "Chestia cu Jenna", o alta amintire teribila. Cele 4 fete redevin treptat prietene, unite de secrete. Altceva? OMG, Alison!

      Dintre toti oamenii perfecti din Rosewood, Ali iesea in evidenta cu ochii ei mari, albastrii, parul blond si atitudinea sa.  Da, Ali le aducea popularitate celor 4 fete, insa le si inspaimanta. Venea cu cele mai ciudate idei, care le bagau inbelele, si mai mult, le cunostea prea bine, detinand fiecare secret al lor.
Cartea a fost geniala, plina de suspans, mister si actiune. Exact pe gustul meu!

NOTA: 5.5

 Dragilor, cred ca acum va ganditi ca v-am parasit de tot. Am observat ca la concurs v-ati inscris foarte putini! Ce s-a intamplat? Nu va prinde tema? Puteti sa-mi spuneti, ca nu ma supar! Sau v-a dat atat de mult de gandit incat nu va puteti alege cuvintele ? :)

  Trecand peste asta, scoala mi-a acaparat mai mult de 85% din program. Si OMG, am scapat de teza la istorie. Eman fericire ca am scapat de ea, insa nu stiu ce nota am luat si sunt ceva gen "Oare ce-am facut ???Aghhhhhh "

     Joooooi am fost de serviciu pe scoala. LOL. Am facut contrabanda cu cola si popcorn, cu toate ca dieta mea s-a dus de rapa, am zis "Zau? O data pe an esti de serviciu ? ! ?" Am fost cu foi peste tot, am inghetat. Era atat de friiig ! Cum ne-am incalzit ? Eu si cu colega mea am jucat prinselea pe coco. Zici ca eram copii mici, dar a functionat. Nu mai inghetam pentru 10 minute. Si sa vezi cand esti cat pe ce sa fi prins de directa ca fugi ca disperatu' sa nu te prinda, sau de diriga. :) Apoi, intru eu intr-o clasa care urma sa aibe ora cu directa. Ma trimite ea (directa) sa-l chem pe unu Florin sa vina sa-i dea raportul daca ei urla in halul asta (nu de alta, da langa ei era o clasa de boboci care sunt cam galagiosi).

    Si cum spuneam, intru eu acolo, deschid usa (iti dai seama ca nu bat, ca doar nu era profesor) si raman o clipa in cadrul usii. Copii, ce sa zici, de una de alta, se ridica repede si incep cu "Bunnaaaaa ziiiiiiuuuuaaa " -care apropo, se aude oribil, zici ca ai baut la greu - si dupaia ma vad pe mine. Ahh, pacaleala. Apoi le dau eu vestea tipand in galagia aia cat puteam "-CARE E FLORRIIIIIN ????". Nu ma aude nimeni. Mai incerc. Nimic. Atunci spun "Il cheama directoarea!" Tacere. Silence. Pana la urma l-am gasit pe inculpat, care fuge cat il tin picioarele pentru a "raporta" ca clasa lor este cea mai cuminte si ca cei de alaturi au probleme comportamentale.

     Misiune incheiata. In decursul zilei l-am vazut pe Will. Love :)
     Vineri seara a fost mult mai tare. Ce sa zic, pastrez povestea asta pentru samabata viitoare. SI JOI am teza la mate . Aghhhhhhh oribil.

OMG, am descoperit de curand melodia asta. Genialaaaa ! Voi o stiati?

 Domnia haosului este cartea a cincea din seria "Vampirii din Morganville" de Rachel Caine. Pot spune cu toata siguranta ca aceste carti sunt uluitoare. Desi tema cartii nu m-a atras pe deplin, va explic eu mai incolo pe parcursul recenziei.

   Va amintiti ca povestea lui Claire Denvers continua cu sosirea lui Bishop, vampirul malefic, tatal Ameliei, care aduce doar necazuri si razboi. Shane, Claire, Eve, Michael pleaca pe fronturi diferite. Fiecare are misiunea lui, fiecare este doar un pion in razboiul orb al Ameliei si al lui Bishop.

    Claire pleaca pentru a-l elibera pe Myrnin, iar Amelie este prinsa in capcana de tatal sau. Mi s-a parut putin ciudata sicana permanenta dintre ei doi. Parca prea... bizara, dar totusi credibila. Sincer acum, pe mine nu ma pasioneaza prea tare cartile in care este vorba despre razboi, despre lupte din astea. Eu sunt mult mai mult pe un fantasy mai... pacifist. Ei, ideea e ca, "Domnia haosului" m-a captivat mult mai mult.

       Povestea de iubire dintre Claire si Shane a fost destul de absenta. Mi-ar fi placut sa se axeze mai mult pe ea si personajele sa aibe cate o clipa de ragaz in luptele acelea interminabile. Suspans? Bifat. Mister? Bifat. Actiune? Dublu-bifat.
Concluzie: da, a avut din astea! Bishop a fost foarte ciudat. Pe tot parcursul cartii l-am intalnit cred ca o data sau de doua ori, in momentele cheie.

   Daca sa descriu foarte amplu actiunea principala, atunci eu as zice ca este o lupta continua. Are multe intorsaturi, si m-am bucurat acolo putin ca Monica si-a luat-o si ea, pentru ca prea era cu nasul pe sus. Personajele mi-au placut. Am vazut evolutie, am vazut carisma si tot tacamul. Punctul culminant a fost OK. Chiar m-a surprins finalul insa siincer acum, chiar m-am satrat de carti care se termina printr-o noua intriga. E ca o sarada continua si vreau sa fie, macar o data, un sfarsit clar. Pff... Eve mi s-a parut un personaj static. Mi-as fi dorit sa evolueze. Stiu ca atiunea este constanta, insa nu ar stica sa umple cateva pagini cu momente calme, nu?

Recomand aceasta carte tuturor persoanelor care adora cartile pline de actiune, in mod clar, in mod principal, actiunea, cu putina iubire si prietenie. Cu toate astea, "Domnia haosului" primeste de la mine punctajul de 3.5 / 5