Heart of darkness

Imi pare rau pentru ca nu am mai postat de 2 luni, doar ca toata inspiratia mea a fost concentrata spre fictiune. Nu stiu cat de buna e fictiunea mea, nu stiu cat de bine scriu, dar imi place sa fac asta. E ca si cum viata mea nu mai e asta, nu ma mai aflu aici, sunt in litere, in cuvinte, in intamplari pe care eu le decid, pe care eu le declansez si deja stiu care va fi sfarsitul, dar imi place sa creez vieti.

   De asemenea, am ajuns in luna martie oau. Mai sunt doar 3 luni si vine vacanta de vara si asta inseamna ca termin clasa a noua. In fiecare zi ma intreb daca decizia pe care am luat-o, la inceput, a fost inteleapta, daca asta mi-am dorit si nu stiu, pur si simplu nu stiu.
    Poate ca am luat anumite decizii doar pentru a fugi de unele persoane,sau mai degraba de amintiri, dar realizez tot mai des, in revelatii de minut, ca acolo apartin. Ca locul, amintirea, persoana, momentele alea de care fugi, acolo apartii. Acolo ti-ai petrecut si iti petreci adevarata viata; tot restul sunt doar chestii care te distrag, te abat de la subiect.
    Probabil ca ar fi fost mai greu acolo. Probabil ca ar fi fost mai bine,insa nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca era o optiune; o optiune pe care am ignorat-o, o optiune pe care mi-as fi dorit sa o iau in calcul, sa o fi privit mai in serios.

       Se spune ca in adolescenta, sau in "tinerete" incerci sa iti dai seama cine esti. Asta ma tot intreb de ceva vreme si nu reusesc sa imi dau seama cine sunt, sau daca ceea ce sunt acum ma reprezinta, pentru ca totul s-a schimbat, totul e altfel si imi e dor de ce am avut odata.
       E dragut sa vezi ca, desi peste 10 de ani nu iti vei mai aminti ziua de azi, inca iti amintesti flashback-uri, momente care au ramas gravate in tine. Nu vreau sa incep discutia asta, dar ma tot gandesc la ea, si nu pot sa nu o iau in calcul.
     Cred ca cel mai rau lucru nu este sa te simti prost sau sa fii intr-o situatie dezagreabila,fara cale de scapare, ci sa fii in ea si sa poti sa schimbi totul. Totul e la latitudinea ta. Asta ma sperie. Faptul ca eu am controlul, ca eu iau deciziile si daca vreau sa schimb ceva, eu trebuie sa fac asta.