Heart of darkness

 Pentru ca tocmai am terminat Looking for Alaska de John Green am facut o plansa cu citatele cele ai expresive si mai frumoase si m-am indragostit de cartea asta, mi se pare superba. O sa fac o recenzie zilele astea ( cred ca maine sau asta-seara) si o sa explic precis de ce mi-a placut atat de mult.
Uite mai jos poze cu munca mea: abia astept sa le pun pe undeva prin camera

Lalala, nu stiu de ce scriu asta. Ba da, de fapt stiu. Vreau sa imi expun opinia. De obicei nu ma apuca sa tin cu dintii in asa hal de un subiect, dar asta m-a intrigat si stii ceva de ce nu ? E o noua zi, obiective noi.


Okay, am tot gasit postari despre carti catalogate "bune" si carti catalogate "proaste,cliseice,banale,etc", si nu am nimic impotriva lor. Mi se par interesante pentru expun lucruri reale(unele), dar sunt de parere ca se si dramatizeaza.
   In primul rand:

 O carte poate fi numita "proasta" sau "buna" doar de catre cititor. Nu e o eticheta, e ca si cum te plimbi prin scoala si prezinti oamenii, ala e prost, ala e prost,ala e bun. Mi se pare superficial, mi se pare exact genul batjocoritor, in sensul ca e ok sa critici si sa spui ce crezi, dar nu cred ca e bine sa ii convingi pe altii de dezamagirea profunda pe care o resimti, in speranta de a ameninta viitori cititori cu teama de a pierde timpul, banii, placerea de a citi .

   La urma urmei, e ca si cum e acel tip, sau tipa, depinde de voi. El e foarte, foarte genul tau. Sau cel putin pare. Si ai intr-o parte oamenii care te incurajeaza si iti zic: du-te, incearca sa iti urmezi inima, sa iesi impreuna cu el. Si tu chiar il iubesti, pentru ca desi pare a fi o aparenta, o iluzie temporara, aceasta persista. Si in cealalta parte sunt antibasistii(sorry about that), dar chiar mi se pare amuzanta comparatia, care spun ca nu te place, te barfeste, face misto de tine, e naspa, e o alegere proasta, te va insela, Nu Fa Asta. 
     Stii ce as zice eu ? 
     Ia deciziile tale. Nu te baza pe ceea ce spun altii. Ar trebui sa fie doar orientativ, sau daca iti este de folos, daca iti urmaresti interesele pe baza lor. Ai de gand sa iti petreci intreaga viata urmand opiniile altora ? Fiindu-ti teama ca ceea ce esti, ceea ce vrei, ceea ce iti place nu urmareste gusturile celorlalti ? Eu una te sfatuiesc sa fii tu insuti. Iti place cartea aia, citeste-o de o mie de ori. Iti place tipul ala ? Petrece mai mult timp cu el.  Nu te iubeste la modul romantic ? Asta e , treci peste.

     Categorii de carti considerate cliseice (dupa parerea mea):

   * o mica paranteza: si daca e cliseica, ce ? Nu cred ca prin acel motiv sau acea tema regasita in multiple romane imediat ajungi la concluzia ca e un cliseu, ca urmeaza un tipic evident, prea usor de descris *
Mie personal, de aici nu tine cont de voi, e strict opinia mea, sunt categoriile mele, scopul nu e de a va descuraja, e doar de a sustine ceea ce cred:
1)Carti "romance pentru adolescenti" care se vand foarte bine 

Epica , editura, o scos cateva carti bune, cu adevarat bune, ca Mare Tranquillitatis, dar au fost si cateva dezamaditoare cu acelasi fir narativ, de genul:
ANNA SI SARUTUL FRANTUZESC SI PROBABILITATEA STATISTICA DE A TE INDRAGOSTI LA PRIMA VEDERE

Oh, astea doua au fost un dezastru.Hai ca Anna si sarutul ei frantuzesc a mers mai bine decat Probabilitatea, dar ma rog.















2) Cartile care se bazeaza pe sex, sange, lupte, niste mitologie, niste fictiune si mai mult sex

Am citit toata seria, si oh Doamne, nu pot sa cred cum vine chestia ca protagonista, in urma mortii si a luptelor si a tot ce se intampla NU ARE NICIO TRAUMA. Romanele continua cu o lejeritate si o usurinta socanta. Ceva de genul oh, a murit ultima ta ruda asasinata de un vampir, ok, scriu 3 randuri de regret si remuscare si gata.
  Astea sunt superficiale.
Astea nu mi-au aratat nimic unic.



Oricum, lista continua, dar e tarziu, si nu ma ajuta cu nimic daca o continui. Nu ma deranjeaza faptul ca se vand bine, sau ca unele lucrui sunt apreciate, poate mai mult decat as face-o eu. Vreau sa va zic sa le cititi. Pe toate pe care v-am zis ca sunt naspa . Vreau sa va recomand sa le cititi, pentru ca doar asa va veti forma o parere solida. Si da, mie nu mi-au placut, dar asta nu inseamna sa sunt bullshit-uri sau ca trebuie etichetate astfel. Inseamna ca autoarea nu a fost pe placul tau, si e in regula. Pentru ca asa e in general.

Va las aici cateva dintre cartile mele preferate DE GENUL YA si va urez noapte buna :

absolut geniala

Am gasit aceasta leapsa pe blogul Lissei si mi s-a parut geniala. E sweet si abia am asteptat sa o fac. 

Check it out

Dacă eram un anotimp... eram vara(pentru ca e eterna in libertate)

Dacă eram o lună... eram luna octombrie(mereu am iubit luna asta)

Dacă eram o zi a săptămânii... eram marti

Dacă eram o parte a zilei... eram lasarea intunericului, mai mult decat lasarea, noaptea propriu-zisa(stiu ca nu e teoretic o parte a zilei, dar totusi)

Dacă eram un animal marin... eram un cal de mare sunt atat de draguti.

Dacă eram un animal de uscat... eram ok aici m-am blocat nu stiu .

Dacă eram o virtute... eram neinfricarea .

Dacă eram o planetă... eram Luna.

Dacă eram un lichid... eram .ciocolata calda

Dacă eram o piatră... eram onyx

Dacă eram un metal... eram argint.

Dacă eram o pasăre... eram un porumbel

Dacă eram o stare a vremii... eram serile tarzii de vara, cand caldura se domoleste si pluteste in aer  amintirea arsitei, linistea, sunetul greierilor

Dacă eram un instrument muzical... eram un acordeon de ce nu

Dacă eram un sentiment... eram dorinta sau pasiunea

Dacă eram un sunet... eram ropotele ploii noaptea tarziu

Dacă eram un cântec... eram Bring me to life sau Exodus de la Evanescence

Dacă eram un film... eram Perks of being a wallflower

Dacă eram un serial... eram Teen Wolf

Dacă eram un oraș... eram Brasov

Dacă eram un gust... eram dulce-acrisor.

Dacă eram o aromă... eram capsuni.

Dacă eram o culoare... eram violet, mov.

Dacă eram un material... eram matase.

Dacă eram o parte a corpului... eram arterele.

Dacă eram un drog... eram ecstasy

Dacă eram un accesoriu... eram un un cercel.

Dacă eram o expresie a feței... eram un zambet.

Dacă eram o materie... literatura.

Dacă eram un personaj din desene animate... eram Samruai Jack sau Fecioara de fier din Regele Saman.

Dacă eram un număr... eram 27.

Dacă eram o mașină... eram Ferrari

Cine vrea leapsa, e a voasta

 La inceput am fost sceptica in legatura cu aceasta carte,dar am zis de ce nu. Am crezut ca va fi o carte slaba, superficiala din cauza subiectului: un concurs gen "Burlacul" in care 35 de fete se lupta pentru "inima" printului. Serios, chiar e vorba de un print, nu e metafora. Ideea e ca m-am inselat, si va voi spune si de ce.

  Ne aflam intr-o distopie, nu se stie anul, oricum nu ar fi ajutat la nimic. Statul merge dupa monarhie. Aici apare tanarul print Maxon, care o data ce implineste 18 ani, are misiunea de a-si gasi o sotie. Regele s-a insurat dupa aceeasi metoda pe care o foloseste si Maxon(bineinteles, obligat, nu e o chestie voluntara): trebuie sa aleaga din 35 de fete, din caste diferite. Protagonista, America ( mi-a luat ceva pana mi-am dat seama ca e o persoana America si nu vorbeste despre Lumea Noua.

    In fine, la insistentele mamei, protagonista se inscrie in competitie. Ea provine din casta 5, iar un motiv pentru care a ales aceasta cometite este constituit de bani. Oricum, nu prea ar fi vrut sa plece, din cauza iubitul ei de 2 ani, Aspen, cu care viseaza sa se marite. Planul nu functioneaza , pentru ca Aspen se desparte de America.
     Cu inima franta, America realizeaza ca numele ei a fost tras la sorti, si de aici totul incepe intr-o succesiune ametitoare sa creioneze viata complet noua, departe de saracie, dar si de familia si iubitul ei. Protagonista il surprinde pe Aspen inseland-o cu alta fata.

   Printul Maxon, conform prejudecatilor Americai, este un intepat, egoist,o persoana rea. Nu voi povesti mult din actiune, dar nu ma pot abtine sa nu va spun cat de frumoasa e prima intalnire dintre protagonista si print. E dragut.
     De regula, nu imi plac toate concursurile astea in care te lupti pentru inima unui om, pentru ca nu cred ca asa ar trebui sa fie iubirea. Plus, mi se par false, inculte(fetele). Ei bine, in "Alegerea" totul e diferit. Nu, ele sunt false in continuare(nu toate, stati calmi), dar acum nu esti un spectator la televizor. Esti in interior, esti in mintea Americai, iar asta ii da un farmec inimaginabil. 
   
 

  Apoi m-am gandit: si ce actiune poate sa aibe o carte unde o sleahta de  adolecente se rafuiesc pentru un print infatuat ? Pai spre exemplu printul nu e ceea ce pare a fi. Si mi-a placut foarte foarte foarte mult felul in care autoare a creionat persnajele. Nu m-am mai simtit atat de apropiata de ei de mult, mult timp. De cat timp astept sa gasesc o carte ca asta ! Plus ca imi place cum au decurs lucrurile, mai ales Maxon si America. America este atat de dulce si de rebela (rebela, inspre lucrurile mici, cum ar fi purtatul pantalonilor, si da  mai gasiti voi nu va voi strica surpriza) si Maxon e fermecator si dragut si felul in care ii dezvaluie Americai faptul ca nu a mai sarutat pe nimeni niciodata, ca nu a mai iubit pe nimeni niciodata, si brusc trebuie sa aleaga dintre 35 de fete .

   Va veti intreba ce relatie exita intre Maxon si America si va voi dezvalui faptul ca de la bun inceput ei consimt sa fie prieteni, doar o prietenie pentru ca, cu cat timp sta mai mult fata, cu atat parintii ei primesc bani(pentru contributia ei) si starea lor este deplorabila initial.
   
Ce carte frumoasa. Ce carte dulce. Am citit-o intr-o zi si in curand voi posta recenzia de la cartea a doua, Elita. Mi-a placut foarte mult caracterul Americai; iubirea si grija pe care o poarta servitoarelor ei. Faptul ca nu isi uita originile: familia, casta, la fel cum a facut fratele ei mai mare.

  Treptat, the world unravels . Desi aceasta carte este o distopie, tensiunea consta in mare in atacurile rebelilor. As fi acordat un punctaj maxim volumului daca:
1) ar fi fost ceva mai multa actiune(in afara atacurilor asupra castelului, sau sa fie ceva mai grave)
2)inceputul a fost cam dezamagitor.


Pana atunci, nota mea este de 4.6 / 5

Va recomand cartea !

Dupa cum vedeti in poza, cartea este in stare foarte buna, e noua. - 17lei. vandut

Trimit prin posta romana si din cate am inteles costa in jur de 10 lei
Mai vand :
Club V, Iubitul virtual, Cel pe care ti-l doresti  - 5 lei bucata
Caietul Mayei - 17 lei

 Mi-a placut foarte mult volumul precedent, l-am citit foarte repede, asa ca am zis de ce sa nu ma apuc si de al doilea. Oricum ar fi, mai am vreo 10 de carti noi in biblioteca si pe Kindle inca pe atat, asa ca e o senzatie placuta sa stii ca nu trebuie sa cauti asa in continuu carti noi; le ai deja.

  Din punct de vedere al actiunii, volumul acesta este mai bun decat primul. Intriga e mult mai bine dezvoltata; la fel si personajele. Suspansul este rezent in continuu si a fost destul de captivanta - suprinzator - pentru o carte cu aspect cliseeic. Recunosc, finalul mi s-a parut cam tras de par. Nu stiu de ce. Pur si simplu nu a fost genul meu, insa pana la final mi-a placut foarte mult.

Avem de-a face cu profetia bunicii lui Tamsin, cum ca ea ar fi trebuit sa fie "un far calauzitor" si de altfel lupta dintre familiile Greene si Knight. Ideea e ca in viitor, familia Greene are sa fie ucisa / infranta de Knight, asa ca Tamsin este nevoita sa se intoarca in anul o mie opt sute si ceva sa ii infranga pe Knight, sa le opreasca ascensiunea.

  Si de aici urmeaza incercarile protagonistei, perseverenta ei in dorinta de a reusi, sacrificiile pe care le face fata de familie. Desi toate astea sunt intr-o succesiune admirabila, personajul este unul destul de plat. Plat, in sensul ca "traumele" sau lipsa familiei, sau nesiguranta, sau in general starile de spirit sunt descrise doar printr-o propozitie, uneori doua. Ma astept sa aflu psihologia personajului, ma astept sa aflu mai mult din ceea ce simte, uneori decat ceea ce face si ceea ce vede.

  Plus ca mi-as fi dorit sa se puna mai mult accent pe povestea de dragoste dintre Tamsin si Gabriel. Mi s-a parut stearsa si usor data la o parte.
  Daca vrei actiune, intrigi, lupte, imbinate cu fictiune atunci cartea asta e perfecta pentru tine.
NOTA: 3.6 / 5

 Yaay, nu pot sa cred, de 15 minute s-au facut deja doi ani. Doi ani de cand blogul asta a trecut prin prea multe schimbari, prin concursuri, recenzii,si mai presus de atat, timp.
   As vrea sa spun ca, vorbind profesional, blogul a evoluat, dar adevarul e ca, de fapt, am scazut, a devenit mai putin popular, pentru ca postez alandala, doar cand am timp, uneori grabit si fara esenta, dar adevarul e ca nu ma deranjeaza. Pentru ca tot ceea ce fac, nu este din obligatie, e din placere. E un fel de jurnal pe care il tin electronic de-a lungul timpului.

   Cu toate astea, multe lucruri au evoluat de anul trecut, cum at fi cartile noi pe care le-a, citit sau povestile, jurnalele pe care le-am scris, si faptul ca Heart of darkness reprezinta un refugiu,un loc unde sunt sincera si vorbesc despre lucruri pe care nu le spun zi de zi.
Oricum ar fi, sa sarbatorim ! 

 Am fost azi la Diverta, si eram atat de fericita pentru ca era deschis ( de obicei deschidea la ora 11) si in 4 ore si ceva am terminat cartea "Cand esti vrajitoare". Oricum era pustiu, inafara de mine si inca vreo cateva persoane, si linistea aia deplina era perfecta pentru a citi o carte. Plus ca fotoliile lor sunt foarte comode.

  Stiu ca nu are nicio legatura cu cartea, dar e ceva remarcabil: in Diverta, a rasunat, la un moment dat melodia TOURNIQUET de la Evanescence. Si eu eram ceva de genul: OMG, OMG, Evanescence, oamenii pun in sfarsit alte melodii inafara de Bring me to life si My immortal si My heart is broken. *extaz*

Okay, sa incepem discutia propriu-zisa despre carte. Imi era dor de stilul publicatiilor de la Leda. Mereu au avut ceva unic, frumos, inocent. Desi raitingul cartii pe Goodreads este de 3.8 mi se pare subestimata. Mie mi-a placut.

  Tamsin este o adolescenta fara niciun Talnet(putere magica) intr-o familie de vrajitori, implicit, tanara se simte ca "o ciudatenie", resimtit un dispret profund la adresa surorii ei mai mari, Rowena.
    Identificam tipologia surorii mai mari perfecte, fara niciun defect, viitoarea capetenie a familiei. Cartea este tradusa bine.  Urmarind firul narativ, pentru cei care au citit seria, are anumite asemanari cu "Culorile dragostei", publicata la Litera. Am apreciat cursivitatea, suspansul, felul in care sunt creionate personajele si naturaletea cu care vrei sa citesti, cu care iti doresti sa parcurgi acest volum. Faptul ca nu te plictisesti, si toate astea sunt puncte in plus, insa acum daca stau sa analizez pe partea psihologica, nu intalnim o minte prea complexa. Se pune accent pe actiune, pe o poveste de dragoste. Am impresia ca autoarea a evitat dinadins descrierile, tocmai pentru a atrage majoritatea publicului superficial, si asta nu mi se pare in regula.

  Eu una, vreau mai mult din gandurile lui Tamsin. Vreau sa aflu mai mult despre felul in care vede lumea, mai ales ca se nareaza la persoana intai. Imi doresc si o parte lirica, nu doar scurt, strict si la obicet. Nu vreau strictul necesar, insa poate ca uneori este placut sa iei o pauza de la chestiile mult prea profunde .

  Trecand peste acest aspect, sa va spun cam despre ce e vorba. Tamsin, tanara lipsita de talente, lucreaza la libraria bunicii ei. Intr-o zi ploioasa de vara face cunostinta cu Allistar, un profesor in primul sau an, care ii cere ajutorul spre a localiza un obiect important, pierdut de mult timp. Intre timp, vechiul prieten din copilarie al protagonistei, atragatorul "muzician ciufulit", Gabriel, se reintoarce. Mi-a placut sa vad Talentele fiecarei persoane cum ar fi calatoria in timp, constrangerea, prezicerea viitorului . Povestea va dezvolta foarte mult subiectul calatoriei in timp, nu duce lipsa de tradari, idile, triumful iubirii fata de familie, sacrificiu, destin.

   Per total, o carte draguta. O carte interesanta. Am uitat sa mentionez faptul ca dialogurile sunt VII. Demult nu am mai gasit o carte atat de dinamica in ceea ce priveste dialogurile. De aceea nota mea este de
4.2/ 5

   Okay deci fiti atenti: Sunt deschisa spre schimburi de carti. Trimit cartile ramburs prin posta, cu taxele de transport 7 lei. Cartile sunt in stare foarte buna.

   Fara speranta de Colleen - 17 lei

Vara primei iubiri - 4 lei

   Draga viata de Alice Munro - 17 lei 

   Uratii de Scott Westerfeld - 15 lei

   Circul ororilor de Darren Shan volumul 1 - 7 lei

   A 16-ea luna - 17 lei

Magazinul magic de jucarii de Angela Carter - 7 lei

Jurnalele lui Stefan Spintecatorul,Club V,Ritualul,Captiva - 5 lei

Revola JF 3 paperback- 10 lei

Mitago de Robert H. - 15 lei

 M-am apucat de aceasta carte pentru ca aveam nevoie de o analiza asupra vietii. Din ce in ce mai des, caut romane care sa evidentieze psihologia vietii, intelesurile ei ascunse, scopul fiintei umane, caut doar un motiv pentru a trai.
  Alice Munro scrie frumos. Surprinde viata in mod inedit, frumos, spectaculos.
 
   Romanul este structurat sub forma unor povestiri care descriu episoade importante din viata unor oameni, momente decisive in vietile lor, care urmeaza sa schimbe totul. Tocmai asta m-a atras la "Draga viata". Felul in care ceva, un artificiu, ne poate schimba viata radical. Ultimele patru povesti sunt autobiografice, surprinzatoare.
    Exista totusi o povestioara care mi-a ramas adanc intiparita in minte, pe care o voi descrie succint.

 O femeie se afla in cautarea unui doctor, pentru problemele pe care le are cu memoria. Descopera un nou oras, o noua lume, o potentiala iubire. Pe langa cautarea doctorului, mereu ingreunata de faptul ca ii uita numele, povestea se incheie cu realizarea ca toatea astea au fost doar un vis, o amintire, si ca femeia este internata intr-un azil. Mi se pare atat de spectaculoasa paralela dintre trecut - prezent si felul in care o surprinde autoarea.

  Riscati sa va plictisiti daca va asteptati la actiune nesfarsita sau finaluri fericite. "Darga viata" este o reflectie asupra fiintei umane, dulce-amaruie.

E frumoasa. E unica.

Cu toate astea, nu ii voi acorda un punctaj maxim, din cauza a 3 povestioare dezamagitoare. Mi-a placut, dar parca i-a lipsit ceva. Si de aceea punctajul meu este d e 3.5 / 5

  Am vazut Academia Vampirilor si mi s-a parut, comparativ cu cartile, o eroare. Pur si simplu sec. Au adaptat oribil si nerealistic. Too bad. Cartile sunt prea frumoase.
   Am avut si ocazia de a vedea Divergent. Four <3 mi-a="" mult.="" mult="" placut=""> M-a dezamagit partea psihologica. Aveam nevoie de mai mult decat cateva replici ale protagnistei

    Meh, in rest a mers. Nu stiu cum sa va spun, dar protagonista nu mi-a placut. Actrita. OMG, e atat de fara expresie si excesiv de naspa in sensul ca nu imi transmite nicio emotie.Nu se compara cu Lily Collins din City of bones si idk, nu nu nu. Plus ca o sa mai joace si in The fault in our stars ( care care nu mi-a placut deloc ) .

Concluzia mea e urmatoarea :

Divergent - cartile - da, merita. Imi plac.

Divergent filmul - foarte bun ca actiune, putin prea alert, insa per total merita un 7/ 10.


   Spuneam , in titlu, Close, so close : aproape de vacanta. Saptamana altfel, da.Abia astept sa vina timpul liber + libertate deci da. Vacanta.

  Seria "Magie" de Angie Sage a aparut in urma cu cativa ani buni la editura Corint Junior. Desi cartile par destinate pentru copii, mi se par ideale pentru orice varsta.

Angie Sage scrie foarte frumos. Stie sa imbine perfect naratiunea cu descrierea si dialogul, fara pasaje plictisitoare, fara timpi morti, mereu se intampla ceva si asta imi place.
 Personajele sunt usor de retinut: familia Heap, condusa de Silas Heap. Intr-o zi, Septimus Heap, al saptelea fiu al celui de-al saptelea fiu este rapit, initial fiind declarat mort de catre moasa. In aceeasi noapte, la resedinta familiei Heap ajunge o "legaturica", un bebelus, o fetita frumoasa, cu ochi violeti superbi.

Jenna, noua membra a numeroasei familii Heap, creste alaturi de ei. Familia se remarca prin faptul ca tinerii sunt invatati magia, atat a scoala cat si acasa. Intriga se declansaza in momentul in care se pare ca Septimus nu este mort si numeroase pericole atenteaza la micuta Jenna.

Mi-a placut foarte mult. Actiune, personaje carismatice, desene foarte bine facute. Daca aveti ocazia sa o cititi,atunci stiti despre ce vorbesc cand spun ca Samrcanul a fost personajul meu preferat.
   E drept ca nu prea are drama, si nici iubire-idila - si nici nu abordeaza subiecte cu adevarat serioase - moartea, bine, personajele mai mor, insa impactul pe care il provoaca decesul asupra personajelor este unul descris pentru copii, nu auziti de sinucideri, sange, crime,oroare,droguri-, este o carte "curata".

  NOTA: 4/5

 Pentru ca au fost reduceri masive la Libris in urma cu cateva saptamani mi-am cumparat cartea "Vara primei iubiri" de Edith Wharton pentru ca era ieftina si am zis de ce nu. Asta a fost cea mai plictisitoare si mai inutila carte pe care am citit-o vreodata, efectiv cea mai dezamagitoare.

   In primul rand: pagini peste pagini de descriere inutila si monotona. Nu am nimic impotriva paginilor fara dialog; uneori chiar sunt interesante, insa autoarea e atat de plictisitoare incat nu exista nimic pe planeta asta care sa te captiveze mai putin decat modul in care scrie.
    Ca si cand nu ar fi suficient de sec, povestea are loc intr-un sat numit North Dorner, unde portagonista este captiva. Ghici ce se intampla in North Dormer. NIMIC. Oaaa.

    Si ce sa va zic de personaje: protagonista, Charity(un nume care prezice apoteotic comportamentul prostesc si negandit pe care il dovedeste in relatia cu celelalte personaje) si acum ar trebui sa spun ce face aceasta Charity, dar nu prea face nimic. Mama ei a abandonat-o; tatal ei vitreg nu a adoptat-o, el e teoretic un tutore, dar nu sunt rude de sange, fapt care il face sa o ceara in casatorie. Personajele sunt ca o zi torida de vara, in care nu poti respira de cat de cald e, si de plictisitor, si de sec.
Tatal/tutorele ii tot repeta faptul ca ea e cea mai finuta si mai draguta, dar fata ii vorbeste urat,se comporta ca ultima jigodie. E drept ca si tipul era alcoolic.
  
    Nu inteleg care e scopul personajelor. Da, bine, Charity se indragosteste de altcineva, ramane insarcinata, tipul ala vrea sa se reintoarca la logodnica. Nu a fost un spoiler(scrie asta si in sinopsisul cartii).

   Poate ca nu am avut cea mai mare rabdare, insa romanul nu mi-a placut absolut deloc). Dezamagitor, Plictisitor. Fara niciun mesaj, fara emotie, fara un scop.

NOTA: 1/5

Imi pare rau pentru ca nu am mai postat de 2 luni, doar ca toata inspiratia mea a fost concentrata spre fictiune. Nu stiu cat de buna e fictiunea mea, nu stiu cat de bine scriu, dar imi place sa fac asta. E ca si cum viata mea nu mai e asta, nu ma mai aflu aici, sunt in litere, in cuvinte, in intamplari pe care eu le decid, pe care eu le declansez si deja stiu care va fi sfarsitul, dar imi place sa creez vieti.

   De asemenea, am ajuns in luna martie oau. Mai sunt doar 3 luni si vine vacanta de vara si asta inseamna ca termin clasa a noua. In fiecare zi ma intreb daca decizia pe care am luat-o, la inceput, a fost inteleapta, daca asta mi-am dorit si nu stiu, pur si simplu nu stiu.
    Poate ca am luat anumite decizii doar pentru a fugi de unele persoane,sau mai degraba de amintiri, dar realizez tot mai des, in revelatii de minut, ca acolo apartin. Ca locul, amintirea, persoana, momentele alea de care fugi, acolo apartii. Acolo ti-ai petrecut si iti petreci adevarata viata; tot restul sunt doar chestii care te distrag, te abat de la subiect.
    Probabil ca ar fi fost mai greu acolo. Probabil ca ar fi fost mai bine,insa nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca era o optiune; o optiune pe care am ignorat-o, o optiune pe care mi-as fi dorit sa o iau in calcul, sa o fi privit mai in serios.

       Se spune ca in adolescenta, sau in "tinerete" incerci sa iti dai seama cine esti. Asta ma tot intreb de ceva vreme si nu reusesc sa imi dau seama cine sunt, sau daca ceea ce sunt acum ma reprezinta, pentru ca totul s-a schimbat, totul e altfel si imi e dor de ce am avut odata.
       E dragut sa vezi ca, desi peste 10 de ani nu iti vei mai aminti ziua de azi, inca iti amintesti flashback-uri, momente care au ramas gravate in tine. Nu vreau sa incep discutia asta, dar ma tot gandesc la ea, si nu pot sa nu o iau in calcul.
     Cred ca cel mai rau lucru nu este sa te simti prost sau sa fii intr-o situatie dezagreabila,fara cale de scapare, ci sa fii in ea si sa poti sa schimbi totul. Totul e la latitudinea ta. Asta ma sperie. Faptul ca eu am controlul, ca eu iau deciziile si daca vreau sa schimb ceva, eu trebuie sa fac asta.

 Nu am multe serii care m-au impresionat cu adevarat. Sunt rare. Se intampla rareori sa gasesti anumite carti, serii, care sa te marcheze intr-un fel frumos, intr-un mod in care iti amintesti cu placere si ajungi sa citesti cartile de atat de multe ori incat memorezi meraforele, intelegi mai bine detaliile si pur si simplu te identifici cu personajele.
  Ei bine, una dintre aceste "serii" pentru mine este "Spulbera-ma", ajunsa la final cu romanul "Ignite me", de Tahereh Mafi.

     Primul lucru care mi-a placut a fost felul in care scrie autoarea. E drept ca a mai renuntat la metafore, insa mie mi se pare mai de rau chestia asta. Mafi are un stil dinamic : totul este o batalie. Daca in volumul intai, Juliette ducea luptele cu sine insasi, si in "Unravel me" se descopera pe sine in mare parte, atunci este de asteptat ca in "Ignite me" protagonista va duce batalii cu societatea.
 
    In cazul in care nu stiti, cartile sunt distopii si in universul lui Mafi, Juliette supravietuieste, doar ajutata de Warner, personajul initial negativ, dar care pe parcurs se schimba atat de mult, asa si Juliette supravietuieste dupa ce este impuscata de catra tatal lui Warner, comandantul suprem.
    Si de aici incepe o batalie pe viata si pe moarte intre Juliette, alaturi de prietenii ei, al caror obiectiv era sa il omoare pe comandant.

     Spre deosebire de ultima carte din Jocurile foamei, "Revolta", unde lucrurile au devenit mult prea sangeroase si dureroase, in "Ignite me" sunt numeroase momente romantice. Am terminat cartea intr-o zi jumate, se citeste foarte repede, chiar daca e in engleza. Doar ca am adorat atat de mult felul in care a evoluat Juliette: de la persoana aia timorata, inchisa in sine, care plangea mai tot timpul, abandonata de parinti si inchisa intr-o puscarie pentru tineri, la o tanara razboinica, gata sa isi cunoasca puterile, abilitatile, pregatita sa lupte si sa cucereasca.

    Mi-a placut foarte mult de Kenji care, si de aceasta data este amuzant, este persoana care detensioneaza atmosfera. Adam, pe de alta parte, a fost cam negativ. Este trist sa vezi ca persoanele pe care le iubesti nu sunt chiar ceea ce par a fi.
 Warner este, pe de alta parte, atat de sexy si de cuceritor si intotdeauna am votat pentru Juliette - Warner.

   Nu va voi povesti actiunea pentru ca e intotdeauna mai bine sa vezi tu pas cu pas ce se intampla decat sa iti zica cineva. Unde mai e suspansul ?
    Va trebui sa ma crezeti pe cuvant ca "Ignite me" este un roman frumos. Simplu, perfect, complicat si toate lucrurile de pe planeta. Mi-a placut seria asta foarte, foarte mult.

  Come back to life, love.

  I'll be here when you wake up.

Asta este citatul cel mai frumos si am hasurat vreo 27 de citate atat de superbe. Bine tu, Tahereh Mafi.