Am primit aceasta carte extraordinara de la Editura Curtea Veche careia ii multumesc foarte mult. 
 

  Am auzit multe despre "Povestile unei inimi" si am fost putin sceptica inca de la inceput. De ce? Pentru ca nu eram foarte sigura ca mie imi vor placea cartile de acest gen, si anume fara punct culminant, personaje, actiuni exact ca in orice naratiune. 
    Ei bine, ca de obicei, m-am inselat. 

     Cu un inceput extraordinar, care te lasa fara cuvinte, toate cele 217 pagini contin povesti si lectii de viata memorabile. In total avand doar 44 de povesti(spun doar pentru ca as fi vrut mai mult, nesaturandu-ma de operele Dianei) cartea infatiseaza iubirile, greselile, durerile, pentru care trecem sau am trecut sau vom trece cu totii. 

     Mi-a placut ca s-a narat la persoana intai, si adesea reveneam si citeam aceleasi paragrafe din nou si din nou, avand cateva metafore de rigoare si incercam sa le dau un alt sens, pe care probabil autoarea il ascunsese pentru cei mai curiosi. 
     
     Au fost cateva momente in timpul carora imi venea sa rad cu lacrimi. Cand isi asemana unul dintre potentialii iubiti cu  "Jonny Bravo pe care sa-si saruta bicepsii" sau "Jonny Bravo dansand" am spus: pe bune, deci, pe langa lectiile de viata, momentele surprinse superb, felul de a scrie de nota 10, mai adaugi si pasaje pline de umor. Asa da. Asa da scriitori romani. La randul ei o persoana care a suferit mult din dragoste, Diana reuseste prin lectiile ei de viata sa ne ridice moralul, invatandu-ne fel si fel de concluzii trase de ea pe parcursul vietii. 
       Ca tot veni vorba de concluzii-m-am simtit nevoita ca, dupa fiecare capitol sa-mi spun in minte ce-am invatat despre iubire, despre lectia "predata" in el.

     Alteori, cand erau descrise plimbari pe bulevarde din Bucurestiul Vechi, si ma invaluia acea atmosfera superba de trecut, era surprinsa si viata femeilor din trecut, si dificultatile lor. Mi-a placut cum a surprins urmatoarea realitate: sunt 3 mii de oameni pe Pamant, iar noi de limitam la unul singur. Si in loc sa ne bucuram ca nu stam in corsetele alea minuscule si in care nu poti respira absolut deloc, sau ca nu avem casatorii aranjate, noi bocim sau renuntam la iubire. 
      Concluzii care contin adevarul pur.

    Mi-au placut imaginile de la mijlocul cartii, care ilustreaza diverse capitole, diverse povesti, si mai ales ca fata din ele seamana cu scriitoarea. Nu am mai intalnit pana acum in alte carti astfel de desene.

M-a mai surprins placut capitolul "De ce <fata cu lumanarea> nu zambeste", replicile autoarei fiind pline de umor. Asemenea, pasajul  urmator mi-a ajuns la inima si va ramane acolo ceva vreme de acum inainte: 

"Cand casa ti-a ars ca o torta, din temelii, si  nu ti-a mai ramas niciun acoperis deasupra capului inseamna ca poti sa privesti direct catre luna si stele..." 

Fiecare povestioara incepe cu cate un citat, o fraza scrisa de autoare din inima, si mai mult, se abordeaza absolut toate subiectele sau dificultatile in dragoste(imaginate de mine) precum: intalniri aranjate, secrete, trecerea timpului, hotararile alea de "vreau sa fiu altfel", si momentul cand cel pe care-l iubeai se intoarce la tine cu sentimente, dar e prea tarziu pentru el...
   Mi - a amintit de melodiile trupei "Arssura" care infatiseazaza iubirea exact asa cum e: negru pe alb. 

Am mai constatat ca in fiecare lucuru, in fiecare momentel pe care poate l-am plans putem gasi o impacare sau o rezolvare a problemelor. Si ca dragostea vine atunci cand te astepti mai putin. 


Recomand cartea tuturor, nu doar indragostitilor sau casatoritilor, sau celor single. Tuturor care vor sa vada puterea si influenta iubirii in viata. In mod clar, nota este de :

5.5
Multumesc inca o data editurii "Curtea Veche" pentru aceasta carte superba si fenomenala, care merita!