Heart of darkness

   Hmmm, sa vedem: 226 si 300 s-au miscat atat de lent ieri, incat am fost cat pe ce sa intarzii. Cu toate ca am plecat cu mult timp mai devreme(vreo 20 de minute), am ajuns la timp. Relativ.

    La inceput a fost cam aiurea, in toata lumea aia pe care nu o cunosteam sa ma imprietenesc cu vreun cunoscut, insa am cunoscut cateva persoane dragute. Nu stiu daca "locul meu e acolo" inca. E ciudat. Nu mai sunt in clasa cu aceleasi persoane cu care am stat 8 ani de zile si ma simt putin straniu. Colega mea de banca nu mai e prietena mea cea mai buna, e o necunoscuta despre care nu stiu mai nimic si cand o sa ma uit prin clasa nu voi da cu privirea de prietenii mei din generala, cu care am ras cu lacrimi. E drept ca nu toti imi lipsesc.
   
    As minti spunand ca imi e dor de toata clasa, ca nu e asa. Ba din contra, vreau sa fie alaturi de mine prietenii mei cei mai buni, "gasca",alaturi de care am petrecut ani si ani de zile.
   

     Si voi va asteptati ca acesti noi colegi sa fie perfecti ? Ei bine, nu sunt . Nu am increderea ca vor fi colegii ideali, insa hai sa vedem cum o sa fie.
   La voi cum e ?

 Am citit 22 de carti, daca pui si "Ghost town" pe care o sa o termin azi. Nu am reusit sa citesc "Clockwork princess", dar asta e. Final de vacanta = 22 carti in doua luni jumate. 
  Anul trecut am citit 27, dar am avut mai mult timp. Si voi ???


1) Nopti de patima de J.R.Ward  √
2)Divergent de Veronica Roth  √
3)Destine la limita de Katie McGarry  √
3)City of fallen angels de Cassandra Clare √ 
4) Inceputurile de L.J.Smith √
5)Spintecatorul de L.J.Smith √
6) Circul ororilor de Darren Shan √
7)Legile atractiei de Simone Elkeles √
8)Crescendo de Becca Fitzpatrick √
9) Uratii de Scott Westerfeld√
10)E usor sa te iubesc de Tammara Webber. √
11)Frumosii de Scott Westerfeld√
12)Reactie in lant de Simone Elkeles √
13)Ghost town de Rachel Caine(Morganville Vampires)
14)La jumatatea drumului spre mormat de Jeanine Frost √
15) Free Four de Veronica Roth√
16)The Transfer - A Divergent Story de Veronica Roth
17)Ali's pretty little lies de Sara Shepard√
18) Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere √
19)Insurgent de Veronica Roth√
20) Anna si sarutul frantuzesc de Stephanie Perkins √ 
21)Mare Tranquilitatis de Katja Millay √
22)Recitit : Academia vampirilor 3, Atingerea Umbrei √
23)Clockwork Princess de Cassandra Clare

    Vara se apropie de final. Ce zici ? No way. Nu pot sa cred ca vacanta asta de vara - dulcea, nemuritoarea, eterna, interminabila - a luat final.

 Vremea s-a schimbat si ea... bate un vant rece si e cam innorat.

   Sunt emotionata. Luni va fi prima mea zi de liceu ever. E o chestie unica in viata, nu ? Unica. Am intrat la mate-info, optional info, adica am doua ore de cerc de info pe saptamana si mai putine ore de curs. E cam acelasi lucru, dar la orele de cerc nu se pun note, asa ca e super.
   Nu mai am aceleasi emotii toropitoare ca la examen. E ceva normal, nu ? Era o fata de care am vrut sa scap si se pare ca am reusit ! Stiti genul ala enervant care posteaza numai aberatii si penibilitati pe facebook si are poze aiurea si putin pornografice, cu toate ca nu are ce arata ? Genul ala e oribil.
    Am scapat, so yeah !

    In clasa suntem 27, dintre care 8 fete(cu tot cu mine) si 19 baieti. Wow, asta e ceva. O sa fie la baieti fara numar. Ma incanta faptul ca sunt mai putine fete, pentru ca de obicei e mai amuzant cu baietii ? Sper sa fie si draguti.
  Prima zi de liceu    :

1) Outfit :

  Stiu ca nu hainele il fac pe om, insa am zis sa fac rost de ceva dragut, pentru ca o data in viata e liceul, nu ?
   Asadar m-am gandit la o camasa visinie, mov inchis, fara carouri, cu nasturi care seamana cu capsele si niste blugi. Ghiozdanul l-am luat de la Meli Melo(e o geanta mai mult, dar se poarte rucsac) - poza dedesubt.

2) Colegii & prima intalnire:

  Va anunt cu sinceritate ca nu cunosc pe nimeni. Nimeni. Ma vad intrand in curtea aia enorma(speram la timp, cu 10 minute mai devreme pentru ca sa prind o banca buna) si cautand peste tot colegii cu care voi petrece de acum patru ani.
   Si sa zicem ca  ii gasesc pe cei de la a 9a D. Next ?  Ce le zic ???

    Liceul este o perioada misto, sper. Prieteni, note, teme, petreceri, balul bobocilor si asa mai departe.
     Voi pe unde sunteti - liceu, si cum e ? Va place ? Cum a fost prima zi ?

Ghiozdanul meu

  De cand cu "City of bones" am fost curioasa in legatura cu povestea nemuritoare a Clarissei Fray alaturi de Jace si m-am apucat de volumul cinci. Mi-a placut. A fost o carte buna. Antrenanta. Cu toate astea, a avut cateva lucruri care nu mi-au prea placut.

  Clary are o viata grea... grea rau. Iubitul ei, Jace, este posedat. Bine, asta a fost exprimat intr-un mod aiurea. Il mai tineti minte pe Sebastian, fratele lui Clary, fiul lui Valentine,ala malefic ?Da, el are o legatura dubioasa cu Jace - facuta de Lilith. Acum, Jace este subordonatul lui Sebastian si face absolut tot ce vrea el, neavand o constiinta proprie.

    Clary este nevoita sa stea si sa astepte dupa imbecilitatea aia de Conclav sa faca ceva, sa il gaseasca pe Jace al ei, cand descopera ca aia nu il mai cauta pe Jace, ci doar pe Sebastian. Daca e sa discut actiunea, mie mi s-a parut antrenanta, unica si interesanta. Mi-a placut actiunea in mod deosebit. Cu toate astea, a avut anumite parti in care m-a plictisit de moarte, si de aceea ii voi acorda nota de 4 din 5. De ce?

   In primul rand ce cauta Maia si Jordan in cartea asta ? As fi inteles sa apara episodic, insa sa narezi ce se petrece intre ei suficient de des incat sa-mi vina sa arunc romanul pe geam nu mi se pare in regula. Sa zicem ca relatia lor este draguta, insa nu mi-a placut absolut deloc ca batea capul ba cu Maia si Jordan, ba cu Alec si Magnus. Eu vreau doar Clary si Jace. Atat. Bine, poate si Isabelle si Simon, pentru ca ei sunt chiar draguti impreuna si sunt un cuplu romantic si deosebit. Restul - pas.

    Jace si Sebastian vin dupa Clary, moment in care fata realizeaza ca este in pericol si ca ei au nevoie de ea ... oare de ce ? Personajul puternic din roman a fost Clary. Jace, mereu subjugat de Sebastian, este mai sters. Cu toate astea, nu m-au "atins la inima" cu adevarat momentele romantice. Poate ca a fost mult prea PRE-actiune. Toate pregatirile, toate discutiile si intamplarile cu celelalte personaje nu m-au captivat ca altadata, ci m-a enervat.
Nu pot sa spun ca "City of lost souls" a fost o carte asa buna ca altadata. Ma refer la expresivitate. La dorinta de a se face auzit si de a transmite ceva, un fior pana in miezul oaselor. Vreau ceva expresiv care sa ma emotioneze si captiveze total pentru ca sa ii dau nota maxima.
   Romanul a fost,totusi, in regula.

    Mi-a placut capabilitatea personajelor, credinta de a trece mai departe, de a nu renunta. Clary face rost de doua inele cu care poate comunica mintal cu Simon si pleaca alaturi de Sebastian si Jace. Calatoresc, sunt momente romantice si dragute. Pe cealalta parte, Isabelle si Simon, Alec, Magnus vor sa faca rost de o sabie pentru a-i separa pe Jace si Sebastian.

    Problema era ca nu il puteau ucide pe Sebastian. "Taie-l pe unul si celalt sangereaza, omoara-l pe unul si au murit amandoi".
Cassandra Clare a facut o treaba buna, totusi. Mi-a placut cartea, insa nu a fost exceptionala. O recomand fanilor seriei, cei mai pasionati de actiune si de o scriere complexa. Daca va plac autorii care scriu mult si complex, Cassandra Clare este perfecta. Eu sunt mai mult genul Richelle Mead si Rachel Caine si Tahereh Mafi si Sara Shepard: scurt, emotionant, la obiect, expresiv, antrenant.

   Asadar, abia astept volumul sase. Sunt curioasa cum va evolua totul.

    Nota: 4  /  5

member,” he said, “when we first met and I told you I was ninety percent sure putting a rune on you wouldn’t kill you—and you slapped me in the face and told me it was for the other ten percent?” Clary nodded.
“I always figured a demon would kill me,” he said. “A rogue Downworlder. A battle. But I realized then that I just might die if I didn’t get to kiss you, and soon.” Clary licked her dry lips. “Well, you did,” she said. “Kiss me, I mean.”
He reached up and took a curl of her hair between his fingers. He was close enough that she could feel the warmth of his body, smell his soap and skin and hair.
“Not enough,” he said, letting her hair slip through his fingers. “If I kiss you all day every day for the rest of my life, it won’t be enough.” 

"Same as usual."
"Raging bitch, then?"
"Pretty much.”

  Am fost ieri sa vad "Orasul oaselor". Am citit cartile acum ceva vreme si ma bucur ca nu am ratat filmul. "Beautiful creatures" a fost un dezastru, insa "City of bones" a fost geniaaaal !

   Sa incepem cu Jace(Jamie Cambell). In rolul lui Jace, a fost pe cat de sexy pe cat ar fi trebuit ! Deci daaa, J.C. a fost o alegere perfecta. E noua mea obsesie recenta. Va vine sa credeti ca asta a jucat in Twillight si in Harry Potter ? Si in Twillight era Caius sau nu mai stiu cum il chema dar parca Caius.
   Lily Collins(Clary) a fost o actrita buna, o alegere buna, insa eu ma asteptam sa fie mai fragila ? In carti nu era chiar atat de curajoasa de la inceput. Jace este foarte dark si Jamie reuseste sa il interpreteze cum trebuie. Cu adevarat cum trebuie.


    Jocelyn a fost in regula. Luke ar fi trebuit sa fie mai "catelus", stiti ca in carti el se tinea dupa Jocelyn cel mai mult. Demonii si toate creaturile alea au fost cool. Isabelle nu s-a potrivit deloc. Actrita era frumoasa, insa faza e ca trebuia sa fie infumurata, intunecata si mult mai diferita !
     Alec, pe de alta parte, mergea perfect !
  
      Trecand peste personaje si actori, actiunea a fost cam multa, chiar si din cartea a doua a luat ceva. Clary se duce intr-un club cu prietenul ei, Simon si ii surprinde pe Jace si Isa si Alec omorand un demon. De aici se declanseaza totul. Clary afla ca nu este mundana si mama ei dispare, toata lumea cauta pocalul ala.
Clary si Jace sunt o pereche ideala, precum in carti, insa uneori, pe parcurs, mi s-a parut ca autoarea prea si-a luat obiceiul de a cauza certi si despartiri din nimic, doar asa, de dragul de a se certa ?
  
   Mi-a placut decorul, mai ales acela din gradina lui Hodge, absolut minunat. Va recomand filmul. ! Foarte bun si atat de captivant !

  Dezamagita profund. O carte dezamagitoare.
  Pregatiti-va pentru o recenzie negativa.

  Tally Youngblood este frumoasa.
  Operatia a avut loc cu succes. Din pacate, si creierul i-a fost afectat. Acum - traind ca frumoasa - , este mai superficiala, cea mai

mare problema a ei este ce costum sa poarte si asa mai departe. SI a inceput atat de bine cartea ! Primele 150 de pagini au fost foarte misto. Le-am citit cu placere. Mai incolo, un dezastru de mari proportii.

   Am inteles dizabilitatile mentale ale lui Tally. Nu m-au deranjat cu adevarat, ba chiar am inteles, la un mod foarte placut, natural, ca ii e greu in urma operatiei. Il intalneste pe Zane, membrul clanului Infra, si se indragosteste de el.
   Am observat la Scott Westerfeld o incapabilitate atat in primul cat si in al doile volum de a descrie intr-un mod emotionant sau cat de cat impresionant iubire. SLAB !!! Fake ! Nu simti nimic. Tare ca piatra.

    NEXT: Nu imi plac nici David, nici  Zane. Nu am avut niciun pic de suspans in triunghiul amoros. Mai departe cu actiunea: Zane si Tally au niste catuse idioate cu emitator, care le asculta conversatiile. Bine. Dar la cat de mult au urlat unii la altii, cred ca aia care ascultau si-ar fi dat seama de mult despre ce era vorba in "planul lor".

    Vor sa scape de catusele - bratarile alea infecte - si sa evadeze. Planul merge prost si Tally ajunge intr-o rezervatie cu niste oameni foarte ciudati si incearca sa supravietuiasca in salbaticie.
     M-a plictisit de moarte. NU romance, nu actiune, nu sentimente, o carte de suprafata, plictisitoare si superficiala. Uratii a fost mult mai stralucita decat asta. In mod clar nu continui sa citesc seria, acest volum mi-a ajuns. Nici macar nu am ce sa mai zic in recenzie. I-am dat un punct pentru faptul ca atitudinea initiala a lui Tally a fost cat de cat ok si un al doilea punct pentru putina actiune. Atat. Nada.

    Mi s-a parut genul de carte care poate mi-ar fi placut la varsta de 10 ani, dar acum ma lasa profund dezamagita si plictisita.

   NOTA: 2 / 5

  Mereu mi-a placut seria "Micutele mincinoase". Atat de interesanta si de adancita in mister. Eu una am ajuns la cartea a 10-ea, insa daca voi nu aveti rabdare, si vreti raspunsuri concrete la mister, atunci cititi "Ali's pretty little lies".
   Inainte de -A au fost miezul, originea povestii, si aici o voi spune pe scurt.Daca nu vreti sa stiti povestea, atunci nu cititi(spoiler).

   Au fost odata ca niciodata doua fete cu par blond de aur, ochi albastri mari, frumosi. Ele erau tocmai gemene. Alison si Courtney

au fost la inceput prietene, insa treptat relatia dintre ele s-a racit. Alison a devenit geloasa pe Courtney: ea era cea mai iubita, cea mai sociabila, asa ca s-a decis sa scape de ea.

   Inca de la o varsta frageda, Alison a avut o imaginatie morbida si un caracter periculos. Cu lucruri mici a inscenat-o pe Courtney, pana cand intr-o zi parintii au surprins-o pe C. stranguland-o pe Ali. Asta a fost inscenarea finala. Sah si mat.
   Courtney este schizofrenica si este trimisa la Radley, un azil de nebuni.

    Acum Ali este fericita, nu ? Da, este. Si totul decurge conform planului. Dar, poate -  doar poate - Courtney merita lucrul pe care il cerea atat de mult: o viata fericita.
    Cu toate astea, Ali si Courtney sunt gemene, asa ca nici C. nu se lasa prea usor: urmeaza o vizita a lui C. acasa, cand planul ei de mult da roade: se da drept Alison, imprietenindu-se cu Aria, Spencer, Emily si Hanna. Descopera jurnalul lui Ali si se da drept ea pe cat posibil. Ii fura inelul si colierul, iar la plecare, nu ea se intoarce la azil, ci geamana ei.

    Luni de-a randul, adevarata Alison a tipat si a urlat si a fost sedata cu pastile foarte puternice ca i-a fost inscenat totul, tocmai ajutand-o pe Courtney .
     Noua Alison s-a incadrat foarte bine. Le-a parasit pe vechile prietene ale lui Ali, pentru ca nu le cunostea deloc si si-ar fi dat seama imediat cine e ea de fapt.
Noua ei gasca este acum populara, si toate merg bine. Se indragosteste de un baiat foarte dragut, flirteaza cu Ian Thomas, iubitul Melissei, sora lui Spencer si se bucura de noua ei viata. Este libera.
   Dar adevarata Alison acum accepta falsa identitate, "isi ia pastilele" si face progrese mari la azil si vine inapoi, intr-o vizita permisa de azil, dupa Courtney, si isi vrea viata inapoi.
     Evident ca jigodia aia va face tot posibilul, chiar daca asta inseamna sa o ucida.
    "Ali's pretty little lies" este o carte geniala. Mi-a placut cu adevarat. Mult mister, actiune, glamour si mai multe  secrete ! Love it !

nota: 5/5

 Cartea asta a aparut tot in format Kindle si are cam 50 de pagini. La inceput nu mi-am dat seama ca este narata din perspectiva lui Four, insa mai incolo putin, cand cineva a zis ca este "fiul lui Evelyn Eaton" am zis: stai, ce ? Si de aici m-am prins :)

 Si ce mi-a placut atat de mult a fost Four. Ajungi sa il cunosti mai bine, sa ii afli secretele. Plus ca abia se observa ca asta este un short-story, spre deosebire de alte povestioare din astea atat de plictisitoare, Transferul este foarte palpitanta.

   Ce am regretat a fost ca e prea scurta.

    Actiunea este plasata in momentul in care Tobias trebuie sa aleaga factiunea care ii va defini viitorul, viata si personalitatea. Faptele sunt clare: Marcus, tatal sau, il maltrateaza, iar el este nevoit sa  fuga, sau sa ramana pentru restul vietii langa peroana pe care o uraste cel mai mult.


    Mi-au placut usoarele asemanari dintre Tobias si Tris. Am fost captivata de naratiune, de felul in care Tobias gandeste si prezinta lucrurile si mi-a placut. Evident, el alege Neinfricarea, pentru ca nu s-ar fi potrivit in alta factiune, si acum este liber. Cu toate astea, faptul ca e Divergent si viata printre Neinfricati nu este usoara.

   Descoperi initerea lui Four, primele sarituri de pe cladiri, primele aruncari cu cutitele la tinta, prima calatorie prin cele mai adanci temeri.

   Daca inainte erau vag amintite lucruri din trecutul lui, acum sunt descrise cu multa iscusinta si ajungi sa il cunosti(mai mult sau mai putin) pe Eric, la inceput, Eruditul care le da multe batai de cap.
    A fost o poveste frumoasa. LIKE IT ! Veronica Roth e prea tare. Si Tobias la fel.

Nota: 5/5

   Free Four este o povestioara, un short-story al cartii "Divergent", de doar 13 pagini, aparuta in format de Kindle. Nu am ce recenzie monumentala sa fac pentru 13 pagini, insa am zis sa discut putin naratiunea si protagonistul.
   Dupa cum va dati seama inca din titlu, se nareaza la persoana intai, din perspectiva lui Four, iar momentul surprins este acela cand el incepe sa o observe si sa se indragosteasca de Tris: cand ea ii luase apararea lui Al si a stat ca Four sa arunce cutite in ea ( la ordinul lui Eric- mare bou).

    Pe mine, personal, nu m-a impresionat atat de mult acest moment - au fost altele mult mai convingatoare -, insa se pare ca pe restul da. A fost interesant sa citesc ceva din perspectiva lui Four. Este pur si simplu un personaj genial, si abia astept sa apara si alte povesti din perspectiva lui inafara de "The Transfer", pe care am terminat-o si o voi recenza in curand.

   Mi-a luat ceva sa termin "Insurgent", asta pentru ca am citit-o in engleza, insa acum am terminat-o si sunt foarte incantata de roman. Mi-a placut mai mult decat "Divergent", prima carte, deoarece a avut mai multa actiune si mai mult romance.

   Spre deosebire de alte distopii, universul Veronicai Roth este foarte complex. Iti demonstreaza teorii sau ganduri sau perspective pe care nici macar nu le luasesi in calcul pana atunci. Schimbari de ultim moment, sacrificii, actiune care depaseste limitele si nu neglijeaza parte emotionala: daune, regrete, iubire, emotie.

    Minunata carte ! Lumea este acum in plin razboi. Factiunile au cazut. Peste tot sunt tradatori, si singurii Neinfricati loiali se pregatesc de lupta. Cel mai interesant lucru, pe care l-am apreciat cu adevarat, este faptul ca ajungi, incetul cu inceput sa descoperi fiecare factiune. Observi ca acestea, imbinate, reflecta umanitatea, care nu ar fi trebuit separata de la bun inceput.

   Asa ca Neinfricatii ajung sa se alieze cu cei din Candoare. Daca alianta asta dureaza mult timp ? Haha, s-o credeti voi. De obicei romanele in plin razboi sunt dureroase sau plictisitoare, precum "Jocurile foamei 3 - Revolta", "Insurgent" este foarte tare.

     Jeanine, personajul negativ din acest volum, face parte din Eruditie si le da batai serioase de cap. Reuseste sa controleze din exterior membrii Neinfricati, cu ajutorul cipurilor, si pur si simplu se intampla atat de multe incat nu vreau sa discut prea mult actiunea. Prefer sa ramana o surpriza. Ce pot sa va spun cu siguranta ca se va intampla este ca se vor alia cu cei fara factiune, un lucru total neasteptat. Voi credeati ca cei lipsiti de factiune sunt atat de slab pe cat se credea ? Nu, nu-i absolut deloc asa.

     Inainte de a citi aceasta carte, am urmarit numeroase recenzii, in care cititorii erau profund dezamagiti de comportamentul protagonistei. Tris este inca traumatizata dupa ce a trebuit sa-l ucida pe Will si de la curajoasa Tris, devine repezita-fara-sa-se-gandeasca-la-consecinte-Tris.
  
     A fost foarte criticata pentru asta, insa mie nu mi se pare deloc intreptatita sa treaca asa, una-doua, pentru moarte parintilor ei si a unui prieten foarte bun. Sunt de acord cu comportamentul ei, cel putin eu.
     Spre deosebire de Divergent, ajungem sa il cunoastem mai bine pe Four.
   
     Este atat de irezistibil. Il ador. Mi-a placut ca in Insurgent se dezvolta si romance-ul, prietenia, increderea. Fiecare are anumite parti din trecut, secrete, care pana la urma, ies la iveala si de fiecare data am admiram imaginatia autoarei de a le crea.
     Cu toate astea, ca imagine de ansamblu, intreaga lupta in acest moment este pentru o anumita informatie detinuta de Jeanine, una despre lumea de afara de granite. Asa ca da, sfarsitul m-a lasat intr-un suspans profund si mi-a placut !
V-o recomand cu toata increderea !

  Am terminat de recitit volumul trei din AV. Ce pot sa zic ? A fost cum ma astepta, : genial. Dimitri este pur si simplu irezistibil . LOVE Dimitri.
   Si Adrian Ivashkov e bun, insa nu se compara cu Dimitri. Uneori imi e asa de dor de seria asta. Mi-as fi dorit sa mai continue. A

m inteles ca exista un spin off al seriei, Bloodlines, insa eu vreau prin plan Rose si Dimitri. O sa incerc sa recitesc volumul patru, dar mai incolo, ca acum m-am apucat de Insurgent de Veronica Roth.

    Academia vampirilor este o serie extraordinara. Plina de actiune, de emotie, de iubire adevarata. Sunt niste carti aproape de perfectiunea imaginata de mine, insa tot le lipseste ceva. Eu vreau ceva din atitudinea si sentimentele lui Juliette("Spulbera-ma"), curajul lui Rose, personalitatea lui Dimitri, combinata cu Damon(Jurnalele vampirilor), si pur si simplu ceva mai dark. Actiunea s-a bazat foarte mult de bataliile cu strigoii aia, si a fost scrisa chiar bine, insa eu as fi mers pe explorarea sinelui, pe gasirea puterii in interiorul sufletului, pe autodescoperire, nu pe protectia vesnica pe care Rose este nevoita sa i-o dedice/acorde/sacrifice Lissei.