Heart of darkness

"Intunericul nu este intotdeauna echivalent cu raul, la fel cum lumina nu aduce intotdeauna binele."

   Cartea incepe foarte natural, cu ziua de nastere a lui Zoey care este tocmai de Craciun, pe 24 decembrie. Trebuie sa recunosc, sa numesti Belzebut(sinonim cu Diavolul) motanul familiei mi se pare o jignire la adresa crestinilor. Mai mult, sa spui ca Dumnezeu umbla cu "carnetelul dupa el" si ca este "impersonal" este o jignire si mai mare! Daca autoarele sunt adepte ale altor religii, be my guest, dar sa nu faca publice comentarii  dintr-astea.

    Dupa cum spuneam, Zoey este nemultumita, ca de obicei, de cadourile primite. Ea se intalneste cu mama si cu bunica ei si are loc inca o mare cearta, penibila, ca de obicei. Nu ma face deloc sa fiu de partea vreuneia dintre parti, ci doar sa realizez cat de penibili sunt. Zo se incuca cu trei tipi: cu Heath, cu care este Impregnata, cu Erik, vampir poet, cu Loren, poet laureat. Mi se pare cel mai ridicol personaj intalnit de pana acum Zoey: pe langa conflictul imens cu multe persoane, gandirea superficiala si comportamentul de tarfa, Zoey cea supra-iubita si cu mii de daruri de la Nyx este varza.

    Gasesc "Casa Noptii" o serie infantila. Pe langa modalitatea de a scrie de tot rasul, subiectul, intrigile, conflictele, totul este dezamagitor!

     Totusi, spre sfarsit, am inceput sa o mai inteleg pe Zoey in problemele pe care le are cu baietii. La urma urmei, sunt si eu fata. Zo se intalneste cu Stevie Rae si spera ca o va readuce la persoana care era in trecut. Cu ajutorul Afroditei, care devine personajul meu preferat, o  aduce sa locuiasca in casa parintilor ei, ai Afroditei, care erau plecati.

    Nu am putut sa nu remarc usurinta cu care sunt continuate firele narative incepute in "Tradarea" si insistenta asupra sentimentelor interioare. In Casa Noptii are loc o noua crima: profesoara  Noian, de arta dramatica este crucificata si decapitata. Nefret este in continuare cu zece mii de masti. Momentele Loren-Zoey si Heath-Zoey sunt cele mai deosebite. Eu, sincer, mi-as dori sa se desparta de Erik.

    Totusi, asta chiar se intampla, deoarece Zoey se Impregneaza cu Loren, si isi si pierde virginitatea cu el. Bing-bang, atunci apare Erik. Previzibil. El este foarte agresiv, si o face pe Zoey tarfa, curva, etc. Mai mult, Loren nu este ceea ce pare a fi, fiind iubitul lui Nefret,care a facut toate astea doar pentru ca Nefret a trebuit sa stie ce stie si Zoey.
      Stevie Rae este oarecum vindecata. Romanul se incheie ciudat. Nu are prea mult punct culminant, nici nimic. Reusesc ritualul, isi pierde in oarecare(mare) masura prietenii, pe gemene si Damien si Jack, ceea ce mie mi se pare mai bine, decat sa stai cu ei mai bine fara! Nu mi-au placut de la inceput! Semnul Afroditei dispare si ea fuge. In plus, este o noua crima, dar pe aia o aflati singuri, pentru ca si-asa v-am spus destule.

    Da, a fost un roman destul de slab. Compensat cu intrigile de rigoare, mai e cat de cat, dar tot nu suficient.

Despre personaje:

  "Prietenii" lui Zoey nu mi-au placut niciodata. Pe langa coversatiile penibile, ei pur si simplu imi repugna. Mare chestie, au aflat si ei ca Zo i-a mintit si imediat se infurie. Culmea, ca ei nu sunt nimic fara ea. Zoey...saraca ce sa mai zic. Trece prin o gramada, control 0, consecinte cacalau!Mi-a dat impresia de fata necalculata, imorala, prostuta. Loren e un ciudat. Adica serios, mai, sa te culci cu ea pentru ca ti-a zis Nefret, si in orice caz, un actor de nota 12 din 10. Erik, ce sa mai zic.

   Concluzie: Personajele pur si simplu nu mi-au placut, de nimeni inafara Afroditei pe care daca o intelegeti o sa vedeti ca nu e ceea ce pare a fi. Nimeni nu este ceea ce pare a fi.


    NOTA: 2.5/5