Am cartea Evernight de o buna bucata de vreme, insa nu m-am apucat mai deloc sa o citesc ... Nu stiu de ce, insa pur si simplu nu m-a atras. Coperta mi s-a parut foarte frumoasa, insa continutul nu este nici rau, dar nici foarte bun.

  Asa ca voi clasifica volumul unu din seria Evernight in categoria: carti mediocre. Si sa va spun de ce...
   Mai intai:  Bianca este o noua eleva la Academia Evernight. Totul a fost foarte greu, mai intai, insa treptat se acomodeaza cu colegi noi, care mai de care mai infumurati. Din prima clipa ea vede cum grupurile se impart in cei populari si cei nepopulari. Copiii sunt chiar infumurati. Totusi, colega de camera a Biancai, Patrice, desi face parte din elita fitosilor, devinde treptat acceptabila.

   Parintii Biancai sunt profesori la Academie. Acest lucru pe mine m-ar fi stanjenit, sa-i am in permanenta in apropiere, devine sufocant, insa se vede ca protagonista nu are nicio problema. Mai mult, mi s-a parut ca ea este inca teribil de imatura. Deciziile pe care le ea sunt un amestec de imoralitate si de impulsuri, nicidecum ceva serios si capabil sa ofere un model de viata.

     Si sa revenim la firul narativ: Bianca este uimita de imensitatea Academiei, de colegii atat de diferiti, si se indragosteste de Lucas, un "introvertit" ca sa-i zic asa. Am admirat felul in care evolueaza Bianca. Asta este de luat in seama. Se imprieteneste cu Raquel: o fata goth care este simpatica, sub toata carapacea aia de dura.
    Evernight este fasciinant. O imbinare a trecutului cu prezentul. La Balul Toamnei, unde Bianca este invitata de Bathazar, un baiat absolut superb caruia ii frange inima, atmosfera este mnunata. Zici ca a recreat un bal din Venetia.

 Pe de alta parte, intriga este plasata ridicol de departe, fix la jumatatea romanului, iar acest lucru mi se pare absurd ( de asta am depunctat cartea- un aspect ) . Bianca este, de fapt, un vampir innascut, iar parintii ei tot asa sunt.

"Mi-am lasat capul pe umarul lui. Toate indoielile si toata confuzia pe care le simtisem in ultimele doua saptamani au disparut ca prin farmec. Fusesem fericita in timpul dansului, dar numai pentru ca uitasem de mne in vartejul lui. Acum era altfel. Stiam unde ma aflam - si cine eram- si ma simteam complet impacata. "

  Bianca ii frange inima lui Balthazar, ducandu-se dupa Lucas, persoana cu care se simte cu adevarat fericita, si atunci isi descopera adevaratele origini de vampir.

  "Mi-am adunat tot curajul ca sa spun: 
-Lucas, tot ce imi trebuie esti tu. 
    El mi-a atins obrazul, apoi si-a lipit usor buzele de ale mele. Acea prima atingere mi-a taiat rasuflarea, dar stiam deja ca nu-mi mai era frica. "

Este de discutat si acest concept de iubire imposibila dintre protagonisti. Am vazu in Bianca dorinta de posesie asupra lui Lucas si mi s-a parut ciudat. Pana la jumatatea cartii, nu m-a convins deloc de ce il iubeste pe Lucas, de ce il prefera. M-a facut sa cred ca este tipul de iubire adolescentina, care se vindeca in cateva luni si nu ramane decat o amintire neclara. Apoi, renuntarea la familie (veti vedea pe parcurs) si tot restul peripetiilor mi s-au parut fortate, avand in vedere ca Bianca este doar un copil si nu pare sa chibzuiasca cu atat de multa inteligenta alegerile pe care le face. 

"Courtney si-a scuturat parul lung si blond si a intrat in pavilion, vazandu-l pe Lucas zacand acolo, cu gatul sfasiat. 
-Oh, Dumnezeule, a murmurat. Pe urma s-a intors spre mine, cu un zambet de satisfactie. Era si timpul sa te maturizezi si sa devii vampir, ca noi, ceilalti. "
  Mi se pare al naibii de ciudat. Cum sa spui asa ceva?
Bianca
Deci, da, dialogul nu este un punct forte. Nici pe departe realistic. Ba chiar penibil. Mda, cum a descoperit ca e vampir ? Muscandu-l pe Lucas. Restul sfertului de carte este constituit de vinovatia constanta a Biancai, de incercarea de a nu-l mai minti pe Lucas, si apoi de cearta dintre ei.
  Punctul culminant nu vi-l voi povesti, caci ala are frumusetea lui. Nu stiu ce sa zic. Cartea a fost foarte statica, iar eu sunt obisnuita cu dinamismul. Plus, acest Romeo si Julietta al secolului XXI nu m-a impresionat cu adevarat. Incomparabil mai proasta decat adevarate capodopere ca "Spulbera-ma", "Fior", s.a.m.d. din punct de vedere al romanticului.

   Dupa cum v-am mai spus, nici actiunea si dialogul nu sunt fenomenale, ramanand sa apreciez descrierea.

  "El era o parte din viata mea - era o parte din mine. Sa-l parasesc era ca si cum mi-as fi taiat mana, retezandu-mi cu fierastraul tendoanele si oasele, sangeros, oribil, terifiant."

     Poate ca "Visatoarea " va fi un roman mai bun. Insa Evernight se incadreaza, cu brio, in categoria Mediocre De-a Binelea. Eu nu v-as recomanda-o s-o cititi. Sunt destule carti bune in lumea asta. Nu va blocati pe una care nu este intocmai un geniu al literaturii fatasy.
      

Nota: 3/5

6 comentarii:

Hihi,she stole my name :))
Hmm,deci nu am de gând să o pun pe lista de lecturi obligatorii :D

Sincer, nu pare cine stie ce cartea. Pe mine, cel putin , nu m-a atras deloc. Iar intreaga poveste de iubire mi se pare putin patetica si vaga. Cu siguranta nu se afla in topul meu.

Uof de cand vreau cartea asta:(

Inca n-am citit cartea,dar abia astept s-o fac:D

giorgiana spunea...

tocami am terminat-o saptamana trecuta , mie mi-a placut , desi au fost multe comntarii mai putin favorabile ei

N-am citit cartea, dar mi-a placut recenzia ta