Asta e una dintre cele mai grele recenzii de scris ever. Si asta e doar datorita faptului ca imi doresc sa surprind cat mai bine toate fetele acestei carti.
   Asa ca voi incepe printr-o caracterizare in 5 cuvinte:

     Unica
   
     Surprinzatoare

     Misterioasa

     Deosebita

     Emotionanta.



     Bine atunci, sa-i dam drumul la recenzie.  Mare tranquilitatis va avea parte de o recenzie pozitiva.       Cu toatee astea, a fost o carte atat de controversata si de interesanta.  Protagonista, Nastya este mai mult decat un personaj. Este o persoana in toata firea, si  stiu lucrul asta deoarece autoarea are un mod intr-adevar deosebit de a scrie.

     Este controversata, ranita, este o poveste dureroasa si atat de minunata.  Nastya are o dubla personalitate. Desi pe parcursul celor 460 de pagini nu actiunea e aia care iese in evidenta cel mai mult, nu poti sa nu observi lirica si modul de transmitere a sentimentelor. Nu m-am plictisit deloc. Ba din contra, am fost foarte curioasa in legatura de faptul in care va decurge firul povestirii.

Nastya a fost ranita. Nu va voi spune in ce circumstante teribile, deoarece asta e misterul povestii si ar fi aiurea sa-l aflati dinainte. Pentru ultimul an de liceu, ea vine sa invete la liceu.
 

   Mi-a placut atat de mult caracterul ei ! Pentru a nu-i lasa pe altii sa o vada cu adevarat, sa-i descatuseze sufletul, ea se ascunde in spatele unei masti ce consta in haine provocatoare, machiaj excentric.
    Cu toate astea, Nastya ii starneste curiozitatea lui Josh Bennett, un tip care e la fel de pustiit ca ea. Toti pe care i-a iubit au murit, si acum il mai are doar pe bunicul, care este bolnav de cancer si nu mai are mult de trait.
     Se nareaza la persoana intai, schimband perpectivele: dintre cea a Nastyei si a lui Josh. Mi-a placut atat de mult faptul ca nu a fost un roman superficial.  Este exact opusul superficialitatii. Profund si interesant, dureros de real.

     Lucrurile nu stau totusi atat de simplu: Nastya nu vorbeste. Si nu este muta. Pur si simplu nu are ceva de spus. Niciodata, de trei ani incoace. Si poate parea ciudat, insa din monetul in care intri in pielea ei, totul devine atat de logic si de matur. 
      Pentru ca asa de viata. E dura, e rea, te darama, te strica, de sparge, te DISTRUGE.

    Nu am mai intalnit ceva atat de emotionat si care transmite atat de mult de la Spulbera-ma si Unravel me. Superba ! 
     Va recomand "Mare tranquillitatis". Are atat de multe aspecte ! E mult mai complexa decat Spulbera-ma, insa Spulbera-ma e ceva mai dinamica, mai arzatoare, ceva pe punctul de a exploda.

   Nu pot spune care e mai buna dintre Spulbera-ma si Mare Tranquillitatis, insa asemanarile sunt oarecum pe alocuri. V-o recomand din tot sufletul.

NOTA: 5/5

    A book you hated




Cartea asta m-a dezamagit profund. Oh frate ... nup, nu merita. Acum, depinde de fiecare ?

Sa zicem ca nu este genul meu. De ce ? Datorita previzibilitatii, a lucrurilor evidente, a naratiunii si a actiunii proaste...

Toate drepturile sunt rezervate Editurii EPICA. Carte apărută în iunie 2013. Traducere de Adrian Deliu.

  Am terminat adineaori "Mare tranquillitatis". Ce pot sa spun ? Mi-a placut la nebunie. O carte exceptionala. In decursul zilei voi posta un review, insa momentan m-am decis sa adaug cateva citate. 


  "-Cum se face ca ei ii spui scumpa mea, dar fata de mine nu folosesti niciodata cuvinte de alint ? se vaicareste el, pe un ton prefacut. 

   -  Ba da, raspunde doamna Leighton, batandu-l usor cu palma pe obraz din mers. Nu mai departe de saptamana trecuta ti-am zis ca esti napasta vietii mele. "


   "Moartea chiar nu e atat de rea, dupa ce-ai trecut prin ea o data. 
   Iar eu am trecut. 
   Nu-mi mai e frica de moarte acum. 
   Mi-e frica de tot restul.

   "Pe moment, ma simt ca o supravietuitoare in cine stie ce lume post-apocaliptica, privind printr-un geam si imaginandu-mi o parte din viata mea care s-a dus. "


   "Pana la urma, corpul mi s-a vindecat atat cat s-a putut. Mintea a inceput si ea sa-si revina la locul ei. Doar ca, din cate am impresia,piesele s-au aranjat un pic anapoda. Parca pe cat de mult mi se vindeca trupul, pe atat de fracturata imi devenea mintea, iar pentru rupturile din ea nu exista pe luna sarme si suruburi ca sa le dreaga. "



    "Uita-te la cum se imbraca, la cum isi ascunde fata sub machiaj si la f
aptul ca nu vorbeste. Oricat ar fi ea de tacuta, striga dupa ajutor. 
   - Si-atunci, de ce nu i-l ofera nimeni ?

    - Poate pentru ca nimeni nu stie cum. Uneori e mai usor sa te prefaci ca nimic nu e in neregula, decat sa infrunti adevarul ca totul e in neregula, insa n-ai putere sa schimbi ceva in privinta asta. "  

 
   "Clay isi ridca blocul pentru desen, creioanele cu mina din grafit si ate cateva porcarii artistice, si-l urmez inapoi pe treptele casei in care mi-am petrecut ultimele cateva zile. E obsedat.  Nu pot sa i-o iau in nume de rau. Cunosc sentimentul. Cunosc nevoia coplesitoare de a crea ceva. Il urmaresc cum deseneaza si-l urasc un pic pentru asta. Nu ma simt vinovata. Simt ca am o justificare. Imi lipseste creatia. Mi-o doresc atat de aprig, incat mi-as sfarama mana, doar ca sa pot simti ceva. Uneori, dorinta aproape ca ma ucide din nou."

         Favourite classic book

     Nu prea ma dau in vant dupa clasice. Din ce am citit pana acjm nimic nu m-a facut sa zic ca e favorita. Baltagul mi-a displacut, Alice in tara minunilor am citit-o in urma cu 7 ani asa ca nu am carte favorita clasica. Sorry

    A book that you though you woudn't like but emded up loving.

       M-am gandit ceva vreme si in final am concis ca Legile atractiei dr Simone Elkeles este rapunsul perfect. La inceput am fost suspicioasa, am renuntat la carte, insa atunci cand am continuat-o am sfarsit prin a o iubi.

 Oh frate. Inca un dezastru. Nu mi-a ajuns "Anna si sarutul frantuzesc", ca a venit "Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere". De acum incolo o sa ma feresc de genul asta de carte. Nu ma atrage, nu ma captiveaza, nu ma emotioneaza.


  Naratiunea este la persoana a treia. Si acest fapt afecteaza atat de mult, incat m-a facut sa destest modul in care scrie autoare. Abureste cititorul cu tot felul de descrieri si metafore si comparatii absolut pompoase care sunt acolo doar de decor, fara scopul de a transmite ceva. Altceva ? Comportamentul protagonistei nu a fost din nou credibil, dupa parerea mea. Parea scos dintr-o comedie oarecare, pe care o vezi la cinemagraf. NICIUN PIC DE ORIGINALITATE.

   Nimic. Nada. Nexam.

    Fata asta, Hadley, trebuie sa mearga la nunta tatalui sau, care a divortat de mama sa. Ok. Am inteles. E dureros. Te-a lasat balta acum doi - trei ani. Si atunci de ce bati campii pe parcursul a 60% din carte despre asta ? Te rog !!! Crezi ca nu inteleg? Plus ca nu a fost nimic, absolut nimic original. Numai banalitati.
     Pierde avionul si se inscrie in urmatoarea cursa.

    Trecem mai departe. Hadley face cunostinta intr-un mod total alarmant cu un tip dragut pe nume Oliver. El se ofera sa ii care valiza. Niciun pic de suspiciune. Pe bune, daca era un hot sau un criminal sau orice alta persoana ciudata ? De cand ne incredem in orice strain aparent placut ochiu
lui ? Nu ai niciun pic de creier in cap ?

   Incet-incet, pe parcursul a 150 de pagini chinuitoare despre ce se intampla in avion, niste discutii aberante, fara pic de haz, tipa asta fara creier incepe sa se indragosteasca de Oliver, care o saruta.
     La sosire Hadley se pierde de Oliver. ALELUIA ! In sfarsit se intampla ceva ! Hadley se grabeste extrem de mult si in final ajunge la nunta tatalui sau, unde mai au loc anumite tensiuni lipsite de orice farmec.
    Oroare. Urasc cartea asta. E absolut si incredibil de plictisitoare si nu te invata mai nimic concret. A doua sansa. Ok, am inteles-o pe asta. De aceea i-am dat a doua stea .

    Este un roman tipic american cu happy - end, atat de PREVIZIBIL. OMG, dezastru. 




NOTA: 2/5(Cu indulgenta)

   Am facut rost de carte in urma unui imprumut. Oh frate. Aveam niste asteptari mari, insa nu m-a prins deloc. Sunt receptiva, si anumite carti precum Zece
lucruri pe care le-am facut si pe care nu ar fi trebuit sa fac si mi-au placut, fiind genul ala de roman dulce si romantic, insa "Anna si sarutul frantuzesc" nu se incadreaza nici macar in categoria aia, din pacate.

    Anna merge in Paris pentru ultimul ei an de liceu. Si oau, cat planset, cata drama ! Nu pot sa cred. Eu as fi sarit de bucurie. Poate ca trebuie sa-si abandoneze parintii si prietenii, si se simte total singura insa pentru numele lui Dumnezeu, studiezi in Paris !!!

    Din prima zi, ei ii pica cu tronc un baiat pe nume Etienne St.Clair, si este atat de impresionata de parul lui, incat devine motivul principal(cel putin la inceput) al atractiei. Dar ce pacat: Etienne era luat, ca avea iubita, iar ea se pastra fidela fata de Christian. Si vai, de aici incepe dute- vino - ul cu : te iubesc, nu te iubesc, sunt mult prea timida pentru a-mi exprima sentimentele, insa ma imbat crita si atunci sunt atat de directa incat vomit pe tine. Si asta se aplica atat in cazul lui Etienne, cat si al Annei.


     Sa vedem ce nu mi-a placut: 
- incapacitatea protagonistei de a ingaima / invata / retine cateva cuvinte in franceza. Care e o limba ataaaat de dificila ! Serios, este atat de usor nivelul care i se cere incat trebuie sa fii dezinteresat sau prost in asa fel incat sa nu te prinzi de un minim de cunostinta ?

- faptul ca il iubeste mai mult pentru aspect decat personalitate, la inceput


- ca este o fata atat de rasfatata si incapabila sa accepte eforturile parintilor de a o trimite in strainatate pentru studii. Multi ar ravni pentru asta, dar ea nu, trebuie sa il crititce pe tasu in asemenea hal pentru romanele pe care le scrie. Ultima data cand am verificat, datorita lor manca ceva. SI in plus, de unde atata ura pentru tati ? Atat Saint Claire, cat si fata asta au ceva cu uratul tatilor, si poate ca baiatul are motiv, insa protagonista e pe dinafara rau.
-De unde atata timidate ? Sunt ultimul an de liceu si nu e chiar atat de greu sa-ti admiti sentimentele, daaa ?

 Atmosfera din Paris si toata treaba cu muzeele ar fi trebuit sa ma prinda sau sa ma incante ? Pentru ca nu a reusit. Ba chiar m-a plictisit. Si toata treaba cu filmele si povestea de dragoste care se "infiripa" intre St. Claire si Anna decurge atat de lent si e atat de evidenta.
   Plus ca singurele momente cu adevarat dragute au fost atunci cand Anna se culca cu St. Claire - doar dormea, atat - cu el. Era romantic. Restul a fost cam cliseu. Cum Christopher ala de care era ea indragostita a lasat-o pentru prietena cea mai buna si asa mai departe. LAME !!! CE carte slaba. NU m-a emotionat deloc. OMG, m-a plictisit rau si NU merita banii.



    Asta e exact genul de carte superficiala. Exista autori care scriu in profunzime si din aia superficiali, cum e Stephanie Perkins. DISLIKE !

Nota: 2.5 /5












 Am tras la sorti si ... castigatoarea este:

Nume: Mitrutoiu Alexandra
Mail: alexamitruman@yahoo.com



  Felicitari ! Astept datele tale la adresa: madison97madi@yahoo.com - cat mai repede posibil(maine dau o fuga pana la posta ... asa ca ar fi foarte bine daca mi-ai da adresa azi ? )

M-am apucat de Anna si sarutul frantuzesc. Desi primele 100 de pagini sunt cam apa de ploaie, de

vine foarte interesanta. Si Saint-Claire e wow.


  •  Pagini citite azi : 200
  •  Pagini citite in total: 1100
  •  Carti  terminate : 2  

                                                  Most overrated book



         

Pana acum, pana in momentul asta al verii, cartea "Destine la limita" a fost cea mai tare. Mi-a placut ! Expresiva, interesanta, emotionanta. De ce nu ?

 I like it !



 Am facut rost de trei carti de la editura Epica. Momentan incep cu "'Anna si sarutul frantuzesc". Voi ce credeti de "Mare Tranquillitatis" ?





A fost un episod atat de exploziv ! Nu pot sa cred. Cece e mai mult de una singura in treaba asta, insa mai exista un A, A-ul suprem, il poti numi.

  Sti, cum era la Aliens: mai intai aia micii, apoi aia mai marii, si la final era Mama Alien.

  Asa e si Big A, care pun pariu pe ce vreti voi ca e Alison, pentru ca asa se merge si in carti. Sara SHepard merge dupa varianta simpla: primul suspect e intotdeauna si suspectul vinovat.

UItati-va la episod !!! Peeste o saptamana este MAREA FINALA. Abia astept...

 A book that makes you sad

In my dreams(click pe nume pentru review), pentru mine, a fost o carte foarte sensibila si mi s-a parut oarecum melancolica, trista. Am trait  cot la cot cu Lizzy pierderea iubitului intr-un accident de masina. Mi-a placut, insa a fost cam trista. Ador sa primesc carti spre review de la autori(asta fusese din Alaska)

 Am citit din Tara Duncan

  •  Pagini citite azi : 76 pagini din "Tara Duncan"
  •  Pagini citite in total: 990
  •  Carti  terminate : 2   

A book that makes you happy



Destine la limita(click pe titlu pentru review) este o carte care ma face fericita. De ce? Pentru ca este atat de plina de actiune, cu un romance atat de wow :)

V-o recomand din tot sufletul.