Heart of darkness

 Inca o carte din seria Vampirii din Morganville. Un titlu expresiv, o actiune complexa, pur si simplu minunata. Desi la inceput (cand am citit sinopsis-ul, adica mica prezentare ) am zis ca va fi complet banala, plictisitoare.

  Atunci, m-am gandit ca autoarea este Rachel Caine, iar eu sunt o mare fana a cartilor sale, asa ca am zis : de ce nu ? Ce am de pierdut ?
   In acest moment ma bucur ca nu am renuntat sa o citesc.

    Viata lui Claire Denvers s-a maturizat. A evoluat. Acest lucru ma face sa realizez cat de mult s-a schimbat protagonista de la primul roman, Casa de sticla, carte mea de suflet. Sunt foarte incantata de "Sarutul mortii".
     Michael, rocker-ul "clanului" Glass, are ocazia unica de a inregistra un demo in Dallas. Avand in vedere ca sa iesi din Morganville este imposibil de greu, surpriza consta in aprobarea venita din  partea Ameliei, conducatoarea orasului.
     Totusi, aceasta calatorie are cateva conditii: nu va merge doar Michael, ci si Shane, Claire si Eve, cu totii avandu-l ca escorta pe OLIVER, morocanosul, vesnic prost-dispusul vampir.

    Ok, si de aici se complica mult treaba. Toate bune si frumoase, au plecat, dar Oliver are de facut o oprire intr-un satuc la distanta de nu stiu cati mii de km de Dallas.
 Acum, pe langa oamenii ciudati, va spun un singur lucru: Oliver nu este atat de egoist pe cat credeti, deoarece are ca obiectiv salvarea vampirilor bolnavi, transformati acum cateva luni si infectati de Bishop.
   Va spun ca din punct de vedere al actiunii, cartea nu se da in laturi. A fost pur si simplu palpitanta, nu m-am plictisit nici macar o clipa. Iar ca romance este unul foarte emotionant, scotand in evidenta frumusetea relatiei dintre Shane si Claire, care la randul ei a evoluat. A fost atat de dragutttaaaa !

    In incheierea micii mele recenzii, va recomand Sarutul mortii mult mai mult decat Circul noptii. Sarutul mortii porneste de la ceva banal - un demo - si ajunge intr-o batalie incredibila, cu personaje cu care m-am obisnuit intr-atat incat parca sunt reale.


NOTA: 5+/5

 Hmmm... este mult de vorbit la cartea asta. Incepand recenzia ei trebuie sa recunosc ca urmeaza o discutie foarte interesanta si complicata.
  Incepem cu ceea ce pare cel mai simplu: timpul si spatiul. In "Circul noptii" acestea sunt complexe. Daca la inceput actiunea se petrece in casele personajelor, dupa aceea continua in interiorul circului. Timpul se scurge foarte repede, capitolele fiind adesea la fistanta de 1, 2 ani, si cred ca au trecut vreo 20 si ceva de ani.

   Nu va voi povesti faorte mult din actiune, ci va las sa o descoperiti. Daca Erin Morgenstern este geniala la capitolul descrierii al creerii starilor sufletesti, atasamentului fata de personaje, la actiune este absolut praf. Deci, daca sunteti genul care detestati cartile monotone, va sugerez sa o sariti. Mi-a luat destul de mult timp pana cand am terminat-o...

   Dar asta a fost partea rea. Acum incepem cu partea care a facut din romanul asta bestseller si atat de indragit de toata lumea. In primul rand povestea. Este atat de deosebita si complexa ! Au existat doi maestrii, amandoi lucrand cu magia. Unul dintre ei lucra la circuri, facea diverse trucuri fenomentale, afisandu-si magia in public. Celalalt era genul afacerist, cu bani foarte multi, care organiza dineuri la miezul noptii, si ducea o viata minunata.
 
    Dar lucrurile nu puteau fi atat de simple, nu? Cei doi, din egoism si lipsa de ocupatie, dupa parerea mea, dau startul unei noi competitii, care ii va avea ca protagonisti pe Celia si Marco. Hector Bowen este vrajitorul care isi facea trucurile in public, iar el participa cu Celia, fiica lui, iar celalalt cu Marco, un ba

Celia & Marco

iat pe care il adopta dintr-un internat.
      Ritmul, dupa cum v-am spus este extrem de lent pe care il salveaza talentul pe care rar il intalnesti la capitolul descrierii. Foarte talentata. Pacat ca nu l-a combinat cu actiunea. Regret asta. Asa zisa confruntarea are inainte o pregatire din care nu intelegem prea mare lucru. Iar confruntarea propriu-zisa este realizata prin creativitate si mult talent. Ce v-am dezvaluit eu aflati foarte tarziu, in ultimele 30 de pagini, ceea ce mie mi se pare o prelungire exagerata a suspansului.
   Acum apare in scena circul. Le cirque des reves este scena unde au loc toate momentele importante din carte. Bun, si pot spune ca romanul NU sufera de sindromul PRIMA CARTE DIN SERIE.
    Atmsfera este pur si simplu irezistibila. Si nu se prezinta doar un singur personaj, sau doua, in treaba lor, asa cum am citit in 90 % din romanele scoase la Leda, ci mult mai multe personaje. Universul cartii este infinit ! Iar personajele sunt de la admiratori, la Reveurs - veti afla si despre ei - , dineurile de la miezul noptii, iar vietile lor sunt prezentate extraordinar.
  
    Nu ii pot acorda 5/5 pentru ca v-am spus despre problema cu actiunea, insa pentru toate celelalte, este un 4/5 sincer,