Heart of darkness

  "Stingerea" este cartea a saptea din seria "Vampirii din Morganville" si este ultima cartea aparuta momentan in Romania, deoarece urmatoarea (dupa cum am auzit) apare pe la inceputul lui 2013. Oricum, abia o astept!!!  In "Stingerea" apare un nou personaj, si anume Kim. Vesnic goth-ica Eve primeste un rol pe care si l-a dorit extrem de mult intr-o piesa de teatru, iar colega ei, si noua cea mai buna prietena este Kim.

     Aparent, este iubita de toti, chiar si de Michael, insa lui Claire ( protagonista - in caz ca ati uitat) nu-i place deloc si are motive intemeiate.
      In primul rand, Kim este fosta iubita a lui Shane, asa ca exista ceva gelozie intre ele, mai ales ca Kim este inca aprinsa dupa el. In plus, mai este o problemuta: Amelia incepe sa piarda controlul asupra orasului, dupa moartea lui Sam (bunicul lui Michael).  Mai mult, apar si niste vampiri ( il veti cunoaste pe oribilul Morley ) care se revolta pentru a avea dreptul de a vana oamenii in pace. Stiti ca acum in Morganville e democratie, nu? Regulile s-au schimbat, iat vampirii nu au voie sa vaneze oamenii, iar oamenii au dreptul sa poate tepuse pentru aparare.

      Ideea e ca aceasta Kim, atat de draguta si inocenta, facea un film despre Morganville. De fapt, un reality show. Intervieva fiecare vampir, si mai si filma anumite chestii destul de ... secrete. Nu ca oamenii ar fi crezut toate astea, insa ar fi adus o multime de vizitatori in Morganville si l-ar fi facut atractie mondiala!

     O stiti pe Ada? Myrnin a avut o asistenta, pe care, intr-o criza, a ucis-o si a transformat-o in robotul lui personal, cu super puteri, ea fiind ceva extraordiinar din punct de vedere tehnlologic, stapanind portalurile si toate celelalte chichite din Morganville. Ei bine, Ada incearca pe parcursul cartii de o gramada de ori sa o omoare pe Claire.
 Planul lui Kim nu tine prea mult deoarece este prinsa si asta duce la din ce in ce in ce mai multe intrigi, probleme, din ce in ce mai mult suspans!
    Dupa parerea mea, "Stingerea" este mult mai buna decat romanele precedente. Mi se pare plina de suspans, Claire evolueaza intr-un mod splendid, devenind un personaj extraordinar, plin de parti bune si de nu caracter demn de mandrie :) Rachel Caine a facut o treaba buna! Shane este adorabil, l-am indragit toata cartea.

NOTA: 5/5

 Volumul sase din seria "Vampirii din Morganville" aduce cu sine continuarea luptelor dintre Bishop si Amelie, dar si mult asteptatul deznodamant. Din nou, am fost surprinsa sa vad evoluia personajelor.Cresc, se schimba, devin fie mai bune, fie mai rele, si asta m-a facut sa ma simt bine, ca privitoare la toate aceste schimbari.
   Ma credeti ca, cu toate ca am terminat cartea acum cat, cinci minute sa fie?, nu-mi amintesc nimic, atat de bulversant a fost, atat de captivant, si de neasteptat.

   Daca va aduceti aminte de sfarsitul volumului cinci, atunci va vine in minte clipa in care Bishop lasa un tatuaj complex pe incheietura mainii lui Claire, care o obliga sa se supuna cererilor lui, ori de cate ori o cheama, devenind un pion. Din acel moment, in vreme ce Shane si tatal sau, Frank, sunt la inchisoare, Michael este aparent de partea lui Bishop iar Eve, vesnica adepta a genului goth se revolta impotriva prietenilor ei, va dati seama ca gasca lor s-a cam spart.

    Myrnin a fost un personaj foarte interesant. Intre nebunie si semiluciditate, el este un amestec de inteligenta, sclipire, dar si de cruzime, pe de-o parte. Shane a fost superb, ca de obicei. De la prima pagina pana la ultima m-am indragostit iremediabil de el, si de cat de simpatic poate fi.
     Aparent, Amelie a pierdut puterea, insa in realitate ea si cu Oliver, dar si alaturi de Sam Glass, bunicul lui Michael pandesc din umbra, in speranta de a castiga lupta finala pentru puterea de a stapani Morganville-ul. Oana la urma aflati si identitatea criminalului care a ucis fetele din romanele precedente. Pemtu mine nu a fost o mare surpriza, deoarece banuiam aceca persoana. Monica a fost, ei bine, destul de ciudata. Pe de-o parte afurisita, ca de obicei, insa pe de alta o adolescenta care si-a pierdut tatal, a carei mama este pe duca in privinta sanatatii mintale, cu un frate curajor pe care risca sa-l piarda. Greu, nu?

In "Carpe corpus" a mai aparut un pesonaj, si anume Ada, robotul vampir creat de Myrnin, care, ca spirit, era o tanara din epoca victoria, in forma bidimensionala. Mi-a fost destul de greu sa mi-o imaginez. Ce pot afirma clar despre stilul general al lui Rachel Caine este ca te tine ca pe ace. De suspans, e suspans. Idei originale? Bineinteles! Este  fenomenala ca scriitoare. Eu va recomand seria "Vampirii din Morganville". Acum, ca va place, ca ma luati in serios, ca nu, voi decideti, insa va indemn cu toata inima sa incercati. N-aveti ce pierde, nu?

Nota mea este 4.5 / 5

 Rachel Hawkins este autoarea cartii "Hex hall", dar si a continuarilor ei "Demonglass" si "Spell bound". Acest intai roman mi s-a parut plin de actiune, suspans, mister, dar si abundent din punct de vedere al situatiilor comice. Sophie Mercer, protagonista, al carui nume mi s-a parut ridicol de comun, este o fata mai...nonconformista, iar cand face o vraja de dragoste pentru colega ei mai putin norocoasa in iubire, este pedepsita.

   Nefiind la prima greseala, este obligata sa mearga la "Hecate Hall", pe scurt "Hex hall", un liceu plin de persoane ca ea, cu puteri supranaturale, precum magii, varcolacii, zanele, elfii, dar si vampirii. Intriga mi s-a parut prea grabita. Abia am deschis cartea, ca si am ajuns in atmosfera lui "Hex hall", care trebuie sa recunosc, m-a impresionat, atat pentru ca mobila, tot ceea ce inseamna interior, se modifica dupa starea vizitatorului, fiind totul o iluzie, dar si datorita personajelor.

   Nu am gasit originalitate, de altfel, in roman. Se merge dupa clasicul "fata care merge la o noua scoala, unde incep problemele". Si da, chiar asa se si intampla: se imprieteneste cu noua ei colega de camera vampir, Jenna insa intra in conflict cu o gasca de vrajitoare. Mai devreme sau mai tarziu, Sophie se indragosteste de Archer, un baiat superb, cu o inima de aur, insa se adanceste in secretele propriului trecut. Afla ca tatal ei este seful Consiliului, si ca datorita lui a ajuns aici, si ca, de asemenea, are o fantoma pe urmele ei. De la aparitia ei, tot mai multe persoane sunt atacate, si lumea o suspecteaza pe Jenna, deoarece victimele au fost golite de sange, insa se si tem de "L'Occhio di Dio", o asociatie anti-vampiri.

     Relatia dintre Archer si Sophie a fost simpatica, precum si prietenia dintre ea si Jenna. Recunosc ca nu m-a impresionat atat de mult pe cat as fi vrut, deoarece am mai intalnit aceasta situatie, tipica, ce-i drept, de numeroase ori.


      Apoi, daca este sa filozofez putin, Sophie mi s-a parut cam imorala pentru varsta ei, daca imi aduc bine aminte, saisprezece ani. Gandurile ei nu au fost complexe, nu au avut acea placere de a fi narat la persoana intai, si am sesizat cu autoarea s-a axat foarte mult pe acel umor, care a mers o vreme, insa dupa aceea a lasat o impresie proasta, in opinia mea.
     Punctul culminant m-a facut sa ma indragostesc  de aceasta carte, impresionandu-ma realmente. A avut un final interesant, insa exact ultima propozitie mi-a starnit pe de-o parte curiozitatea, insa pe de alta nu mi s-a parut luna de pe cer. Daca as fi citit-o acum doi ani, cu siguranta as fi avut o cu totul si cu totul alta perspectiva,insa acum...Nu mi se pare ca ar merita 5.5, tocmai de aceea nota mea este 3/5

 Ei bine, am primit o multime de raspunsuri superbe. Mi-a fost incredibil de greu sa aleg unul, insa, ce pot spune, castigatoarea merita din plin premiul dorit, iar aceasta este:

 Sara Shepard este una dintre scriitoarele mele preferate, daca nu chiar prima din top. Trebuie sa recunosc ca "Micutele mincinoase" nu a fost lectura la prima vedere, deoarece am mai citit-o prin februarie a anului acesta, insa am decis ca trebuie sa o recitesc!

   Stilul Sarei Shepard este simplu, insa are o gandire ce abunda in complexitate. Nu tu descrieri pompoase, nu tu elogii in locul unor dialoguri. Am intalnit in operele lui Chloe Neill si Rachel Hawkins dialoguri in care personajele spuneau replici de jumatate de pagini si ma gandeam: "-Ma, da vorbaret mai esti tu! "Am devorat nerabdatoare fiecare capitol, al carui titlu era de nota 10, fiind un spoiler de cate 5 cuvinte.
     Apoi, daca e sa te gandesti, alternanta, ca mod utilizat da foarte bine, iar autoarea, am observat ca nu are vreo problema in a schimba perspectivele personajelor, pastrandu-le unicitatea.

    Voi incepe cu Aria. Creativa, fata care  a incercat mii de versiuni Aria, in continua schimbare, mi-a placut enorm. Secretul ei este...secretul pe care il tine in legatura cu tatal ei. Byron o inselase pe mama ei, iar Aria ii prinsese. De asemenea, viata ei se complica care il intalneste pe Ezra, se indragosteste de el, si afla ca este noul ei profesor de engleza.

    Spencer este tipa super desteapta si extrem de frumoasa.. Din punctul de vedere al gandirii si al dedicarii, m-am regasit in Spencer. Sota ei, Melissa, este o afurisita, iar noul ei iubit, Wren, se indragosteste de Spence. Ghici ce se va intampla?

    Emily este o inotatoare geniala, talentata, care se indragosteste de Maya, fata care se muta in casa lui Alison. Hanna este bantuita de trebut. Inainte, fusese mai plinuta, insa acum, impreuna cu noua ei prietena, Mona Vanderwaal, s-a reinventat, devenind una dintre cele mai frumoase fete din Rosewood. Hanna are un hobby destul de interesant, pe care va las sa-l aflati singur.
     Problemele se agraveaza semnificativ cand cele 4 fete incep sa primeasca sms-uri amenintatoare de la cineva semnat A. A pare sa stie toate secretele, insclusiv "Chestia cu Jenna", o alta amintire teribila. Cele 4 fete redevin treptat prietene, unite de secrete. Altceva? OMG, Alison!

      Dintre toti oamenii perfecti din Rosewood, Ali iesea in evidenta cu ochii ei mari, albastrii, parul blond si atitudinea sa.  Da, Ali le aducea popularitate celor 4 fete, insa le si inspaimanta. Venea cu cele mai ciudate idei, care le bagau inbelele, si mai mult, le cunostea prea bine, detinand fiecare secret al lor.
Cartea a fost geniala, plina de suspans, mister si actiune. Exact pe gustul meu!

NOTA: 5.5

 Dragilor, cred ca acum va ganditi ca v-am parasit de tot. Am observat ca la concurs v-ati inscris foarte putini! Ce s-a intamplat? Nu va prinde tema? Puteti sa-mi spuneti, ca nu ma supar! Sau v-a dat atat de mult de gandit incat nu va puteti alege cuvintele ? :)

  Trecand peste asta, scoala mi-a acaparat mai mult de 85% din program. Si OMG, am scapat de teza la istorie. Eman fericire ca am scapat de ea, insa nu stiu ce nota am luat si sunt ceva gen "Oare ce-am facut ???Aghhhhhh "

     Joooooi am fost de serviciu pe scoala. LOL. Am facut contrabanda cu cola si popcorn, cu toate ca dieta mea s-a dus de rapa, am zis "Zau? O data pe an esti de serviciu ? ! ?" Am fost cu foi peste tot, am inghetat. Era atat de friiig ! Cum ne-am incalzit ? Eu si cu colega mea am jucat prinselea pe coco. Zici ca eram copii mici, dar a functionat. Nu mai inghetam pentru 10 minute. Si sa vezi cand esti cat pe ce sa fi prins de directa ca fugi ca disperatu' sa nu te prinda, sau de diriga. :) Apoi, intru eu intr-o clasa care urma sa aibe ora cu directa. Ma trimite ea (directa) sa-l chem pe unu Florin sa vina sa-i dea raportul daca ei urla in halul asta (nu de alta, da langa ei era o clasa de boboci care sunt cam galagiosi).

    Si cum spuneam, intru eu acolo, deschid usa (iti dai seama ca nu bat, ca doar nu era profesor) si raman o clipa in cadrul usii. Copii, ce sa zici, de una de alta, se ridica repede si incep cu "Bunnaaaaa ziiiiiiuuuuaaa " -care apropo, se aude oribil, zici ca ai baut la greu - si dupaia ma vad pe mine. Ahh, pacaleala. Apoi le dau eu vestea tipand in galagia aia cat puteam "-CARE E FLORRIIIIIN ????". Nu ma aude nimeni. Mai incerc. Nimic. Atunci spun "Il cheama directoarea!" Tacere. Silence. Pana la urma l-am gasit pe inculpat, care fuge cat il tin picioarele pentru a "raporta" ca clasa lor este cea mai cuminte si ca cei de alaturi au probleme comportamentale.

     Misiune incheiata. In decursul zilei l-am vazut pe Will. Love :)
     Vineri seara a fost mult mai tare. Ce sa zic, pastrez povestea asta pentru samabata viitoare. SI JOI am teza la mate . Aghhhhhhh oribil.

OMG, am descoperit de curand melodia asta. Genialaaaa ! Voi o stiati?

 Domnia haosului este cartea a cincea din seria "Vampirii din Morganville" de Rachel Caine. Pot spune cu toata siguranta ca aceste carti sunt uluitoare. Desi tema cartii nu m-a atras pe deplin, va explic eu mai incolo pe parcursul recenziei.

   Va amintiti ca povestea lui Claire Denvers continua cu sosirea lui Bishop, vampirul malefic, tatal Ameliei, care aduce doar necazuri si razboi. Shane, Claire, Eve, Michael pleaca pe fronturi diferite. Fiecare are misiunea lui, fiecare este doar un pion in razboiul orb al Ameliei si al lui Bishop.

    Claire pleaca pentru a-l elibera pe Myrnin, iar Amelie este prinsa in capcana de tatal sau. Mi s-a parut putin ciudata sicana permanenta dintre ei doi. Parca prea... bizara, dar totusi credibila. Sincer acum, pe mine nu ma pasioneaza prea tare cartile in care este vorba despre razboi, despre lupte din astea. Eu sunt mult mai mult pe un fantasy mai... pacifist. Ei, ideea e ca, "Domnia haosului" m-a captivat mult mai mult.

       Povestea de iubire dintre Claire si Shane a fost destul de absenta. Mi-ar fi placut sa se axeze mai mult pe ea si personajele sa aibe cate o clipa de ragaz in luptele acelea interminabile. Suspans? Bifat. Mister? Bifat. Actiune? Dublu-bifat.
Concluzie: da, a avut din astea! Bishop a fost foarte ciudat. Pe tot parcursul cartii l-am intalnit cred ca o data sau de doua ori, in momentele cheie.

   Daca sa descriu foarte amplu actiunea principala, atunci eu as zice ca este o lupta continua. Are multe intorsaturi, si m-am bucurat acolo putin ca Monica si-a luat-o si ea, pentru ca prea era cu nasul pe sus. Personajele mi-au placut. Am vazut evolutie, am vazut carisma si tot tacamul. Punctul culminant a fost OK. Chiar m-a surprins finalul insa siincer acum, chiar m-am satrat de carti care se termina printr-o noua intriga. E ca o sarada continua si vreau sa fie, macar o data, un sfarsit clar. Pff... Eve mi s-a parut un personaj static. Mi-as fi dorit sa evolueze. Stiu ca atiunea este constanta, insa nu ar stica sa umple cateva pagini cu momente calme, nu?

Recomand aceasta carte tuturor persoanelor care adora cartile pline de actiune, in mod clar, in mod principal, actiunea, cu putina iubire si prietenie. Cu toate astea, "Domnia haosului" primeste de la mine punctajul de 3.5 / 5

 Cu totii suntem putin tristi pentru ca a sosit toamna...cu toate schimbarile pe care le aduce si cu sentimentul predominant de melancolie. Astfel, m-am gandit si eu la un nou concurs! Cu totii avem serii preferate,carti,  personaje incredibile si superbe, nu-i asa? Serii care, mai devreme sau mai  tarziu evolueaza, si ajungi intr-un punct in care-ti e dor de primul roman. Inceputul acela atat de frumos! Asa simt si eu cand vine vorba de "Casa de sticla" de Rachel Caine.

   Misiunea voastra este sa scrieti o compunerica, un raspuns de dimensiuni la alegere(aici, la postare) , in care sa descrieti personajul sau seria sau povestea care v-a impresionat si dupa care sunteti nostalgici. Poveste pe care v-ar placea la nebunie sa o traiti si care pur si simplu v-a "furat" inima.

   Multumim librariei online Libris(unde gasiti o varietate de carti online si in engleza), datorita careia avem ocazia sa desfasuram concursul. Premiul este o carte la alegere, iar durata concursului este :  10 nov  2012-  24 nov 2012.

    Partenerii libris nu pot participa. Va rog sa lasati in comentariu link-ul de pe libris.ro cu cartea dorita. 

    Succes!

Am primit aceasta carte spre recenzare de la libraria online Libris (unde gasiti o varietate impresionanta de carti in romana, dar si carti in engleza )careia ii multumesc foarte mult. Mi-o amintesc pe bunica, cand eram eu mica, cum se tot agita prin bucatarie si gatea si tot restul si eu doar ma uitam. Cu timpul, am aflat ca tehnica gatitului e mai grea decat pare, si este si ea importanta pentru viata de zi cu zi. Serios acum, daca nu am sti sa gatim ca lumea, cu ce ne-am alege? Cu o invazie a fast food - ului.

  La gust, e bun, normal...dar in viitor are efecte foarte rele. Mai mult, imi amintesc cand bunica i-a dat cadou mamei o carte de gatit de-a Silviei Jurcovan. Se numea "Carte de gatit pentru tinere gospodine" si era un exemplar ponosit, vechi, parca dat din generatie in generatie. Si mai adanc, imi aduc aminte cat de buna era mancarea lor. Care nici macar nu se compara cu ziua de azi.

    Aspectul cartii este impecabil. Pe langa copertile cartonate ( foarte bune impotriva apei, a condimentelor sau a cine mai stie a cui), cartea este plina de pagini cu retele ce infatiseaza meniuri usoare, sanatoase. Am gatit fursecuri. LOL. Niciodata nu mi-au iesit fursecurile atat de bine si atat de frumoase.

    Pe langa asta, mai sunt si ilustratii dragute, cu diverse animalute sau situatii de amuzament subtil.
 Avand o varitate considerabila in fiecare tip de mancare, cu descrieri aplicabile, cartea mi-a transmis o stare placuta in timp ce incercam sa coc fursecurile alea cu stafide!
     Pe langa asta, vreau neaparat sa fac si inghetata(cu toate ca vine iarna) dar cu niste catite nu strica, nu?

    Mie, cel putin, mi-a prins bine romanul. Eu v-o recomand, sa o cititi, si mai ales sa gatiti din ea!

P.S. - a fost mult mai buna decat alte carticele,care cu toate ca au poze colorate, explicatiile sunt insuficiente.

Hey dragilor! Ce mai faceti? Ca nu v-am mai auzit de mult... Pe la scoala pe la mine, am devenit, clasa mea, "clanul". Avem tot ce vreti, really! Eu luni am lipsit, si ce sa vezi cate s-au intamplat ! Sport national: saritul de gard, problema e cand bodyguard-ul te prinde, insa no problem, perseveram!

POZA  LUI ROOOSE :X :X

  
   Avem genii in devenire, profesioniste in unghii false, si ce sa va mai spun, avem de toate! Miercuri a fost o zi plictisitoare, ca, de altfel, toate celelalte zile de miercuri.Sapte ore de plictiseala pura. Am pornit, ironic, in cautarea lui Will al meu dar fara succes. Ei, mai vedem.

   Pe langa melodia "Stinge lumina" a lui Ruby, care, scuze daca voua va place, ca mie nu, mi-a spart urechile, am primit vestea ca JOOOOOIa viitoare o sa fiu se derviciu cu o fata. Yeees! Geniala vestea, abia astept sa va povestesc cum a fost. In rest, e foarte obositor.

   Acum m-am apucat de "Domnia hasului" de Rachel Caine, la care o sa postez o recenzie pe marti-miercuri, cand o voi termina. Si voi ce mia faceti???

 Oh Doamne! Ce carte! Si eu care eram atat de sigura atat de sigura atat de sigura ca este ultima. Ma gandeam eu: stai, cum, aflu eu cine a omorat-o pe Sutton. Da de unde! Si ma mai si gandeam ca "Prettu little liars" este mult mai complexa decat "The lying game". Ironica replica "sa mori tu" isi face aparitia, pentru ca lucrurile se complica serios, piesele de puzzle se amesteca, si mai lipsesc doar cateva, pana la aflarea crudului adevar.

Sara Shepard este geniala. Cu "Hide and seek" a depasit rangurile obisnuite si a plasat-o in lista mea de autori favoriti .Sincer acum, eu o sa va descriu personajele, intriga si foarte putin din actiune pentru ca trebuie sa descoperiti voi singuri tot restul, da?

  Nu am putut astepta nici in cazul cartii aceasta sa apara traducerea in romana. De ce? Pentru ca ar fi insemnat sa mai astept pe putin un an. UN AN? Esti nebun ??? Nu pot asta. Asa ca mi-am luat-o in format Kindle si m-am pus pe citit, nu gluma :)

  Stiti ca Thayer a iesit complet(sau cel putin aparent) din lista de suspecti a Emmei. A, si sa nu uit, mi-a placut enorm cum s-au sincronizat descoperirile spiritului fantoma Sutton si a Emmei. Cum descoperea una, isi amintea si cealalta sau invers. GE-NI-AL! OK, asa ca, alaturi de Ethan, super-iubitul ei, incearca din rasputeri sa afle adevaratul criminal. Ideea e ca suspectul redevine Laurel. De ce? Pentru ca, in noaptea de 31 august, cand Sutton si Thayer s-au intalnit, el a fost lovit de cineva si dus la spital de Laurel(au chemat-o pe ea pentru a nu se afla ca Sutton a fost cu el). Si ghici ce? Sutton ramane singura in canion, si, aparent cineva o omoara.

Va spun asta pentru ca sunt aceleasi intrebari care ma macina si pe mine. Nu am nicio idee si asta ma enerveaza la culme! Cine a omorat-o pe SUTTON? Pfff....
Ah, si mai e o problema. In liceu apar patru fete, boboace, normal, supranumite "The devious four" aka "Cele patru diabolice". Mda, si au o farsa mai...ciudata, si vina ghici pe cine pica? Membrele Jocului Minciunii.

 A fost ciudata prezenta lui Thayer pe parcursul cartii. Nu m-am obisnuit cu el, insa se vede clar ca este ranit sufleteste, ca aparenta Sutton nu-l iubeste la fel ca vechea Sutton. Si asta...doare. Mi-a parut foarte rau de el.
  In plus, ideea e ca fiecare fata ascunde cate uns ecret din ce in ce mai periculos. Eu doar va avertizez, sa stiti la ce sa va asteptati.

      Acum 2 minute am terminat cartea si inca sunt uimite. Am atatea intrebari si cartea a fost pur si simplu superba. Mi-a placut si m-a surprins cum nu ma asteptam sa se intample. Merita! Felicitari, Sara Shepard!  OMG!

Continuarile sunt "CROSS MY HEART, HOPE TO DIE" si "SEVEN MINUTES IN HEAVEN" . Cea din urma incheie seria, si prima apare pe 5 februarie 2013.Nu stiu cum voi rabda pana atunci. Dar ce pot face?

NOTA: 5.5

Am asteptat din ianuarie sa aparara "Doua adevaruri si-o minciuna" . Cum cei de la Leda scot in vremea asta zeci si zeci de carti, printre care volumul asta intarzie atat de mult, am decis s-o citesc in engleza. Asta a fost a doua carte citita pe Kindle-ul primit de ziua mea si a fost super-tare. Am citit-o destul de repede, mai ales pentru ca "Jocul minciunii" este una dintre seriile mele preferate, iar Sara Shepard este geniala cand vine vorba de thrillere.

  Emma si cu iubitul ei, Ethan, singura persoana care ii cunoaste adevarata identitate incearca sa afle ucigasul surorii sale gemene, Sutton, care a amenintat-o pe Emma ca daca nu va prelua viata lui S, va muri. Aparitia lui Thayer, fratele disparut al lui Madeleine aduce in vizorul protagonistei un nou potential suspect in cazul crimei. Frustrata pentru ca detaliile vin greu, Emma incepe sa sape din ce in ce mai adanc in trecutul lui Sutton, afland amanunte din ce in ce mai interesante. Thayer isi face aparitia in camera lui Sutton, iar parintii ei il descopera acolo si cheama politia, care il prinde si il aresteaza pana la urma, nu mai inainte de a infrunta uimirea gravata pe chipurile in sufletele lui Laurel, a Madeleinei, dar si a tuturor celorlalte persoane de fata din momentul respectiv.

   Laurel devine o regina a ghetii, avand doar replici taioase pentru sora ei. Sa fie gelozie din cauza ca Thayer a venit la Sutton, si nu la ea? Sau ceva mult mai adanc?
    Putinele farame de siguranta ale Emmei, care crede din ce in ce mai mult ca Thayer este persoana care a amenintat-o in tot timpul asta sunt sustinute de faptul ca el este la inchisoare, iar cautiunea este imensa. La liceu insa, Laurel si Madeleine organizeaza o campanie de eliberare a lui Thayer. Motivul din care Laurel face toate astea este inca un mister: sa fie iubirea, gelozia sau ceva mult mai profund?

      Mi-a palcut felul in care a fost narata cartea. De asemenea, revelatiile lui Sutton au fost surse de lumina in misterul intunecat care te invaluie cu fiecare pagina. Nu stiu daca mai amintiti, insa cartea este in plan principal narata la persoana a 3a, infatisand viata Emmei, insa mai are pasaje si la persoana 1, din perspectiva spiritului fantoma Sutton, care mai are cateva fash-uri de amintiri(ea nu mai stie cine a omorat-o) si mai nimic din fosta ei viata.

      Laurel isi continua planul de razbunare pe Emma(Sutton de fapt- ca ea( aparent ) nu stie ca sora ei a murit). Ea planuieste alaturi de Charlotte, Mads, Sutton si gemenele Twitter  o farsa lui Ethan, chiar daca Emma nu e de acord deloc. De unde stie Laurel de relatia celor doi? Pentru ca a spionat. Uneori ma gandeam cat de nesuferita poate fi...
           Mai departe ramane suspansul si continuarea acestei povesti incredibile. Acum, Laurel m-a enervat serios. A fost o "Ice Queen" in toata regula si m-a uimit de cat de rea poate fi!
La inceput a incercat sa-si santajeze sora, insa Emma i-a tinut piept si a facut fata tuturor momentelor grele. Ethan a devenit un personaj in regula, nefiind nici sufocant, nici rautacios, mereu acolo pentru Emma, de care chiar s-a indragostit. Permiteti-mi sa-l suspectez.

     Thayer a fost foarte sinistru. A avut cateva replici geniale, care il incriminau, insa daca ati omis complet acest detaliu va reamintesc eu: Shepard e plina de idei cand vine vorba de schimbari de situatie! Ce nu mi-a placut in mod deosebit a fost punctul culminant. Mi s-a parut cam repezit. Ei, per total, merita citita, sincer!

NOTA: 4. 5 / 5