Am fost azi la Diverta, si eram atat de fericita pentru ca era deschis ( de obicei deschidea la ora 11) si in 4 ore si ceva am terminat cartea "Cand esti vrajitoare". Oricum era pustiu, inafara de mine si inca vreo cateva persoane, si linistea aia deplina era perfecta pentru a citi o carte. Plus ca fotoliile lor sunt foarte comode.

  Stiu ca nu are nicio legatura cu cartea, dar e ceva remarcabil: in Diverta, a rasunat, la un moment dat melodia TOURNIQUET de la Evanescence. Si eu eram ceva de genul: OMG, OMG, Evanescence, oamenii pun in sfarsit alte melodii inafara de Bring me to life si My immortal si My heart is broken. *extaz*

Okay, sa incepem discutia propriu-zisa despre carte. Imi era dor de stilul publicatiilor de la Leda. Mereu au avut ceva unic, frumos, inocent. Desi raitingul cartii pe Goodreads este de 3.8 mi se pare subestimata. Mie mi-a placut.

  Tamsin este o adolescenta fara niciun Talnet(putere magica) intr-o familie de vrajitori, implicit, tanara se simte ca "o ciudatenie", resimtit un dispret profund la adresa surorii ei mai mari, Rowena.
    Identificam tipologia surorii mai mari perfecte, fara niciun defect, viitoarea capetenie a familiei. Cartea este tradusa bine.  Urmarind firul narativ, pentru cei care au citit seria, are anumite asemanari cu "Culorile dragostei", publicata la Litera. Am apreciat cursivitatea, suspansul, felul in care sunt creionate personajele si naturaletea cu care vrei sa citesti, cu care iti doresti sa parcurgi acest volum. Faptul ca nu te plictisesti, si toate astea sunt puncte in plus, insa acum daca stau sa analizez pe partea psihologica, nu intalnim o minte prea complexa. Se pune accent pe actiune, pe o poveste de dragoste. Am impresia ca autoarea a evitat dinadins descrierile, tocmai pentru a atrage majoritatea publicului superficial, si asta nu mi se pare in regula.

  Eu una, vreau mai mult din gandurile lui Tamsin. Vreau sa aflu mai mult despre felul in care vede lumea, mai ales ca se nareaza la persoana intai. Imi doresc si o parte lirica, nu doar scurt, strict si la obicet. Nu vreau strictul necesar, insa poate ca uneori este placut sa iei o pauza de la chestiile mult prea profunde .

  Trecand peste acest aspect, sa va spun cam despre ce e vorba. Tamsin, tanara lipsita de talente, lucreaza la libraria bunicii ei. Intr-o zi ploioasa de vara face cunostinta cu Allistar, un profesor in primul sau an, care ii cere ajutorul spre a localiza un obiect important, pierdut de mult timp. Intre timp, vechiul prieten din copilarie al protagonistei, atragatorul "muzician ciufulit", Gabriel, se reintoarce. Mi-a placut sa vad Talentele fiecarei persoane cum ar fi calatoria in timp, constrangerea, prezicerea viitorului . Povestea va dezvolta foarte mult subiectul calatoriei in timp, nu duce lipsa de tradari, idile, triumful iubirii fata de familie, sacrificiu, destin.

   Per total, o carte draguta. O carte interesanta. Am uitat sa mentionez faptul ca dialogurile sunt VII. Demult nu am mai gasit o carte atat de dinamica in ceea ce priveste dialogurile. De aceea nota mea este de
4.2/ 5