Heart of darkness

 "Pandemonium" mi-a placut foarte mult. Este o continuare aproape la fel de buna ca primul volum, " Delirium" . Nu pot sa le compar. Nu stiu neaparat care este mai buna, dar o astfel de comparatie este destul de inutila.
    Bun. Despre ce e vorba ?

    Continuarea de la cartea " Delirium ". Okay, deci stim ca Lena este indragostita de Alex ; mi-a placut foarte mult povestea de iubire dintre ei, a fost originala. Ei bine, " cura ", adica operatia, Lenei se apropie si intr-o zi cei doi sunt prinsi de autoritati. Lena nu reuseste sa scape si este tinuta captiva, pentru ca nu a respectat legile acestei societati distopice, iar operatia ei este mutata ASAP.
    Stiti si voi ca lucrurile nu raman asa,si evadarea are loc ( nu va voi spune in ce conditii), dar planul este de a merge in Paduri , nu stiu cum au tradus in romana, original se numeste "The wilds " si oricum, mi s-a parut foarte plina de actiune.
 
   Imaginati-va ca Lena ajunge intr-o noua civilizatie, un nou mod de viata si protagonsita bineinteles, trece prin multe schimbari. Sincer, nu prea am ce sa spun mai mult la carte. M-a tinut in suspans, mi-a placut, dar nu a fost ceva deosebit. Mi s-a parut ca toata aceasta succesiune a evenimentelor uneori nu mai transmitea nimic. Au fost si cateva momente emotionante care mi-au ramas in minte, cum ar fi decesul unui personaj foarte simpatic mie. Oricum ar fi, este o carte despre supravietuire, despre revolta, despre prejudecatii si conceptii eronate.
    Mi-a placut. Am citit-o in vara si nu imi mai amintesc foarte multe despre ea, inafara faptului ca m-a tinut mult in suspans. Nu stiu inca daca ar trebui sa o incadrez in caterogria cartilor bune. Adevarul e ca nu a fost proasta in niciun caz, dat fiind tot suspansul si actiunea de bun-gust, dar nici nu a avut ceva extraordinar.

    Daca va place actiunea, sau daca sunteti mari fani ai ditopiilor, v-o recomand

 Primul lucru care m-a atras la aceasta carte a fost coperta ei absolut superba. Da, am fost superficiala in momentul ala, dar serios acum : este superba.

    Cartea asta mi-a amintit de Titanic, doar ca persoanjele sunt cu mult mai expresive. Structura cartii mi-a placut : un capitol din perspectiva protagonistei, unul din perspectiva protagonistului si intre ele fragmente din interogatoriul la care este supus protoganistul.
      Despre ce e vorba, concret, in aceasta carte ?
   
      O sa incep cu protagonista : Lilac LaRoux, fiica bogata a celui mai bogat om din intreaga galaxie. Actiunea are loc in viitor, intr-o lume unde oamenii calatoresc cu nave spatiale, si tocmai acolo ne aflam: pe cea mai mare, mai glorioasa, mai stabila nava spatiala. Exact ca in Titanic.
      Protagonistul se numeste Tarver : un soldat care a ajuns celebru dupa ce a salvat vietile multor oameni intr-o ambuscada. Amandoi se afla pe Icarus ( acesta este numele navei ). Intamplarea face ca cei doi sa se intalneasca, si mai apoi nava sa se prabuseasca, sa iasa din hiperspatiu si cei doi sa imparta o cabina de salvare. Ideea e ca pe tot parcursul cartii intalnim un limbaj inedit,hiperspatiul, navele, totul legat de fizica si de cosmos este descris pe intelesul tuturor si este placut.
  
      Tarver si Lilac se salveaza, si aterizeaza pe o planeta total necunoscuta, unde incepe jocul de-a supravietuirea. Cei doi nu se inteleg de la inceput, acest aspect facand cartea chiar mai interesanta.
Care este treaba cu " fiintele soptitoare " ?

  Pe mine ideea asta de " fiinte soptitoare " m-a descurajat, dar adevarul e ca nu e chiar asa. Nu sunt niste personaje concrete. Aparitia lor este una stranie, si condimenteaza poveste, si nu mi se pare ca o prosteste. Ii da, ce e drept un iz de SF, dar ghici ce, toata cartea e un SF, asa ca nu vad de ce nu.
     Icarus se prabuseste pe insula, iar Tarver si Lilac pornesc inspre nava. Drumul lor dureaza zile intregi, pe parcursul carora mare parte din actiune se desfasoara.

   Mi-a placut cum nebunia se instaleaza incetul cu incetul, la fel ca iubirea. Mi-a placut foarte mult evolutia inevitabila a personajelor. 
    Inca o data, editura Trei se dovedeste a fi editura mea preferata. Scoate cele mai bune carti.

     Si acum voi veti spune : o sa fie genul ala cliseic de poveste cu doua persoane pe insula, izolate, si toate intamplarile vor fi predictibile si plictisitoare. Dati-mi voie sa va contrazic. Pentru mine, intamplarile nu au fost chiar atat de previzibile. De multe ori m-a tinut in suspans.

     Iar acum, voi argumenta de ce punctajul meu este de 4 din 5. Sfarsitul. Ca de obicei, sfarsitul cartii, ultimele 50 de pagini m-au dezamagit si m-au plictisit de moarte. E trist sa vezi o carte cu o asemenea ascensiune si un final atat de ... sec.