Heart of darkness

    Am facut rost de "Nopti de patima" in urma unui schimb de carti. Ei bine, nu regret absolut deloc ca am facut acest schimb. "Fratia pumnalului negru" este o serie foarte frumoasa. Mi-a placut in mod deosebit.
      Pe alocuri se aseamana cu "Vampirii sudului", insa este o diferenta ca de la cer la pamant.

  Incep prin a remarca stilul autoarei. Scurt, la obiect, cu suficiena descriere cat sa-mi imaginez imprejurimile, dar nu este genul plictisitoare. Absolut deloc. Spre deosebire de "Vampirii sudului", scrierea este mult mai finuta, mai cizelata.
    De narat, se nareaza la persoana a 3a, din mai multe perspective: de celel mai multe ori a lui Beth si Wrath, dar si a lui Butch(politist, prieten al lui Beth), a Domnului X(exterminator de vampiri),etc.

    Tipologia personajului principal feminin este una clasica: Beth este o tipa foarte atragatoare, care inca nu are iubit, insa este cucerita instantaneu de Wrath. Tatal sau, vampir, moare intr-un accident, inainte ca Beth sa aiba ocazia de a-l cunoaste. Acesta ii cere in ultimul moment lui Wrath sa aiba grija de Beth, pentru ca aceasta urmeaza sa se transforme in vampir(la 25 de ani are loc transformarea).

   La inceput Wrath este indignat. Dupa ce D.(Darius) moare, simte nevoia sa ii implineasca ultima dorinta de a avea grija de fiica lui.
   Ce urmeaza ? Amandoi sunt vrajiti... din prima clipa unul de celalalt. Beth isi gaseste iubirea adevarata. Dar este oare atat de simplu ? Nu.

     Urmeaza momente importante si intrebari cruciale:  va supravietui transformarii ? Ii vor invinge pe exterminatori ? Beth va putea fi impreuna cu Wrath ?
      In lumea vampirilor, Wrath este regele, si dupa regulile lor, e
l are o shellan, adica o femeie vampir de la care poate bea sange. Relatia lui cu Marissa nu a fost niciodata bazata pe iubire, iar descoperirea faptului ca Wrath este indragostit de altcineva face ca lucrurile sa ia o turnura interesanta.
      Buth se indragosteste de Marissa de la prima vedere.


       Fratia pumnalului negru (fratia in sine) este compusa din cativa luptatori extraordinari. Fiecare duce in spate poveri, dureri, amintiri si mu
lte probleme, blesteme(in cazul lui Rhage). Fiecare are cate o poveste deosebita. La inceput sunt fiorosi, insa cu timpul te obisnuiesti cu ei... devin placuti si amuzanti si normali. Chiar si Zsadist(veti afla voi despre el).

         Daca e ceva care nu m-a incantat prea mult, acela a fost punctul culminant si putin din final. Parca prea previzibil punctul culminant. Iar finalul foarte,credeti-ma, foarte siropos. Mi-e greu sa cred ca de la ucis exterminatori si alte chestii fratia poate fi asa de sentimentala, nu ?

        Per total, a fost o lectura frumoasa. O carte care merita citita.

NOTA: 4.5 / 5

P.S. Daca nu v-a convins recenzia mea, iata niste citate aici.