Heart of darkness

   "Sub aceeasi stea" este o carte frumoasa si emotionanta. Din pacate, desi a avut multe parti frumoase, a avut si cateva cam exagerate, care m-au plictisitt si nu chiar atat de captivat. Dupa parerea mea, Stephen Chbosky e mai bun ca scriitor decat John Green. John Green nu este,in mod evident, unul dintre preferatii mei.

     Carte prezinta o altfel de adaptare a operei Romeo si Julietta, de data asta infratisand iubirea dintre doi adolescenti bolnavi de cancer. Si da, povestea o sa fie putin cam dura.
       Hazel are cancer la plamani. Printr-un miracol, un ultim tratament ii mai prelungeste viata in ultimul moment. Si viata nu e atat de dulce. Pe langa infinitele sedinte de grup de consiliere, Hazel incearca sa duca o viata relativ normala. Se imprieteneste cu Isaac, un baiat care urmeaza sa fie orb(tumoarea s-ar fi extins din ochi si el ar fi murit).
       
      Face cunostinta cu Augustus, un tip care, la randul lui, este lovit de cancer ( are un picior amputat si inlocuit -- nu stiu sa explic, are un picior fals) . Cei doi petrec din ce in ce mai mult timp impreuna, impart aceleasi pasiuni: iubesc aceleasi carti, in timp, ajung sa si cunoasca pe autorul care i-a fermecat atat de mult si finalul este, evident, unul trist si adevarat.
    Nu mi-a placut cartea, sincer. Mi-a lasat un gust amar. Romanul evidentiaza faptul ca viata e naspa si ca trebuie sa o traiesti cat te simti in putere, insa nu  m-am atasat de personaje.
   
   Autorul a insitat foarte mult asupra cartilor si efectiv tot batea capul cu astea 2 carti incat m-am saturat de abordarea unuia si aceluiasi subiect. Si momentul in care intalnesc autorul si el e un betiv, si bla bla bla, nu nu m-au impresionat. Nu mi-au ajuns deloc la inima. Asta e , poate ca nu e genul meu de carte. Mais, c'est la vie. Si un alt lucru care m-a enervat a fost descrierea excesiva a jocurilor video. Nu am nicio problema cu asta, insa chiar nu ma intereseaza ce zombii mai omoara in acest nou capitol . Chiar nu ma intereseaza.

    De altfel, mi-a placut iubirea dintre Gus si Hazel si abordarea, parerea pe care o au ei asupra vietii si faptul ca viata suge si trebuie sa te bucuri de ea cat mai poti.

 NOTA: 3 / 5

  Adineauri am postat recenzia la "Club V" si acum trebuie sa scriu o recenzie cu mult mai complexa si mult mai interesanta . "The perks of being a wallflower" este, in definitiv, o carte minunata, cred ca este CARTEA ANULUI 2013. Absolut superba. Ok, atunci sa incepem.

    In primul rand, nu ma asteptam sa fie o carte atat de buna. Ma asteptam la o mediocritate, insa ma bucur ca am fost surprinsa placut.

    Formatul cartii este diferit, fiind organizata sub forma unor scrisori trimise de protagonist, Charlie, unui "prieten" a carui identiatate nu a fost revelata niciodata.
    Dar, chiar daca este sub forma de scrisori, nu inseamna ca nu nareaza la fel de bine, sau ca lipseste dialogul. Ba din contra: mi-a placut ca exista dialog, si descriere, si Stephen Chbosky scrie foarte frumos.
    M-a impresionat atat de mult cartea si mi-a placut la nebunie. Acest roman expresiv prezinta, intr-un mod unic,elegant,infantil pe alocuri, viata adolescentului Chralie.
     Charlie incepe liceul si este foarte emotionat. Ii e frica putin. Putin mai mult. Incearca sa-si gaseasca cativa prieteni, si nu reuseste, la inceput: sora sa este "senior"(senioara ca feminin suna aiurea), dar pana la urma ii intalneste pe Sam si Patrick.
 
Charlie poate parea genul ala de baiat slab la minte, genul ala prost si molau, insa este exact opusul. Este o persoana tacuta, "WALLFLOWER", care m-a inspirat si m-a facut sa il admir. Charlie reuseste in felul lui sa faca fata unei vieti de rahat, si e pur si simplu genial. Se indragoteste de Sam, care este si ea in ultimul an de liceu, asa ca relatia ar fi putin dificila din cauza ca urmeaza sa plece la facultate.
  
  Romanul te face sa analizezi, in mod direct, fara ocolisuri, momentele de cumpana care vin o data cu varsta adolescentei: consumul de droguri si consecintele, desi nu se pune mult accent pe asta, iubirea, orientarea( Patrick este gay) si toate problemele interioare: singuratate, familie.
   Prietenul cel mai bun al lui Charlie s-a sinucis. Matusa sa, Helen, persoana lui preferata din intreaga lume a murit. Si scoala e grea, din cauza colegilor si Charlie doar vrea sa supravietuiasca. Sa isi faca prieteni. Sa iubeasca.
    El e un suflet pur. Mi-a placut atat de mult felul in care scrie scrisorile, modul in care te captiveaza si toate intamplarile pe care nu voi sta sa le insirui pentru ca nu e la fel ca in momentul in care le citesti si surprizele pe care le ai in momentele alea.

    Filmul este surprinzator de bun, insa nu e la fel ca romanul: e mult mai profund, mai explicit, mai dureros poti sa zici in anumite momente. Filmul se axeaza foarte mult pe conflictul cu colegii si acomodarea greoaie. Carte surpinde in plus si problemele familiale, secretele ascunse.
     Asa ca Stephen Chbosky e un geniu si il ador si vreau sa citesc mai multe carti de la el. Si sa revad a 3a oara filmul.

NOTA: 5/5

  Am cumparat "Club V" la 2 lei 50. A fost o carte mediocra. Acum nu m-a impresionat intr-adevar, incat sa-i scriu o recenzie lunga si non - superficiala asa ca o sa scriu ceva scurt si la obiect.
   Niste fete obisnuite, prietene, de liceu vor sa castige o bursa importanta pentru intrarea la facultate. Bine, si aceasta bursa Treemont are o cerinta mai deosebita: puritatea trupului si a sufletului. Si, evident, in lipsa altor idei, fetele creaza un "club V" pentru a arata mai bine in ochii celor care vor decide cui sa ii acorde bursa. Si avem aici un cliseu. Nu , tot romanul e un

cliseu. Insa a fost uneori dragut si nu m-a plictisit chiar asa. A mers, l-am citit repede si mi-a facut o oarecare placere, insa nu mi-a lasat vreo amintire importanta sau ceva.

   Okay si atunci sa descriem putin personajele:

   MANDY - care e cam fumata. Tatal ei e anchetat pentru frauda, si urmeaza sa fie inchis. Ea este depresiva, depasita de situarie.

   KAY - persoana care castiga conducerea clubului, cu toate ca ea insasi nu e virgina. Are probleme in momentul in care tipul in cauza vine sa locuiasca cu ea si parintii ei.

  DEBBIE - o alta fata banala, simpla, care are o lista, un carnetel plin cu baietii cu care s-a prostit.

  EVA - tipa aia pura, care are 16 ani si nu a avut primul sarut si care se indragosteste de un baiat dragut.

    CLISEU PUR. meh. asta e.

NOTA: 2/5

 Nu stiu de ce insa am impresia ca sunt inca in 2012. Parca iara apare tot taraboiul ala cu sfarsitul lumii, apocalipsa. Nu ca m-ar fi deranjat avand in vedere ca scapam de examene si asta m-ar fi facut fericita.

  Cred ca noi cautam fericire in tot ce facem, si suntem prea absorbiti de inatotoririle fata de societate. Societatea iti impune anumite lucruri, ti le vara pe gat: scoala, invatat,munca,meserie, si poate ca tu nu vrei o astfel de viata. Deci suntem constransi.

   Ce mi-a adus 2013 ? Un nou inceput pe care mi l-am dorit atat de aprig. Am o viata noua, o viata diferita. Am pierdut un numar infinit de persoane. Si imi lipsesc mult. Dar trebuie sa lasam mortii si pierdutii in urma.
    O sa tin o prelegere mult mai amanuntita in saptamana cu revelionul.

   Ce vreau de la Mosu ?

    As spune ca imi doresc ca tot ce-am pierdut sa revina in viata mea. Ca un flashback. Insa adevarul e ca nu mai vreau asta. Mi-am dorit mult timp ca pur si simplu sa raman bocata in trecut,unde totul este frumos si roz si wonderful. Insa nu a fost. Trecutul a avut greselile si suferintele si cacaturile lui. Nu era perfect. Dar era sigur. Era trist, era superb, era minunat, era putin banal, era al meu, doar al meu.

   Insa viata mi-a oferit niste persoane minunate, noi, pe care daca as fi ramas blocata in trecut, nu le-as fi cunoscut niciodata. Mi-a oferit un nou inceput, o viata pe care o cam iubesc. Si sunt fericita. Bineinteles ca se putea mai bine. Bineinteles ca exista o cale de a se imbunatati, dar in clipa de fata sunt fericita. Am tot ce mi-as fi putut dori: aproape acordul parintilor de a avea cel mai cool revelion, excursii, prieteni adevarati - ce conteaza cel mai mult, si pur si simplu totul merge bine.

    So, Dear Santa.

   Te rog da-mi fericire. Fa-ma sa fiu alaturi de ce iubesc. Ajuta-ma, make my crush fall for me, da-mi viata la care am visat care pare sa inceapa acum. Pentru ca ma simt vie. Dupa o perioada seaca,oribila, nasparlie, cum vrei sa-i spui, ma simt vie.
   

 Am cumparat aceasta carte la doar 5 lei. Era la reducere de Black Friday si am zis Why Not ? In orice caz, pretul original, de 25 de lei, nu merita absolut deloc. Si 5 lei mi se pare mult comparativ cu calitatea. Huh.
   Deci, eu nu am mai citit nicio carte din seria Gossip Girl, dar nu a fost o problema cu volumul 7. Am prins personajele repede, lucru iesit din comun pentru mine, si a fost o lectura rapida. Cu toate astea, a fost o lectura foarte slaba. Ce sa va spun concret ?

   Totul este sters. NICIO emotie, mimic, nada, personaje plictisitoare, vanitoase, duh. Poate mi-ar fi placut in clasa a 5ea. poate. Deci Blair, Serena si Jenny sunt cele mai bune prietene. Dau petreceri scumpe, umbla cu rockeri si bla bla bla. Mare chestie. Directori idioti. Motive de pedeapsa nefondate. Parinti absenti la modul fantasmagoric. Actiune inexistenta. Iubire lipita de autoare cu scotch si care nu ar functiona in viata reala in veci. Drogati pana peste limite. Razbunare prin faptul ca faci sex cu cineva si ii arunci in fata lucrul asta altei persoane. Duuuh, Nimeni n-o face mai bine concureaza pentru titlul de cea mai proasta carte a anului 2013. Sec, atat de sec si de plictisitor si de arhi sec. Nu va recomand cartea. Nu mai continui cu recenzia. Va spun doar atat:

   cea . mai . plictisitoare. si . mai . vanitouasa . carte. ever . - O spune fata care a citit clasici pentru la romana in fiecare an si a indurat chinurile unui roman atat de slab incat iti vine sa il arzi.

 Wow, am terminat (acum doua luni) si cartea  a 10ea din "Micutele mincinoase". A fost mai reusita decat celelalte, si acum 2 luni i-as fi scris o recenzie mai mult decat pozitiva, insa in clipa de fata ma simt total indiferenta. Nu mai e un roman atat de spectaculos dupa ce am stat si m-am tot gandit si ras-gandit la intamplari.
    Okay atunci:

    Emily a ramas gravida si a trebuit sa nasca de curand(lucru iesit din conmun, care contrasteaza profund cu personalitatea lui Emily) Oricum ar fi, da copilul spre adoptie unei familii de incredere si, la indemnul surorii sale mai mari, se mai distreaza si face cunostinta cu Kai. Emily se indragosteste din nou si viata parca ii surade.
     Hanna inca este bantuita de trecut, si acum este hotarata mai mult ca niciodata sa reinnoade relatia cu tatal sau, il sustine in campanie, toate frumoase pana cand se indragosteste de fiul inamicului pe plan politic al tatalui sau. O poveste Romeo si Julietta la fel de trista.
      Spencer s-a drogat in urma cu ceva vreme, si a avut numeroase antecedente in ceea ce priveste frauda si restul stiti si voi. Si cand a fost prinsa, ea si prietena ei cu droguri, a sunat-o pe Hanna si i-a dat indicatii sa puna pastilele in camera prietenei. Astfel, Spence si-a continuat viata frumoasa, in vreme ce colega s-a dus la Juvie. Well, aceasta prietena e tocmai Kai. Sa fie oare o coincidenta ??
      Ariei ii sunt dati papucii de Noel si se cupleaza din nou cu Ezra, care scrie un roman despre iubirea lor. Nimic nu e usor pentru Aria, ba din contra, e chiar frustrant, pentru ca Nadia ii face zile  fripte. Si Ezra nu e ceea ce pare a fi.

     Pai cam asta e treaba. Pare interesant in clipa in care citesti, insa dupa aia devine usor sec. Nu mai sunt aceleasi sentimente, Shepard descrie totul teribil de obiectiv. Nu gasesc niciun pic de emotie, niciun pic de subiectivitate din pacate, si asta ma enerveaza. C'a y est.

 NOTA: 3.5 / 5

 Dragilor, a trecut si Black Friday, insa am prins niste promotii geniale, si anume in Carrefour Orhideea:

 Toate cartile date la Bravo Girl pana acum erau la 2,5 lei.. Exact. Si nu iti vine sa iti dai cu ceva in cap cand vezi ca tu ai cumparat acum 6 luni aceeasi carte cu 12 lei ? Si JOCUL MINCIUNII 3 era la 12 lei !! Eu mi-am luat Club V, si Gossip Girl LA 5 LEI. WTF ?? Gossip Girl la 5 lei e cea mai smechera promotie ever. Voi ce v-ati luat ??

 Bun deci daca va asteptati la o recenzie care va spune cat de impecabila si de minunata e cartea asta ar fi bine sa va faceti ca nu ati vazut post-ul meu sau orice altceva. Am vazut nota de pe goodreads a cartii arteia ( 4.50) si am zis OMG trebuie sa fie ceva de capul ei asta e o nota enorma e WTF. Si am avut sperante si bla bla bla hai sa trecem la subiect: pe cat de laudata a fost, pe atat de mult mi-a displacut. Ok si sa va spun si de ce. In momentul de fata sunt cam obosita si nu prea am timpul necesar sa fac o recenzie elaborata si pompoasa asa ca va fi scurt si la obiect. (Da Doamne sa nu dau test maine la fizica pentru ca eu in loc sa invat stau sa postez pe blog).

   Inceputul a fost promitator si jumate din carte mi-a placut la nebunie. A fost exact pe placul meu : protagonista, Sky, pentru prima oara merge la scoala de stat - pana acum invatase acasa - la indemnul prietenei cele mai bune. Si totul ar trebui sa fie minunat si superb, dar prietena aia pleaca in alta tara intr-un schimb de experienta pentru 6 luni, asa ca Sky este pe cont propriu. Face cunostinta cu un tip misterios, care apare din ce in ce mai des in viata ei si anume Dean Holder. Okay, la inceput a fost draguta toata treaba cu Holder, care o ajuta si tot restul dar dupa, daca as fi fost in locul fetei, as fi inceput sa am niste dubii ca prea stia Holder lucruri ascunse despre ea, si prea aparea la momentul potrivit din senin si I don't know, cum stii daca ai incredere intr-un strain teribil de sexy ? Daca e un dubios ?
 
    Sarind peste acest detaliu, mi-a placut jumatea cartii, insa dupa, cand Sky incepe sa dezgroape trecutul si partea romantica devine hard, mi se cam taie cheful. Nu am trait nimic in iubirea dintre Sky si Holder. Mi s-a parut mai mult ca la un moemnt dat se foloseau unul de altul in momentele grele, si mda, poate este de inteles, insa nu e genul meu de carte. In loc sa simt iubirea aia adevarata si nemuritoare si inocenta si pura parca ma uitam la un thriller de pe pro tv, doar un film pe care saptamana viitoare nu il mai tii minte si pur si simplu te-a lasat indifierent. Deci da: Colleeen Hoover are un stil neimpresionant, nu m-a emotionat cu nimic, personajele au fost fade, plictisitoare, fara nimic cu ADEVARAT iesit din comun. Actiunea a fost previzibila. Am mai intalnit aceeasi poveste de atat de multe ori in filme incat m-am saturat pana peste cap de adoptii mascate, abuzuri si iubire obsesiva. Vreau ceva mai soft, nu stiu, m-am saturat de genul asta care pur si simplu nu ma mai atrage deloc. 

    Poate ca voua - majoritatea - v-a placut romanul si ati fost impresionati insa eu sunt fdatoare sa ma afirm in ceea ce priveste opinia mea si sa spun ca am fost dezamagita si plictisita.
NOTA: 3/5

 Nu am mai apucat sa postez pe blog. Deloc. Am fost atat de prinsa cu scoala si cu temele si nu am mai apucat sa fac nimic concret si am citit o singura carte: "Fara speranta" de Colleen Hoover careia o sa ii postez o recenzie in curand.

   E ciudat la liceu. E diferit. Stau si compar scoala generala cu liceu si totusi nu ma pot decide unde era mai bine. Apoi imi amintesc ca nu conteaza unde era mai bine, pentru ca si asa nu te mai poti intoarce la ceea ce ai pierdut, asa ca, mai conteaza ?
   In clasa mea sunt 6 fete si 19 baieti ceea ce e foarte bine. Si toti par acceptabili, si nu seamana cu genul ala de colegi nesuferiti si rautaciosi si barfitori la nivel exagerat peste care am dat in scoala generala. Dar din nou, am zis "par" si aparentele insala.
 
   Un dezavantaj care ma urmareste la tot pasul sunt anumiti profesori care predau infect si doar tranttesc niste chestii asteptandu-se sa le intelegi. Si poate ca unii le inteleg. Insa eu nu. Asa ca ghici ce, sunt nevoita sa fiu pe langa de destul de multe ori. Nu am mai avut timp sa scriu sau sa citesc calumea. Si prin calumea inteleg sa ma simt bine, sa am timp sa ma relaxez. De fapt da, asta e problema : TIMPUL. Si de unde puii mei sa scoti timp cand maine am test la franceza si la mate, marti am la romana si fizica, joi la info si bio.
    Ah si eu sunt la profil mate - info dar noi la bio facem probleme de bacalaureat. So ...

     Cu toate astea, daca stii sa iti mai bagi picioarele in mama lui de Menelaus, sau microscop,luneta si lupa ( fizica e oribila ) sau cui ii pasa de Alexandru Macedon (???) te poti distra. Am avut balul bobocilor si a fost sweet. Ok nu la fel de sweet pe cat a fost banchetul dintr-a opta, dar a mers. Si mi-am gasit niste prieteni. Si imi place faptul ca drumul dureaza o ora si ceva pentru ca am timp sa ma relaxez si sa citesc pe drum.

     M-am saturat sincer de atat invatat. Am inceput sa ma uit la Satana cartoons. Codrin e deosebit.

Well, pe la voi cum e ?

Am reusit cu o intarziere de cateva saptamani sa termin Ghost town, volumul 9 din seria Vampirii din Morganville. Mi-a placut in mod deosebit. P langa primul volum cred ca Orasul fantomelor este cea mai buna carte din serie. Rachel Caine scrie foarte frumos si actiunea se observa ca este mult mai complexa si interesanta.

   Claire Denvers da de belea ca de obicei. Romanul incepe normal, linistit, insa lucrurile se complica la o petrecere la  care participa Eve si multi oameni si vampiri deopotriva sunt ucisi. Claire omoara un vampir si evident este sanctinata foarte dur de Amelie. Este nrvoita sa lucreze non stop cu Myrnin pana cand restabileste frontierele orasului. 
      Evident ca nu e usor sa lucrezi pana la epuizare fara somn si odihna. Claire reuseste acest lucru insa masinaria functioneaza prost. Oamenii incep sa isi piarda amintirile si sa reactioneze straniu. Intr-un univers in care toti cei din jurul tau sunt afectati de pierderea memoriei si sunt total imprevizibili Claire trebuie sa repare totul.

     Pregatiti-va pentru actiune non stop si mai mult Myrnin. Myrnin este atat de genial si intersant. O chestie originala la Rachel Caine este chestia cu pierderea memoriei. Mi-a placut fapul ca e o serie pe care o iubesc si care are continuari interesnte.  Si misto. Si Shane e sexy rau.
        Afli secrete despre trecutul fiecaruia si persoanele pe care fiecare le-a pierdut si trece din  nou prin durerea pierderii.
   Asa ca da, Orasul fantomelor este un ecou al pierderilor si al trecutului plin de actiune si o care prea misto

   Hmmm, sa vedem: 226 si 300 s-au miscat atat de lent ieri, incat am fost cat pe ce sa intarzii. Cu toate ca am plecat cu mult timp mai devreme(vreo 20 de minute), am ajuns la timp. Relativ.

    La inceput a fost cam aiurea, in toata lumea aia pe care nu o cunosteam sa ma imprietenesc cu vreun cunoscut, insa am cunoscut cateva persoane dragute. Nu stiu daca "locul meu e acolo" inca. E ciudat. Nu mai sunt in clasa cu aceleasi persoane cu care am stat 8 ani de zile si ma simt putin straniu. Colega mea de banca nu mai e prietena mea cea mai buna, e o necunoscuta despre care nu stiu mai nimic si cand o sa ma uit prin clasa nu voi da cu privirea de prietenii mei din generala, cu care am ras cu lacrimi. E drept ca nu toti imi lipsesc.
   
    As minti spunand ca imi e dor de toata clasa, ca nu e asa. Ba din contra, vreau sa fie alaturi de mine prietenii mei cei mai buni, "gasca",alaturi de care am petrecut ani si ani de zile.
   

     Si voi va asteptati ca acesti noi colegi sa fie perfecti ? Ei bine, nu sunt . Nu am increderea ca vor fi colegii ideali, insa hai sa vedem cum o sa fie.
   La voi cum e ?

 Am citit 22 de carti, daca pui si "Ghost town" pe care o sa o termin azi. Nu am reusit sa citesc "Clockwork princess", dar asta e. Final de vacanta = 22 carti in doua luni jumate. 
  Anul trecut am citit 27, dar am avut mai mult timp. Si voi ???


1) Nopti de patima de J.R.Ward  √
2)Divergent de Veronica Roth  √
3)Destine la limita de Katie McGarry  √
3)City of fallen angels de Cassandra Clare √ 
4) Inceputurile de L.J.Smith √
5)Spintecatorul de L.J.Smith √
6) Circul ororilor de Darren Shan √
7)Legile atractiei de Simone Elkeles √
8)Crescendo de Becca Fitzpatrick √
9) Uratii de Scott Westerfeld√
10)E usor sa te iubesc de Tammara Webber. √
11)Frumosii de Scott Westerfeld√
12)Reactie in lant de Simone Elkeles √
13)Ghost town de Rachel Caine(Morganville Vampires)
14)La jumatatea drumului spre mormat de Jeanine Frost √
15) Free Four de Veronica Roth√
16)The Transfer - A Divergent Story de Veronica Roth
17)Ali's pretty little lies de Sara Shepard√
18) Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere √
19)Insurgent de Veronica Roth√
20) Anna si sarutul frantuzesc de Stephanie Perkins √ 
21)Mare Tranquilitatis de Katja Millay √
22)Recitit : Academia vampirilor 3, Atingerea Umbrei √
23)Clockwork Princess de Cassandra Clare

    Vara se apropie de final. Ce zici ? No way. Nu pot sa cred ca vacanta asta de vara - dulcea, nemuritoarea, eterna, interminabila - a luat final.

 Vremea s-a schimbat si ea... bate un vant rece si e cam innorat.

   Sunt emotionata. Luni va fi prima mea zi de liceu ever. E o chestie unica in viata, nu ? Unica. Am intrat la mate-info, optional info, adica am doua ore de cerc de info pe saptamana si mai putine ore de curs. E cam acelasi lucru, dar la orele de cerc nu se pun note, asa ca e super.
   Nu mai am aceleasi emotii toropitoare ca la examen. E ceva normal, nu ? Era o fata de care am vrut sa scap si se pare ca am reusit ! Stiti genul ala enervant care posteaza numai aberatii si penibilitati pe facebook si are poze aiurea si putin pornografice, cu toate ca nu are ce arata ? Genul ala e oribil.
    Am scapat, so yeah !

    In clasa suntem 27, dintre care 8 fete(cu tot cu mine) si 19 baieti. Wow, asta e ceva. O sa fie la baieti fara numar. Ma incanta faptul ca sunt mai putine fete, pentru ca de obicei e mai amuzant cu baietii ? Sper sa fie si draguti.
  Prima zi de liceu    :

1) Outfit :

  Stiu ca nu hainele il fac pe om, insa am zis sa fac rost de ceva dragut, pentru ca o data in viata e liceul, nu ?
   Asadar m-am gandit la o camasa visinie, mov inchis, fara carouri, cu nasturi care seamana cu capsele si niste blugi. Ghiozdanul l-am luat de la Meli Melo(e o geanta mai mult, dar se poarte rucsac) - poza dedesubt.

2) Colegii & prima intalnire:

  Va anunt cu sinceritate ca nu cunosc pe nimeni. Nimeni. Ma vad intrand in curtea aia enorma(speram la timp, cu 10 minute mai devreme pentru ca sa prind o banca buna) si cautand peste tot colegii cu care voi petrece de acum patru ani.
   Si sa zicem ca  ii gasesc pe cei de la a 9a D. Next ?  Ce le zic ???

    Liceul este o perioada misto, sper. Prieteni, note, teme, petreceri, balul bobocilor si asa mai departe.
     Voi pe unde sunteti - liceu, si cum e ? Va place ? Cum a fost prima zi ?

Ghiozdanul meu

  De cand cu "City of bones" am fost curioasa in legatura cu povestea nemuritoare a Clarissei Fray alaturi de Jace si m-am apucat de volumul cinci. Mi-a placut. A fost o carte buna. Antrenanta. Cu toate astea, a avut cateva lucruri care nu mi-au prea placut.

  Clary are o viata grea... grea rau. Iubitul ei, Jace, este posedat. Bine, asta a fost exprimat intr-un mod aiurea. Il mai tineti minte pe Sebastian, fratele lui Clary, fiul lui Valentine,ala malefic ?Da, el are o legatura dubioasa cu Jace - facuta de Lilith. Acum, Jace este subordonatul lui Sebastian si face absolut tot ce vrea el, neavand o constiinta proprie.

    Clary este nevoita sa stea si sa astepte dupa imbecilitatea aia de Conclav sa faca ceva, sa il gaseasca pe Jace al ei, cand descopera ca aia nu il mai cauta pe Jace, ci doar pe Sebastian. Daca e sa discut actiunea, mie mi s-a parut antrenanta, unica si interesanta. Mi-a placut actiunea in mod deosebit. Cu toate astea, a avut anumite parti in care m-a plictisit de moarte, si de aceea ii voi acorda nota de 4 din 5. De ce?

   In primul rand ce cauta Maia si Jordan in cartea asta ? As fi inteles sa apara episodic, insa sa narezi ce se petrece intre ei suficient de des incat sa-mi vina sa arunc romanul pe geam nu mi se pare in regula. Sa zicem ca relatia lor este draguta, insa nu mi-a placut absolut deloc ca batea capul ba cu Maia si Jordan, ba cu Alec si Magnus. Eu vreau doar Clary si Jace. Atat. Bine, poate si Isabelle si Simon, pentru ca ei sunt chiar draguti impreuna si sunt un cuplu romantic si deosebit. Restul - pas.

    Jace si Sebastian vin dupa Clary, moment in care fata realizeaza ca este in pericol si ca ei au nevoie de ea ... oare de ce ? Personajul puternic din roman a fost Clary. Jace, mereu subjugat de Sebastian, este mai sters. Cu toate astea, nu m-au "atins la inima" cu adevarat momentele romantice. Poate ca a fost mult prea PRE-actiune. Toate pregatirile, toate discutiile si intamplarile cu celelalte personaje nu m-au captivat ca altadata, ci m-a enervat.
Nu pot sa spun ca "City of lost souls" a fost o carte asa buna ca altadata. Ma refer la expresivitate. La dorinta de a se face auzit si de a transmite ceva, un fior pana in miezul oaselor. Vreau ceva expresiv care sa ma emotioneze si captiveze total pentru ca sa ii dau nota maxima.
   Romanul a fost,totusi, in regula.

    Mi-a placut capabilitatea personajelor, credinta de a trece mai departe, de a nu renunta. Clary face rost de doua inele cu care poate comunica mintal cu Simon si pleaca alaturi de Sebastian si Jace. Calatoresc, sunt momente romantice si dragute. Pe cealalta parte, Isabelle si Simon, Alec, Magnus vor sa faca rost de o sabie pentru a-i separa pe Jace si Sebastian.

    Problema era ca nu il puteau ucide pe Sebastian. "Taie-l pe unul si celalt sangereaza, omoara-l pe unul si au murit amandoi".
Cassandra Clare a facut o treaba buna, totusi. Mi-a placut cartea, insa nu a fost exceptionala. O recomand fanilor seriei, cei mai pasionati de actiune si de o scriere complexa. Daca va plac autorii care scriu mult si complex, Cassandra Clare este perfecta. Eu sunt mai mult genul Richelle Mead si Rachel Caine si Tahereh Mafi si Sara Shepard: scurt, emotionant, la obiect, expresiv, antrenant.

   Asadar, abia astept volumul sase. Sunt curioasa cum va evolua totul.

    Nota: 4  /  5

member,” he said, “when we first met and I told you I was ninety percent sure putting a rune on you wouldn’t kill you—and you slapped me in the face and told me it was for the other ten percent?” Clary nodded.
“I always figured a demon would kill me,” he said. “A rogue Downworlder. A battle. But I realized then that I just might die if I didn’t get to kiss you, and soon.” Clary licked her dry lips. “Well, you did,” she said. “Kiss me, I mean.”
He reached up and took a curl of her hair between his fingers. He was close enough that she could feel the warmth of his body, smell his soap and skin and hair.
“Not enough,” he said, letting her hair slip through his fingers. “If I kiss you all day every day for the rest of my life, it won’t be enough.” 

"Same as usual."
"Raging bitch, then?"
"Pretty much.”

  Am fost ieri sa vad "Orasul oaselor". Am citit cartile acum ceva vreme si ma bucur ca nu am ratat filmul. "Beautiful creatures" a fost un dezastru, insa "City of bones" a fost geniaaaal !

   Sa incepem cu Jace(Jamie Cambell). In rolul lui Jace, a fost pe cat de sexy pe cat ar fi trebuit ! Deci daaa, J.C. a fost o alegere perfecta. E noua mea obsesie recenta. Va vine sa credeti ca asta a jucat in Twillight si in Harry Potter ? Si in Twillight era Caius sau nu mai stiu cum il chema dar parca Caius.
   Lily Collins(Clary) a fost o actrita buna, o alegere buna, insa eu ma asteptam sa fie mai fragila ? In carti nu era chiar atat de curajoasa de la inceput. Jace este foarte dark si Jamie reuseste sa il interpreteze cum trebuie. Cu adevarat cum trebuie.


    Jocelyn a fost in regula. Luke ar fi trebuit sa fie mai "catelus", stiti ca in carti el se tinea dupa Jocelyn cel mai mult. Demonii si toate creaturile alea au fost cool. Isabelle nu s-a potrivit deloc. Actrita era frumoasa, insa faza e ca trebuia sa fie infumurata, intunecata si mult mai diferita !
     Alec, pe de alta parte, mergea perfect !
  
      Trecand peste personaje si actori, actiunea a fost cam multa, chiar si din cartea a doua a luat ceva. Clary se duce intr-un club cu prietenul ei, Simon si ii surprinde pe Jace si Isa si Alec omorand un demon. De aici se declanseaza totul. Clary afla ca nu este mundana si mama ei dispare, toata lumea cauta pocalul ala.
Clary si Jace sunt o pereche ideala, precum in carti, insa uneori, pe parcurs, mi s-a parut ca autoarea prea si-a luat obiceiul de a cauza certi si despartiri din nimic, doar asa, de dragul de a se certa ?
  
   Mi-a placut decorul, mai ales acela din gradina lui Hodge, absolut minunat. Va recomand filmul. ! Foarte bun si atat de captivant !

  Dezamagita profund. O carte dezamagitoare.
  Pregatiti-va pentru o recenzie negativa.

  Tally Youngblood este frumoasa.
  Operatia a avut loc cu succes. Din pacate, si creierul i-a fost afectat. Acum - traind ca frumoasa - , este mai superficiala, cea mai

mare problema a ei este ce costum sa poarte si asa mai departe. SI a inceput atat de bine cartea ! Primele 150 de pagini au fost foarte misto. Le-am citit cu placere. Mai incolo, un dezastru de mari proportii.

   Am inteles dizabilitatile mentale ale lui Tally. Nu m-au deranjat cu adevarat, ba chiar am inteles, la un mod foarte placut, natural, ca ii e greu in urma operatiei. Il intalneste pe Zane, membrul clanului Infra, si se indragosteste de el.
   Am observat la Scott Westerfeld o incapabilitate atat in primul cat si in al doile volum de a descrie intr-un mod emotionant sau cat de cat impresionant iubire. SLAB !!! Fake ! Nu simti nimic. Tare ca piatra.

    NEXT: Nu imi plac nici David, nici  Zane. Nu am avut niciun pic de suspans in triunghiul amoros. Mai departe cu actiunea: Zane si Tally au niste catuse idioate cu emitator, care le asculta conversatiile. Bine. Dar la cat de mult au urlat unii la altii, cred ca aia care ascultau si-ar fi dat seama de mult despre ce era vorba in "planul lor".

    Vor sa scape de catusele - bratarile alea infecte - si sa evadeze. Planul merge prost si Tally ajunge intr-o rezervatie cu niste oameni foarte ciudati si incearca sa supravietuiasca in salbaticie.
     M-a plictisit de moarte. NU romance, nu actiune, nu sentimente, o carte de suprafata, plictisitoare si superficiala. Uratii a fost mult mai stralucita decat asta. In mod clar nu continui sa citesc seria, acest volum mi-a ajuns. Nici macar nu am ce sa mai zic in recenzie. I-am dat un punct pentru faptul ca atitudinea initiala a lui Tally a fost cat de cat ok si un al doilea punct pentru putina actiune. Atat. Nada.

    Mi s-a parut genul de carte care poate mi-ar fi placut la varsta de 10 ani, dar acum ma lasa profund dezamagita si plictisita.

   NOTA: 2 / 5

  Mereu mi-a placut seria "Micutele mincinoase". Atat de interesanta si de adancita in mister. Eu una am ajuns la cartea a 10-ea, insa daca voi nu aveti rabdare, si vreti raspunsuri concrete la mister, atunci cititi "Ali's pretty little lies".
   Inainte de -A au fost miezul, originea povestii, si aici o voi spune pe scurt.Daca nu vreti sa stiti povestea, atunci nu cititi(spoiler).

   Au fost odata ca niciodata doua fete cu par blond de aur, ochi albastri mari, frumosi. Ele erau tocmai gemene. Alison si Courtney

au fost la inceput prietene, insa treptat relatia dintre ele s-a racit. Alison a devenit geloasa pe Courtney: ea era cea mai iubita, cea mai sociabila, asa ca s-a decis sa scape de ea.

   Inca de la o varsta frageda, Alison a avut o imaginatie morbida si un caracter periculos. Cu lucruri mici a inscenat-o pe Courtney, pana cand intr-o zi parintii au surprins-o pe C. stranguland-o pe Ali. Asta a fost inscenarea finala. Sah si mat.
   Courtney este schizofrenica si este trimisa la Radley, un azil de nebuni.

    Acum Ali este fericita, nu ? Da, este. Si totul decurge conform planului. Dar, poate -  doar poate - Courtney merita lucrul pe care il cerea atat de mult: o viata fericita.
    Cu toate astea, Ali si Courtney sunt gemene, asa ca nici C. nu se lasa prea usor: urmeaza o vizita a lui C. acasa, cand planul ei de mult da roade: se da drept Alison, imprietenindu-se cu Aria, Spencer, Emily si Hanna. Descopera jurnalul lui Ali si se da drept ea pe cat posibil. Ii fura inelul si colierul, iar la plecare, nu ea se intoarce la azil, ci geamana ei.

    Luni de-a randul, adevarata Alison a tipat si a urlat si a fost sedata cu pastile foarte puternice ca i-a fost inscenat totul, tocmai ajutand-o pe Courtney .
     Noua Alison s-a incadrat foarte bine. Le-a parasit pe vechile prietene ale lui Ali, pentru ca nu le cunostea deloc si si-ar fi dat seama imediat cine e ea de fapt.
Noua ei gasca este acum populara, si toate merg bine. Se indragosteste de un baiat foarte dragut, flirteaza cu Ian Thomas, iubitul Melissei, sora lui Spencer si se bucura de noua ei viata. Este libera.
   Dar adevarata Alison acum accepta falsa identitate, "isi ia pastilele" si face progrese mari la azil si vine inapoi, intr-o vizita permisa de azil, dupa Courtney, si isi vrea viata inapoi.
     Evident ca jigodia aia va face tot posibilul, chiar daca asta inseamna sa o ucida.
    "Ali's pretty little lies" este o carte geniala. Mi-a placut cu adevarat. Mult mister, actiune, glamour si mai multe  secrete ! Love it !

nota: 5/5

 Cartea asta a aparut tot in format Kindle si are cam 50 de pagini. La inceput nu mi-am dat seama ca este narata din perspectiva lui Four, insa mai incolo putin, cand cineva a zis ca este "fiul lui Evelyn Eaton" am zis: stai, ce ? Si de aici m-am prins :)

 Si ce mi-a placut atat de mult a fost Four. Ajungi sa il cunosti mai bine, sa ii afli secretele. Plus ca abia se observa ca asta este un short-story, spre deosebire de alte povestioare din astea atat de plictisitoare, Transferul este foarte palpitanta.

   Ce am regretat a fost ca e prea scurta.

    Actiunea este plasata in momentul in care Tobias trebuie sa aleaga factiunea care ii va defini viitorul, viata si personalitatea. Faptele sunt clare: Marcus, tatal sau, il maltrateaza, iar el este nevoit sa  fuga, sau sa ramana pentru restul vietii langa peroana pe care o uraste cel mai mult.


    Mi-au placut usoarele asemanari dintre Tobias si Tris. Am fost captivata de naratiune, de felul in care Tobias gandeste si prezinta lucrurile si mi-a placut. Evident, el alege Neinfricarea, pentru ca nu s-ar fi potrivit in alta factiune, si acum este liber. Cu toate astea, faptul ca e Divergent si viata printre Neinfricati nu este usoara.

   Descoperi initerea lui Four, primele sarituri de pe cladiri, primele aruncari cu cutitele la tinta, prima calatorie prin cele mai adanci temeri.

   Daca inainte erau vag amintite lucruri din trecutul lui, acum sunt descrise cu multa iscusinta si ajungi sa il cunosti(mai mult sau mai putin) pe Eric, la inceput, Eruditul care le da multe batai de cap.
    A fost o poveste frumoasa. LIKE IT ! Veronica Roth e prea tare. Si Tobias la fel.

Nota: 5/5

   Free Four este o povestioara, un short-story al cartii "Divergent", de doar 13 pagini, aparuta in format de Kindle. Nu am ce recenzie monumentala sa fac pentru 13 pagini, insa am zis sa discut putin naratiunea si protagonistul.
   Dupa cum va dati seama inca din titlu, se nareaza la persoana intai, din perspectiva lui Four, iar momentul surprins este acela cand el incepe sa o observe si sa se indragosteasca de Tris: cand ea ii luase apararea lui Al si a stat ca Four sa arunce cutite in ea ( la ordinul lui Eric- mare bou).

    Pe mine, personal, nu m-a impresionat atat de mult acest moment - au fost altele mult mai convingatoare -, insa se pare ca pe restul da. A fost interesant sa citesc ceva din perspectiva lui Four. Este pur si simplu un personaj genial, si abia astept sa apara si alte povesti din perspectiva lui inafara de "The Transfer", pe care am terminat-o si o voi recenza in curand.

   Mi-a luat ceva sa termin "Insurgent", asta pentru ca am citit-o in engleza, insa acum am terminat-o si sunt foarte incantata de roman. Mi-a placut mai mult decat "Divergent", prima carte, deoarece a avut mai multa actiune si mai mult romance.

   Spre deosebire de alte distopii, universul Veronicai Roth este foarte complex. Iti demonstreaza teorii sau ganduri sau perspective pe care nici macar nu le luasesi in calcul pana atunci. Schimbari de ultim moment, sacrificii, actiune care depaseste limitele si nu neglijeaza parte emotionala: daune, regrete, iubire, emotie.

    Minunata carte ! Lumea este acum in plin razboi. Factiunile au cazut. Peste tot sunt tradatori, si singurii Neinfricati loiali se pregatesc de lupta. Cel mai interesant lucru, pe care l-am apreciat cu adevarat, este faptul ca ajungi, incetul cu inceput sa descoperi fiecare factiune. Observi ca acestea, imbinate, reflecta umanitatea, care nu ar fi trebuit separata de la bun inceput.

   Asa ca Neinfricatii ajung sa se alieze cu cei din Candoare. Daca alianta asta dureaza mult timp ? Haha, s-o credeti voi. De obicei romanele in plin razboi sunt dureroase sau plictisitoare, precum "Jocurile foamei 3 - Revolta", "Insurgent" este foarte tare.

     Jeanine, personajul negativ din acest volum, face parte din Eruditie si le da batai serioase de cap. Reuseste sa controleze din exterior membrii Neinfricati, cu ajutorul cipurilor, si pur si simplu se intampla atat de multe incat nu vreau sa discut prea mult actiunea. Prefer sa ramana o surpriza. Ce pot sa va spun cu siguranta ca se va intampla este ca se vor alia cu cei fara factiune, un lucru total neasteptat. Voi credeati ca cei lipsiti de factiune sunt atat de slab pe cat se credea ? Nu, nu-i absolut deloc asa.

     Inainte de a citi aceasta carte, am urmarit numeroase recenzii, in care cititorii erau profund dezamagiti de comportamentul protagonistei. Tris este inca traumatizata dupa ce a trebuit sa-l ucida pe Will si de la curajoasa Tris, devine repezita-fara-sa-se-gandeasca-la-consecinte-Tris.
  
     A fost foarte criticata pentru asta, insa mie nu mi se pare deloc intreptatita sa treaca asa, una-doua, pentru moarte parintilor ei si a unui prieten foarte bun. Sunt de acord cu comportamentul ei, cel putin eu.
     Spre deosebire de Divergent, ajungem sa il cunoastem mai bine pe Four.
   
     Este atat de irezistibil. Il ador. Mi-a placut ca in Insurgent se dezvolta si romance-ul, prietenia, increderea. Fiecare are anumite parti din trecut, secrete, care pana la urma, ies la iveala si de fiecare data am admiram imaginatia autoarei de a le crea.
     Cu toate astea, ca imagine de ansamblu, intreaga lupta in acest moment este pentru o anumita informatie detinuta de Jeanine, una despre lumea de afara de granite. Asa ca da, sfarsitul m-a lasat intr-un suspans profund si mi-a placut !
V-o recomand cu toata increderea !

  Am terminat de recitit volumul trei din AV. Ce pot sa zic ? A fost cum ma astepta, : genial. Dimitri este pur si simplu irezistibil . LOVE Dimitri.
   Si Adrian Ivashkov e bun, insa nu se compara cu Dimitri. Uneori imi e asa de dor de seria asta. Mi-as fi dorit sa mai continue. A

m inteles ca exista un spin off al seriei, Bloodlines, insa eu vreau prin plan Rose si Dimitri. O sa incerc sa recitesc volumul patru, dar mai incolo, ca acum m-am apucat de Insurgent de Veronica Roth.

    Academia vampirilor este o serie extraordinara. Plina de actiune, de emotie, de iubire adevarata. Sunt niste carti aproape de perfectiunea imaginata de mine, insa tot le lipseste ceva. Eu vreau ceva din atitudinea si sentimentele lui Juliette("Spulbera-ma"), curajul lui Rose, personalitatea lui Dimitri, combinata cu Damon(Jurnalele vampirilor), si pur si simplu ceva mai dark. Actiunea s-a bazat foarte mult de bataliile cu strigoii aia, si a fost scrisa chiar bine, insa eu as fi mers pe explorarea sinelui, pe gasirea puterii in interiorul sufletului, pe autodescoperire, nu pe protectia vesnica pe care Rose este nevoita sa i-o dedice/acorde/sacrifice Lissei.

 "E usor sa te iubesc" este ultima carte pe care mai aveam sa o citesc de la editura Epica. Cu ea terminata, pot sa spun ca a fost ok. Cu toate astea, un "ok" inseamna ca a fost bunicica, insa nu extraordinara sau super deosebita. Dar mi-a placut. A fost o carte normala, simpla, emotionanta, placuta.



  Jacqueline are o relatie de trei ani cu un tip, Kennedy. Acesta se desparte de ea pentru ca sa iasa cu alte fete, dupa trei ani in care au fost un cuplu. Da foarte tare, ce jigodie ! Ei bine, Jacqueline lipseste doua saptamani de la scoala, rateaza un test important la economie si mai are putin si pica la materia respectiva.
   Are noroc si profesorul ii mai da o sansa sa promoveze cu o nota mare, cu conditia ca ea sa aiba un meditator pe nume Landon.

  Intr-o seara, Buck, cel mai bun prieten al lui Kennedy incearca sa o violeze pe Jacqueline, si ar fi reusit, insa un tip pe nume Lucas, un strain misterios, o salveaza in ultima clipa. Panicata, speriata si suspicioasa, Jackie refuza sa cheme politia sau salvarea - asta a fost prima greseala. Am inteles atitudinea protagonistei de : il cunosc pe tipul asta, nu mi-ar face rau, e doar beat si de ce sa chem politia, ca sa atrag atentia ?

   Asa ca o lasa balta si pleaca acasa, imspaimantata.
 
   Per total, a fost o carte buna. Tammara Webber scrie cursiv, bine, iar actiunea a avut anumite intorsaturi unde m-a surprins cu adevarat. M-a tinut in suspans si a meritat sa o citesc.
 
    Un aspect care mi-a placut a fost prezenta mesajelor si a mailurilor, care au destins atmosfera. Meditatorul lui Jackie ascunde un mic secret... care va iesi la iveala, bineinteles.

     Daca e sa aduc vorba de Lucas, ei bine, el este foarte tare. Mi-a placut persoanjul lui de la inceput. Stii, la televizor vedem zilnic multe crime, orori, chestii nasoale, insa pe langa cateva imagini si cuvinte rostite cu un ton mat, indiferent, al prezentatoarei nu ramanem decat cu iluzia unui eveniment nefericit. Insa in realitate: cum este pentru persoana aia ? Cat de ingrozitor trebuie sa te simti ? Asta este cazul lui Lucas, si mai mult de atat nu dezvalui. Mi-a placut asta. A fost o parte chiar buna.
   
   
    Asa ca Jacqueline incepe sa se apropie, incetul cu incetul de acel "strain", noul ei coleg de banca la economie si sa se indragosteasca de el. Autoarea aduce in discutie ideea de iubire imposibila, emotionanta si pura.
   De asemenea, actiunea NU lasa de dorit, pentru ca Buck loveste din nou- si asta asupra lui Jackie. Cu toate astea, el inca nu e oprit, pentru a mai face o victima. Asa ca aici te confunti cu puterea de a gasi in tine curajul sa faci ceva ce te-ar scoate sau pune si mai rau in pericol. Sa chemi politia, sa marturisesti ce s-a intamplat si sa pui vine pe umerii vinovatului.

     Poti spune ca in momentul in care ai terminat cartea ai ramas cu cateva invataturi, atat in ceea ce priveste sa te feresti de pericole, cat si ca daca ai intrat intr-un pericol trebuie sa gandesti si sa faci putin efort, pentru ca intotdeauna exista o cale de scapare. Intotdeauna.
 
 

Lucas mi-a amintit de Caleb din Pretty little liars. Voua nu ?

Poate ca Jackie nu este un personaj atat de puternic la inceput, insa pe parcurs reuseste sa gaseasca acel impuls de a-l denunta pe Buck.
  Asa ca, da . 'E usor sa te iubesc' e o carte buna. V-o recomand.

NOTA: 4.5 / 5

   "Uratii" de Scott Westerfeld a fost foarte surprinzatoare. Am citit multe recenzii, atat pozitive, cat si negative la adresa cartii, insa mie chiar mi-a placut. Nu a fost o carte cu adevarat impresionanta, dar mi-a placut .

     Tally abia asteapta sa implineasca 16 ani. De ce ? Pentru ca in universul distopic in care traieste, aceasta este varsta la care poate face operatia care o va transforma in sfarsit intr-o persoana frumoasa. Societatea este impartita intre Frumosi si Urati. Pana la 16 ani esti urat, locuiesti in Orasul Uratilor. Dupa ce faci operatia, locuiesti in Orasul Noilor Frumuseti si totul e numai lapte si miere.

     Prietenul lui Tally, Peris, a devenit frumos, iar acum fata a ramas singura... pana cand o intalneste pe Shay. Mi-a placut felul in care scrie Scott Westerfeld. O singura data, pe la pagina 200 m-am plictisit de moarte, insa in rest mi s-a parut foarte frumoasa.
      Shay ii prezinta lui Tally lumea cu alti ochi. Tocmai de aceea ii dezvaluie secretul ei: ca nu asteapta sa faca operatia(care avea sa aiba loc in aceeasi zi cu Tally, pentru ca s-au nascut in aceeasi zi), ci are in plan sa fuga in Orasul de Fum alaturi de David, un baiat care o va conduce.

      Tally este ingrozita de aceasta idee: de a nu deveni Frumoasa, de a ramane Urata pentru totdeauna si sa traiasca in saracie, departe de opulenta Orasului noilor Frumuseti si a petrecerilor lor.
   
   Nu va voi povesti mult din actiune, pentru ca trebuie sa descoperiti singuri. Shay fuge, iar acest lucru o impiedica pe Tally de la a face operatia: trebuie sa se dua sa o recupereze pe Shay, sa o ia din Orasul de fum, altfel nu va face niciodata operatia.


   Actiunea si universul, totul, a fost interesant, unic, si a scos in evidenta diferenta dintre esenta si aparenta. Faptul ca ceea ce merita cu adevarat nu e aspectul, ci gandurile, personalitatea.
    Intrebarea care ne urmareste pe parcurs este: isi va trada Tally prietena ? Va distruge Orasul de Fum ? Il va trada pe David(de care o sa se indragosteasca) ?

Va alege sa traiasca subjugata de oras, de legi, de societate ?  Va fi superficiala pentru toata viata, traind doar pentru petreceri si distractie sau va lua lumea in maini ? 

    Mi-a placut. Multa actiune, intorsaturi de situatie si asa mai departe.

 Nota: 3,7 / 5

 Am facut rost de doua carti:


Una este "Uratii" (am ajuns la pagina 200) si e chiar draguta. Imi place

Cea de-a doua este "Easy" de Tammara Webber - sunt foarte curioasa cum e.


Am mai facut rost de Insurgent pe Kindle, in format electronic(atat in engleza, cat si in franceza)