Daca tot am inceput sa fiu dezamagita de viteza ca care Leda scate continuarile, am decis sa iau situatia in propriile maini, adica sa o citesc in engleza.

   Trebuie spus ca stilul lui Tahereh in acest nou volum, in cartea a doua este relativ mai bun. Descrierea, dialogul, marea majoritate a aspectelor au fost imbunatatite, insa nu chiar totul.
    Ajunsa la Punctul Omega, Juliette este obligata sa se confrunte cu un regim care se considera acceptabil, insa in realitate  e cam autoritar. Este silita sa incerce sa-si controleze puterile, insa fata nu reuseste prea bine.
      Plange foarte mult, este depresiva, si cred ca asta e un punct minus al cartii. Am inteles ca in prima carte a avut atitudinea asta, insa as fi vrut sa o vad mai motivata de pe acum, nu in ultima carte.
      Voiam sa o vad mai puternica, mai curajoasa, mai dinamica. Expresivitatea este, pe de alta parte, un punt forte, deoarece romanul este unul care transmite multe sentimente. Asta chiar mi-a placut ... reusita autoarei cu privire la captivarea cititorului in lumea asta imaginata de ea.

      Cat despre iubire, Julie si Adam nu prea are un viitor. De ce ? Pentru ca Adam are un fel de scut la atingerea ei, insa scutul se mai sparge din cand in cand si el este ranit. Din nou disperare si furie din partea Juliettei. Desi sentimentele sunt adesea negative, sunt anumite parti in care curajul si puterea preiau controlul.
       La punctul Omega nu se intampla chiar mare lucru. Este o rutina care uneori m-a facut sa ma plictisesc. Apoi, sunt de parere ca adevarata actiune incepe cand ies pe teren ... deoarece Warner face presiuni asupra lor, o vrea pe Juliette inapoi.
       Partea cea mai interesanta a fost idila care renaste intre Warner si Juliette. De-a dreptul electrizanta. Si tatal lui Warner ? OMG, este ingrozitor. Si Warner chiar o iubeste pe Juliette


Cartea are totul: actiune, iubire, pasiune.  M-a facut sa ma indragostesc de personaje si in ciuda punctelor negative, mi-a placut cu adevarat.
Nota: 4.5