Heart of darkness

   Mi-a luat ceva sa termin "Insurgent", asta pentru ca am citit-o in engleza, insa acum am terminat-o si sunt foarte incantata de roman. Mi-a placut mai mult decat "Divergent", prima carte, deoarece a avut mai multa actiune si mai mult romance.

   Spre deosebire de alte distopii, universul Veronicai Roth este foarte complex. Iti demonstreaza teorii sau ganduri sau perspective pe care nici macar nu le luasesi in calcul pana atunci. Schimbari de ultim moment, sacrificii, actiune care depaseste limitele si nu neglijeaza parte emotionala: daune, regrete, iubire, emotie.

    Minunata carte ! Lumea este acum in plin razboi. Factiunile au cazut. Peste tot sunt tradatori, si singurii Neinfricati loiali se pregatesc de lupta. Cel mai interesant lucru, pe care l-am apreciat cu adevarat, este faptul ca ajungi, incetul cu inceput sa descoperi fiecare factiune. Observi ca acestea, imbinate, reflecta umanitatea, care nu ar fi trebuit separata de la bun inceput.

   Asa ca Neinfricatii ajung sa se alieze cu cei din Candoare. Daca alianta asta dureaza mult timp ? Haha, s-o credeti voi. De obicei romanele in plin razboi sunt dureroase sau plictisitoare, precum "Jocurile foamei 3 - Revolta", "Insurgent" este foarte tare.

     Jeanine, personajul negativ din acest volum, face parte din Eruditie si le da batai serioase de cap. Reuseste sa controleze din exterior membrii Neinfricati, cu ajutorul cipurilor, si pur si simplu se intampla atat de multe incat nu vreau sa discut prea mult actiunea. Prefer sa ramana o surpriza. Ce pot sa va spun cu siguranta ca se va intampla este ca se vor alia cu cei fara factiune, un lucru total neasteptat. Voi credeati ca cei lipsiti de factiune sunt atat de slab pe cat se credea ? Nu, nu-i absolut deloc asa.

     Inainte de a citi aceasta carte, am urmarit numeroase recenzii, in care cititorii erau profund dezamagiti de comportamentul protagonistei. Tris este inca traumatizata dupa ce a trebuit sa-l ucida pe Will si de la curajoasa Tris, devine repezita-fara-sa-se-gandeasca-la-consecinte-Tris.
  
     A fost foarte criticata pentru asta, insa mie nu mi se pare deloc intreptatita sa treaca asa, una-doua, pentru moarte parintilor ei si a unui prieten foarte bun. Sunt de acord cu comportamentul ei, cel putin eu.
     Spre deosebire de Divergent, ajungem sa il cunoastem mai bine pe Four.
   
     Este atat de irezistibil. Il ador. Mi-a placut ca in Insurgent se dezvolta si romance-ul, prietenia, increderea. Fiecare are anumite parti din trecut, secrete, care pana la urma, ies la iveala si de fiecare data am admiram imaginatia autoarei de a le crea.
     Cu toate astea, ca imagine de ansamblu, intreaga lupta in acest moment este pentru o anumita informatie detinuta de Jeanine, una despre lumea de afara de granite. Asa ca da, sfarsitul m-a lasat intr-un suspans profund si mi-a placut !
V-o recomand cu toata increderea !

  Am terminat de recitit volumul trei din AV. Ce pot sa zic ? A fost cum ma astepta, : genial. Dimitri este pur si simplu irezistibil . LOVE Dimitri.
   Si Adrian Ivashkov e bun, insa nu se compara cu Dimitri. Uneori imi e asa de dor de seria asta. Mi-as fi dorit sa mai continue. A

m inteles ca exista un spin off al seriei, Bloodlines, insa eu vreau prin plan Rose si Dimitri. O sa incerc sa recitesc volumul patru, dar mai incolo, ca acum m-am apucat de Insurgent de Veronica Roth.

    Academia vampirilor este o serie extraordinara. Plina de actiune, de emotie, de iubire adevarata. Sunt niste carti aproape de perfectiunea imaginata de mine, insa tot le lipseste ceva. Eu vreau ceva din atitudinea si sentimentele lui Juliette("Spulbera-ma"), curajul lui Rose, personalitatea lui Dimitri, combinata cu Damon(Jurnalele vampirilor), si pur si simplu ceva mai dark. Actiunea s-a bazat foarte mult de bataliile cu strigoii aia, si a fost scrisa chiar bine, insa eu as fi mers pe explorarea sinelui, pe gasirea puterii in interiorul sufletului, pe autodescoperire, nu pe protectia vesnica pe care Rose este nevoita sa i-o dedice/acorde/sacrifice Lissei.

 "E usor sa te iubesc" este ultima carte pe care mai aveam sa o citesc de la editura Epica. Cu ea terminata, pot sa spun ca a fost ok. Cu toate astea, un "ok" inseamna ca a fost bunicica, insa nu extraordinara sau super deosebita. Dar mi-a placut. A fost o carte normala, simpla, emotionanta, placuta.



  Jacqueline are o relatie de trei ani cu un tip, Kennedy. Acesta se desparte de ea pentru ca sa iasa cu alte fete, dupa trei ani in care au fost un cuplu. Da foarte tare, ce jigodie ! Ei bine, Jacqueline lipseste doua saptamani de la scoala, rateaza un test important la economie si mai are putin si pica la materia respectiva.
   Are noroc si profesorul ii mai da o sansa sa promoveze cu o nota mare, cu conditia ca ea sa aiba un meditator pe nume Landon.

  Intr-o seara, Buck, cel mai bun prieten al lui Kennedy incearca sa o violeze pe Jacqueline, si ar fi reusit, insa un tip pe nume Lucas, un strain misterios, o salveaza in ultima clipa. Panicata, speriata si suspicioasa, Jackie refuza sa cheme politia sau salvarea - asta a fost prima greseala. Am inteles atitudinea protagonistei de : il cunosc pe tipul asta, nu mi-ar face rau, e doar beat si de ce sa chem politia, ca sa atrag atentia ?

   Asa ca o lasa balta si pleaca acasa, imspaimantata.
 
   Per total, a fost o carte buna. Tammara Webber scrie cursiv, bine, iar actiunea a avut anumite intorsaturi unde m-a surprins cu adevarat. M-a tinut in suspans si a meritat sa o citesc.
 
    Un aspect care mi-a placut a fost prezenta mesajelor si a mailurilor, care au destins atmosfera. Meditatorul lui Jackie ascunde un mic secret... care va iesi la iveala, bineinteles.

     Daca e sa aduc vorba de Lucas, ei bine, el este foarte tare. Mi-a placut persoanjul lui de la inceput. Stii, la televizor vedem zilnic multe crime, orori, chestii nasoale, insa pe langa cateva imagini si cuvinte rostite cu un ton mat, indiferent, al prezentatoarei nu ramanem decat cu iluzia unui eveniment nefericit. Insa in realitate: cum este pentru persoana aia ? Cat de ingrozitor trebuie sa te simti ? Asta este cazul lui Lucas, si mai mult de atat nu dezvalui. Mi-a placut asta. A fost o parte chiar buna.
   
   
    Asa ca Jacqueline incepe sa se apropie, incetul cu incetul de acel "strain", noul ei coleg de banca la economie si sa se indragosteasca de el. Autoarea aduce in discutie ideea de iubire imposibila, emotionanta si pura.
   De asemenea, actiunea NU lasa de dorit, pentru ca Buck loveste din nou- si asta asupra lui Jackie. Cu toate astea, el inca nu e oprit, pentru a mai face o victima. Asa ca aici te confunti cu puterea de a gasi in tine curajul sa faci ceva ce te-ar scoate sau pune si mai rau in pericol. Sa chemi politia, sa marturisesti ce s-a intamplat si sa pui vine pe umerii vinovatului.

     Poti spune ca in momentul in care ai terminat cartea ai ramas cu cateva invataturi, atat in ceea ce priveste sa te feresti de pericole, cat si ca daca ai intrat intr-un pericol trebuie sa gandesti si sa faci putin efort, pentru ca intotdeauna exista o cale de scapare. Intotdeauna.
 
 

Lucas mi-a amintit de Caleb din Pretty little liars. Voua nu ?

Poate ca Jackie nu este un personaj atat de puternic la inceput, insa pe parcurs reuseste sa gaseasca acel impuls de a-l denunta pe Buck.
  Asa ca, da . 'E usor sa te iubesc' e o carte buna. V-o recomand.

NOTA: 4.5 / 5

   "Uratii" de Scott Westerfeld a fost foarte surprinzatoare. Am citit multe recenzii, atat pozitive, cat si negative la adresa cartii, insa mie chiar mi-a placut. Nu a fost o carte cu adevarat impresionanta, dar mi-a placut .

     Tally abia asteapta sa implineasca 16 ani. De ce ? Pentru ca in universul distopic in care traieste, aceasta este varsta la care poate face operatia care o va transforma in sfarsit intr-o persoana frumoasa. Societatea este impartita intre Frumosi si Urati. Pana la 16 ani esti urat, locuiesti in Orasul Uratilor. Dupa ce faci operatia, locuiesti in Orasul Noilor Frumuseti si totul e numai lapte si miere.

     Prietenul lui Tally, Peris, a devenit frumos, iar acum fata a ramas singura... pana cand o intalneste pe Shay. Mi-a placut felul in care scrie Scott Westerfeld. O singura data, pe la pagina 200 m-am plictisit de moarte, insa in rest mi s-a parut foarte frumoasa.
      Shay ii prezinta lui Tally lumea cu alti ochi. Tocmai de aceea ii dezvaluie secretul ei: ca nu asteapta sa faca operatia(care avea sa aiba loc in aceeasi zi cu Tally, pentru ca s-au nascut in aceeasi zi), ci are in plan sa fuga in Orasul de Fum alaturi de David, un baiat care o va conduce.

      Tally este ingrozita de aceasta idee: de a nu deveni Frumoasa, de a ramane Urata pentru totdeauna si sa traiasca in saracie, departe de opulenta Orasului noilor Frumuseti si a petrecerilor lor.
   
   Nu va voi povesti mult din actiune, pentru ca trebuie sa descoperiti singuri. Shay fuge, iar acest lucru o impiedica pe Tally de la a face operatia: trebuie sa se dua sa o recupereze pe Shay, sa o ia din Orasul de fum, altfel nu va face niciodata operatia.


   Actiunea si universul, totul, a fost interesant, unic, si a scos in evidenta diferenta dintre esenta si aparenta. Faptul ca ceea ce merita cu adevarat nu e aspectul, ci gandurile, personalitatea.
    Intrebarea care ne urmareste pe parcurs este: isi va trada Tally prietena ? Va distruge Orasul de Fum ? Il va trada pe David(de care o sa se indragosteasca) ?

Va alege sa traiasca subjugata de oras, de legi, de societate ?  Va fi superficiala pentru toata viata, traind doar pentru petreceri si distractie sau va lua lumea in maini ? 

    Mi-a placut. Multa actiune, intorsaturi de situatie si asa mai departe.

 Nota: 3,7 / 5

 Am facut rost de doua carti:


Una este "Uratii" (am ajuns la pagina 200) si e chiar draguta. Imi place

Cea de-a doua este "Easy" de Tammara Webber - sunt foarte curioasa cum e.


Am mai facut rost de Insurgent pe Kindle, in format electronic(atat in engleza, cat si in franceza)

  Asta e una dintre cele mai grele recenzii de scris ever. Si asta e doar datorita faptului ca imi doresc sa surprind cat mai bine toate fetele acestei carti.
   Asa ca voi incepe printr-o caracterizare in 5 cuvinte:

     Unica
   
     Surprinzatoare

     Misterioasa

     Deosebita

     Emotionanta.



     Bine atunci, sa-i dam drumul la recenzie.  Mare tranquilitatis va avea parte de o recenzie pozitiva.       Cu toatee astea, a fost o carte atat de controversata si de interesanta.  Protagonista, Nastya este mai mult decat un personaj. Este o persoana in toata firea, si  stiu lucrul asta deoarece autoarea are un mod intr-adevar deosebit de a scrie.

     Este controversata, ranita, este o poveste dureroasa si atat de minunata.  Nastya are o dubla personalitate. Desi pe parcursul celor 460 de pagini nu actiunea e aia care iese in evidenta cel mai mult, nu poti sa nu observi lirica si modul de transmitere a sentimentelor. Nu m-am plictisit deloc. Ba din contra, am fost foarte curioasa in legatura de faptul in care va decurge firul povestirii.

Nastya a fost ranita. Nu va voi spune in ce circumstante teribile, deoarece asta e misterul povestii si ar fi aiurea sa-l aflati dinainte. Pentru ultimul an de liceu, ea vine sa invete la liceu.
 

   Mi-a placut atat de mult caracterul ei ! Pentru a nu-i lasa pe altii sa o vada cu adevarat, sa-i descatuseze sufletul, ea se ascunde in spatele unei masti ce consta in haine provocatoare, machiaj excentric.
    Cu toate astea, Nastya ii starneste curiozitatea lui Josh Bennett, un tip care e la fel de pustiit ca ea. Toti pe care i-a iubit au murit, si acum il mai are doar pe bunicul, care este bolnav de cancer si nu mai are mult de trait.
     Se nareaza la persoana intai, schimband perpectivele: dintre cea a Nastyei si a lui Josh. Mi-a placut atat de mult faptul ca nu a fost un roman superficial.  Este exact opusul superficialitatii. Profund si interesant, dureros de real.

     Lucrurile nu stau totusi atat de simplu: Nastya nu vorbeste. Si nu este muta. Pur si simplu nu are ceva de spus. Niciodata, de trei ani incoace. Si poate parea ciudat, insa din monetul in care intri in pielea ei, totul devine atat de logic si de matur. 
      Pentru ca asa de viata. E dura, e rea, te darama, te strica, de sparge, te DISTRUGE.

    Nu am mai intalnit ceva atat de emotionat si care transmite atat de mult de la Spulbera-ma si Unravel me. Superba ! 
     Va recomand "Mare tranquillitatis". Are atat de multe aspecte ! E mult mai complexa decat Spulbera-ma, insa Spulbera-ma e ceva mai dinamica, mai arzatoare, ceva pe punctul de a exploda.

   Nu pot spune care e mai buna dintre Spulbera-ma si Mare Tranquillitatis, insa asemanarile sunt oarecum pe alocuri. V-o recomand din tot sufletul.

NOTA: 5/5

Toate drepturile sunt rezervate Editurii EPICA. Carte apărută în iunie 2013. Traducere de Adrian Deliu.

  Am terminat adineaori "Mare tranquillitatis". Ce pot sa spun ? Mi-a placut la nebunie. O carte exceptionala. In decursul zilei voi posta un review, insa momentan m-am decis sa adaug cateva citate. 

  "-Cum se face ca ei ii spui scumpa mea, dar fata de mine nu folosesti niciodata cuvinte de alint ? se vaicareste el, pe un ton prefacut. 

   -  Ba da, raspunde doamna Leighton, batandu-l usor cu palma pe obraz din mers. Nu mai departe de saptamana trecuta ti-am zis ca esti napasta vietii mele. "


   "Moartea chiar nu e atat de rea, dupa ce-ai trecut prin ea o data. 
   Iar eu am trecut. 
   Nu-mi mai e frica de moarte acum. 
   Mi-e frica de tot restul. " 

   "Pe moment, ma simt ca o supravietuitoare in cine stie ce lume post-apocaliptica, privind printr-un geam si imaginandu-mi o parte din viata mea care s-a dus. "


   "Pana la urma, corpul mi s-a vindecat atat cat s-a putut. Mintea a inceput si ea sa-si revina la locul ei. Doar ca, din cate am impresia,piesele s-au aranjat un pic anapoda. Parca pe cat de mult mi se vindeca trupul, pe atat de fracturata imi devenea mintea, iar pentru rupturile din ea nu exista pe luna sarme si suruburi ca sa le dreaga. "



    "Uita-te la cum se imbraca, la cum isi ascunde fata sub machiaj si la f
aptul ca nu vorbeste. Oricat ar fi ea de tacuta, striga dupa ajutor. 
   - Si-atunci, de ce nu i-l ofera nimeni ?

    - Poate pentru ca nimeni nu stie cum. Uneori e mai usor sa te prefaci ca nimic nu e in neregula, decat sa infrunti adevarul ca totul e in neregula, insa n-ai putere sa schimbi ceva in privinta asta. "  

 
   "Clay isi ridca blocul pentru desen, creioanele cu mina din grafit si ate cateva porcarii artistice, si-l urmez inapoi pe treptele casei in care mi-am petrecut ultimele cateva zile. E obsedat.  Nu pot sa i-o iau in nume de rau. Cunosc sentimentul. Cunosc nevoia coplesitoare de a crea ceva. Il urmaresc cum deseneaza si-l urasc un pic pentru asta. Nu ma simt vinovata. Simt ca am o justificare. Imi lipseste creatia. Mi-o doresc atat de aprig, incat mi-as sfarama mana, doar ca sa pot simti ceva. Uneori, dorinta aproape ca ma ucide din nou."

         Favourite classic book

     Nu prea ma dau in vant dupa clasice. Din ce am citit pana acjm nimic nu m-a facut sa zic ca e favorita. Baltagul mi-a displacut, Alice in tara minunilor am citit-o in urma cu 7 ani asa ca nu am carte favorita clasica. Sorry

    A book that you though you woudn't like but emded up loving.

       M-am gandit ceva vreme si in final am concis ca Legile atractiei dr Simone Elkeles este rapunsul perfect. La inceput am fost suspicioasa, am renuntat la carte, insa atunci cand am continuat-o am sfarsit prin a o iubi.

 Oh frate. Inca un dezastru. Nu mi-a ajuns "Anna si sarutul frantuzesc", ca a venit "Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere". De acum incolo o sa ma feresc de genul asta de carte. Nu ma atrage, nu ma captiveaza, nu ma emotioneaza.

  Naratiunea este la persoana a treia. Si acest fapt afecteaza atat de mult, incat m-a facut sa destest modul in care scrie autoare. Abureste cititorul cu tot felul de descrieri si metafore si comparatii absolut pompoase care sunt acolo doar de decor, fara scopul de a transmite ceva. Altceva ? Comportamentul protagonistei nu a fost din nou credibil, dupa parerea mea. Parea scos dintr-o comedie oarecare, pe care o vezi la cinemagraf. NICIUN PIC DE ORIGINALITATE.

   Nimic. Nada. Nexam.

    Fata asta, Hadley, trebuie sa mearga la nunta tatalui sau, care a divortat de mama sa. Ok. Am inteles. E dureros. Te-a lasat balta acum doi - trei ani. Si atunci de ce bati campii pe parcursul a 60% din carte despre asta ? Te rog !!! Crezi ca nu inteleg? Plus ca nu a fost nimic, absolut nimic original. Numai banalitati.
     Pierde avionul si se inscrie in urmatoarea cursa.

    Trecem mai departe. Hadley face cunostinta intr-un mod total alarmant cu un tip dragut pe nume Oliver. El se ofera sa ii care valiza. Niciun pic de suspiciune. Pe bune, daca era un hot sau un criminal sau orice alta persoana ciudata ? De cand ne incredem in orice strain aparent placut ochiu
lui ? Nu ai niciun pic de creier in cap ?

   Incet-incet, pe parcursul a 150 de pagini chinuitoare despre ce se intampla in avion, niste discutii aberante, fara pic de haz, tipa asta fara creier incepe sa se indragosteasca de Oliver, care o saruta.
     La sosire Hadley se pierde de Oliver. ALELUIA ! In sfarsit se intampla ceva ! Hadley se grabeste extrem de mult si in final ajunge la nunta tatalui sau, unde mai au loc anumite tensiuni lipsite de orice farmec.
    Oroare. Urasc cartea asta. E absolut si incredibil de plictisitoare si nu te invata mai nimic concret. A doua sansa. Ok, am inteles-o pe asta. De aceea i-am dat a doua stea .

    Este un roman tipic american cu happy - end, atat de PREVIZIBIL. OMG, dezastru. 

NOTA: 2/5(Cu indulgenta)

   Am facut rost de carte in urma unui imprumut. Oh frate. Aveam niste asteptari mari, insa nu m-a prins deloc. Sunt receptiva, si anumite carti precum Zece
lucruri pe care le-am facut si pe care nu ar fi trebuit sa fac si mi-au placut, fiind genul ala de roman dulce si romantic, insa "Anna si sarutul frantuzesc" nu se incadreaza nici macar in categoria aia, din pacate.

    Anna merge in Paris pentru ultimul ei an de liceu. Si oau, cat planset, cata drama ! Nu pot sa cred. Eu as fi sarit de bucurie. Poate ca trebuie sa-si abandoneze parintii si prietenii, si se simte total singura insa pentru numele lui Dumnezeu, studiezi in Paris !!!

    Din prima zi, ei ii pica cu tronc un baiat pe nume Etienne St.Clair, si este atat de impresionata de parul lui, incat devine motivul principal(cel putin la inceput) al atractiei. Dar ce pacat: Etienne era luat, ca avea iubita, iar ea se pastra fidela fata de Christian. Si vai, de aici incepe dute- vino - ul cu : te iubesc, nu te iubesc, sunt mult prea timida pentru a-mi exprima sentimentele, insa ma imbat crita si atunci sunt atat de directa incat vomit pe tine. Si asta se aplica atat in cazul lui Etienne, cat si al Annei.


     Sa vedem ce nu mi-a placut: 
- incapacitatea protagonistei de a ingaima / invata / retine cateva cuvinte in franceza. Care e o limba ataaaat de dificila ! Serios, este atat de usor nivelul care i se cere incat trebuie sa fii dezinteresat sau prost in asa fel incat sa nu te prinzi de un minim de cunostinta ?

- faptul ca il iubeste mai mult pentru aspect decat personalitate, la inceput

- ca este o fata atat de rasfatata si incapabila sa accepte eforturile parintilor de a o trimite in strainatate pentru studii. Multi ar ravni pentru asta, dar ea nu, trebuie sa il crititce pe tasu in asemenea hal pentru romanele pe care le scrie. Ultima data cand am verificat, datorita lor manca ceva. SI in plus, de unde atata ura pentru tati ? Atat Saint Claire, cat si fata asta au ceva cu uratul tatilor, si poate ca baiatul are motiv, insa protagonista e pe dinafara rau.
-De unde atata timidate ? Sunt ultimul an de liceu si nu e chiar atat de greu sa-ti admiti sentimentele, daaa ?

 Atmosfera din Paris si toata treaba cu muzeele ar fi trebuit sa ma prinda sau sa ma incante ? Pentru ca nu a reusit. Ba chiar m-a plictisit. Si toata treaba cu filmele si povestea de dragoste care se "infiripa" intre St. Claire si Anna decurge atat de lent si e atat de evidenta.
   Plus ca singurele momente cu adevarat dragute au fost atunci cand Anna se culca cu St. Claire - doar dormea, atat - cu el. Era romantic. Restul a fost cam cliseu. Cum Christopher ala de care era ea indragostita a lasat-o pentru prietena cea mai buna si asa mai departe. LAME !!! CE carte slaba. NU m-a emotionat deloc. OMG, m-a plictisit rau si NU merita banii.



    Asta e exact genul de carte superficiala. Exista autori care scriu in profunzime si din aia superficiali, cum e Stephanie Perkins. DISLIKE !

Nota: 2.5 /5

 Am tras la sorti si ... castigatoarea este:

Nume: Mitrutoiu Alexandra
Mail: alexamitruman@yahoo.com


  Felicitari ! Astept datele tale la adresa: madison97madi@yahoo.com - cat mai repede posibil(maine dau o fuga pana la posta ... asa ca ar fi foarte bine daca mi-ai da adresa azi ? )