M-am apucat de aceasta carte pentru ca aveam nevoie de o analiza asupra vietii. Din ce in ce mai des, caut romane care sa evidentieze psihologia vietii, intelesurile ei ascunse, scopul fiintei umane, caut doar un motiv pentru a trai.
  Alice Munro scrie frumos. Surprinde viata in mod inedit, frumos, spectaculos.
 
   Romanul este structurat sub forma unor povestiri care descriu episoade importante din viata unor oameni, momente decisive in vietile lor, care urmeaza sa schimbe totul. Tocmai asta m-a atras la "Draga viata". Felul in care ceva, un artificiu, ne poate schimba viata radical. Ultimele patru povesti sunt autobiografice, surprinzatoare.
    Exista totusi o povestioara care mi-a ramas adanc intiparita in minte, pe care o voi descrie succint.

 O femeie se afla in cautarea unui doctor, pentru problemele pe care le are cu memoria. Descopera un nou oras, o noua lume, o potentiala iubire. Pe langa cautarea doctorului, mereu ingreunata de faptul ca ii uita numele, povestea se incheie cu realizarea ca toatea astea au fost doar un vis, o amintire, si ca femeia este internata intr-un azil. Mi se pare atat de spectaculoasa paralela dintre trecut - prezent si felul in care o surprinde autoarea.

  Riscati sa va plictisiti daca va asteptati la actiune nesfarsita sau finaluri fericite. "Darga viata" este o reflectie asupra fiintei umane, dulce-amaruie.

E frumoasa. E unica.

Cu toate astea, nu ii voi acorda un punctaj maxim, din cauza a 3 povestioare dezamagitoare. Mi-a placut, dar parca i-a lipsit ceva. Si de aceea punctajul meu este d e 3.5 / 5