Welcome
Blog Archive
About Me
Followers
Totalul afișărilor de pagină
Citesc ...
Archive
Search This Blog
Cartea asta a fost foarte captivanta. M-a tinut in priza inca de la inceput, este foarte bine construita si este genul ala de roman istoric care iti arata frumusetea istoriei.
Spre deosebire de multe alte carti, m-am atasat de personaje si mi-au placut.
Un avion britanic se prabuseste pe teritoriul Frantei, in el aflandu-se protagonista si prietena ei cea mai buna. Franta, in acel moment era ocupata de nazisti. Ulterior, protagonista este arestata de Gestapo si interogata, fiind obligata sa isi spuna povestea, care ce-i drept este foarte interesanta. Ea scrie, de fapt, zeci si zeci de pagini in care nazistii spera sa gaseasca informatiile(un anumit cod).
Aflam povestea lui Verity, imprietenirea ei cu Maddie, aflam povestea vietii ei.
Este surprinzator cum Elizabeth Wein a reusit sa prezinte totul foarte credibil si sa creeze o poveste induiosatoare. Mi-a placut foarte mult, iar finalul m-a surprins, dar doar partial, pentru ca anticipasem de la bunul inceput felul in care se va incheia viata lui Verity. Astfel, autoarea reuseste sa ofere cruzimii si racelii cu care razboiul este privit, emotie, prietenie.
Va recomand cartea. E plina de situatii neasteptate si mister si te face sa o citesti cu placere, si sa te atasezi de personaje. *thumbs up*, editura Epica a inceput sa scoata carti foarte bune.
Nota: 4/5
Am citit cartea in engleza, dar am fost surprinsa cand aceasta a aparut si la noi, la editura Trei ( editura mea preferata ) .
Recomand aceasta carte oricui este fascinat de complexitatea bolilor mintale si de drame de familie.
Protagonistul este destul de instabil din toate punctele de vedere si greu de inteles. Povestea nu este cine stie ce - Matthew este traumatizat de un incident din copilarie, in urma caruia fratele sau a murit. De asemenea, Matthew sufera de schizofrenie, si are adesea impresia ca fratele sau mort nu este de fapt mort. Mi-a placut felul in care este redata boala lui, insa imi displace complet felul de a fi a protagonistului. Atitudinea lui este oribila, la fel ca felul in care trateaza celelalte personaje.
Matt ajunge intr-un spital pentru persoane cu probleme mintale si starea lui se agraveaza. Nu mi-a placut in mod deosebit felul in care spitalul este prezentat, mi s-a parut ca autorul ar fi putut sa scoata mult mai mult dintr-un loc atat de fascinant si plin de intrigi.
Intregul suspans consta in a afla ce s-a intamplat de fapt in noaptea in care fratele sau a murit.
Mi-a placut in mod deosebit de mult felul in care, pe masura de starea psihica a lui Matthew se deterioreaza, naratorul isi pierde si el din coerenta. Desi pare ca nu este cine stie ce, povestea este destul de captivanta si mi se pare ca merita citita. Pe mine, cel putin, m-a intrigat.
Plus ca in carte, nu prea gasesti un personaj care sa fie sanatos psihic complet. Fiecare are ceva special si chiar m-a surprins asta. De asemenea, felul in care schizofrenia este ilustrata, de la inceputuri pana cand preia controlul aproape integral asupra perceptiei protagonistului este unul unic si foarte credibil.
Nota: 4 / 5
Castigatoarea este YUKI BLACK. Astept datele tale pe adresa cristina_andries98@yahoo.com
Cu ocazia revenirii blogului, am decis sa ograziez un concurs. Pentru a castiga volumul sapte din seria Pretty little liars, varianta paperback, trebuie sa :
- apreciati pagina de fb a blogului : facebook.com/cristinapainting
- lasati un comentariu la aceasta postare cu numele vostru si numele de fb .
INTRARI SUPLIMENTARE :
- orice apreciere la postarile de pe pagina de fb echivaleaza cu o intrare in plus.
Castigatorul se alege prin tragere la sorti.
Data de incheiere a concursului : 27 iulie
Ultima oara cand am postat pe acest blog minunat a fost la inceputul lunii februarie, iar acum ne apropiem de finalul lui iunie. Tin sa va comunic faptul ca am de gand sa schimb in mare parte tema blogului, si anume intentionez sa ma axez mult mai mult pe pictura, pe operele mele si pe creatia mea propriu-zisa. Pana acum, daca va mai amintiti, articolele erau in general opiniile mele asupra cartilor pe care le citeam. Ei bine, de acum incolo, ma voi axa mai mult pe pictura decat pe recenzii, desi asta nu inseamna ca nu vor mai aparea recenzii de acum incolo.
Sper sa va placa. Pentru mine este un nou inceput in ceva ce ma face fericita, alaturi de chitara mea fabuloasa ( un Epiphone Les Paul Special II ).
Pana atunci, va las o fotografie cu prima mea pictura e panza in acril, numita Efemer.