Recunosc ca initial am fost surprinsa si intrigată sa citesc o carte concepută de un autor roman, datorită impresiei proaste pe care acestia o au in societate, insa la urma urmei suntem romani si trebuie sa ne susţinem, ca o comunitate ce suntem!
   Despre "...si la sfarsit a mai ramas cosmarul" nu am auzit nimic mai mult decat laude, despre tot ceea ce are: fictiune, suspans, totul foarte bun.

   Nobilul decazut Arthur de Seragens este invitat la nunta unei tinere femei. Urmeaza trei luni de petreceri si voie buna, unde toata lumea se va simti bine si se vor distra. Informatiile despre Arthur vin treptat, insa daca stau sa le pun cap la cap descopar un barbat care a ucis un om pentru iubita lui Juliette, despre care din pacate informatiile sunt atat de putine, incat nu pot sa imi dau seama de ce s-a despartit de el si ce s-a petrecut cu adevarat.


   La inceput Arthur nu este descris de nicun fel, asta facandu-ma sa intru chiar eu in pielea personajului, ceea ce as fi facut oricum, dar nu ar fi stricat un portret, dar care vine mai incolo. Cu una cu doua, Arth accepta invitatia, si ajung acolo isi intalneste cel mai bun prieten. Drumul parcurs m-a indus intr-o frumoasa lume a trecutului, pe cand femeile purtau rochii cu falduri din matasuri, si barbatii calareau caii si erau curajosi si drepti. Trecutul poate fi uneori atat de frumos!
     Vicennes este un personaj care m-a impresionat. Desi as fi vrut sa se puna accentul mai mult pe calitatile sale, el este creionat ca fiind un om just, curajos, un prieten la nevoie si inca unul ager la minte.Castelul impunator are niste oaspeti alesi, care fac parte din toate categoriile sociale. Un lucru care mi-a displacut a fost ca erau numeroase personaje, care au fost la inceput descrise, insa apoi am pierdut sirul lor, si inafara personajelor pricipale, nu am reusit sa le mai tin minte.

    Atmosfera care m-a cuprins pe parcursul cartii a fost minunata! Parca vedeam, nu, parca traiam in trecut. La inceput, cand totul a fost bine, m-am gandit ce viata frumoasa duceau ei! Arthur se indragosteste de gingasa, de inocenta Adrianne, superba si tanara, dar care din pacate era logodita.
     Oamenii din acea era erau, din pacate, tot cam la fel de superficiali ca in ziua de azi. Sunt rai, barfitori, si cred orice soapta care le ajunge pe la urechi. Sunt evidentiate impresiile care conteaza si toate aparentele. 
 
    Intriga consta in primul om bolnav. Un slujitor lesina, aparandu-i pe gat doua broboane negre pline cu puroi si viermi. Scarbos! Panica si isterie in castel. Oamenii incearca disperati sa iasa, insa sunt tinuti fortat inauntru, de teama ca boala ce-i infestase sa fie nemiloasa ciuma. Ei bine, ar fi fost usor sa fie ciuma.
     Barbatul moare mai incolo. Dar nu asta e important, ci efectul acestei morti. Incep sa se formeze aliantele, si partea asta mi-a placut mult, desi m-a cam tinut prea mult in suspans cu toata treaba.
     Cand cu greu afla ceva de la un batran al carui nume am uitat sa-l tin minte, Arthur si Vincennes afla ca se confrunta cu ceva mai mare decat isi imaginau: cu vampiri.

   Morti vi care ies din mormant. Mai tarziu, batranul dispare si revine ca mort viu si suspansul este crucial. Mi s-a facut frica! Asta nu mi se intampla adesea cand citesc o carte! Este foarte bine facut.
    Urmeaza aliante, crime, mistere, si mult, mult, mult suspans. Nu am sa mai continui cu actiunea, cu relatarea ei, deoarece va stric surprizele, si nu trebuie povestit niciun cuvand peste ce v-am divulgat eu.

   Sa vedem:

La personaje am gasit eu buba, fiind numeroase si foarte greu de identificat. Nu va faceti griji, nu ma refer la cele principale, cu care te obisnuiesti usor. Ma refer la restul de invitati.Ei, se trece si peste asta la urma urmei.Primele pagini, expozitiunea, a fost placuta. Fiecare pagina ma facea sa iubesc si mai mult povestea. Recunosc ca mi-ar fi placut sa vina mai multe sentimente intime de pe Arthur, avand in vedere ca se nareaza la persoana I, in afara celor foarte puternice ca furie, iubire, indiferenta, frica,etc.

Cartea te tine. Nici nu iti dai seama cand se termina. Dupa asta urmeaza o postfata si o rubrica destinata intrebarilor. Cam atat va pot spune. Sper sa va fi lamurit.


  Nota: 4.4/5

Mistress Kat: Campania de publicare "Rae of hope" de W.J May: Astăzi am primit răspunsul de la autoare: WOW!  That is absolutely FANASTIC!!!!!!! I would love to have the book published in Ro...

 Urmatoarele carti sunt spre vanzare. Daca sunteti interesati, lasati un comentariu



- Kelley Armstrong, Revelatia - 35 lei
 
- Rachel Caine, Casa de sticla - 30 lei
 
- Rachel Caine, Balul fetelor moarte - 30 lei
 
- Richelle Mead, Tristeti de sucub - 35 lei
 
- Richelle Mead, Juramant de sange - 35 lei
 
- Melissa de la Cruz, Sange albastrum vol. 1 - 35 lei 
 
- L.J. Smith, Jurnalele vampirilor. Intoarcerea: Caderea noptii - 35 lei

 Dupa cum am si spus anterior, prima carte de sf, fantasy, YA, a fost "Amurg" de Stephenie Meyer, Recenzia mea a fost una foarte scurta, ceea ce nu se face atunci cand relatezi o carte-trebuie sa cumprinda deopotriva parerile tale si actiunea, personajele cu punctul culminant discutate-.

  In primul rand, cand am citit eu "Amurg" se intampla cred ca la 3-4 ani de la aparitia ei in Romania. Era vara anului trecut. Am facut recenzia, chiar si asa, suficient de incompleta, cu toate cele, si am postat-o. Am asteptat, am asteptat, si totusi nimic! Nicio afisare,niciun comentariu, nimic! Era ca si cum "Dark Angel", cum era numit la vremea lui, fusese sters de pe fata pamantului, adica imposibil de gasit de altii!

   Eram nervoasa. Ma gandeam ca eu munces si nimeni nu apreciaza prin nimic. Ei, bine, m-am lasat de blogger-it, tocmai pentru ca timpul sa treaca si mai tarziu, in aprilie sa reincep. Inainte de asta urmaream constant anumite bloguri si priveam asa din exsterior munca lor: a unora mai buna, a altora mai slaba. De asemenea, nu puteam sa sufar cand aveau rubrica "Citesc" sau "I`m reading" o poza a unei carti pe care a citit-o de o mie de ani si ii e lene sa o mai modifice, sau cand pagina de recenzii de incompleta tot din cauza lenii.

  Ce sa zic, lenea asta! Ce m-a facut sa renunt? Lenea. Imi parea rau ca nu aveam pe nimeni, si a fost greu sa ma ridic cat de cat, desi daca te uiti cu atentie pe blog nu e cine stie ce popularitate, nu este unul dupa care moare lumea, este unul vizitat de cativa cititori fideli, pe care ii rasplatesc pe cat pot eu cu concursuri si postari interesante. Mi-as dori, nu neg, sa am un blog super-vizitat-comentat, etc, dar asta nu se face intr-o zi, ci in timp, uneori niciodata, dar am invatat sa apreciez ce am si asta fac.

   Revenind, nu cred ca o recenzie, mai ales cea de debut are sa defineasca blogul. Nu are de ce. Timpul schimba tot, e imposibil(sau poate ca nu) sa evoluezi, sa se schimbe totul in bine.
     Nu am asteptarea ca in viitor, anul viitoar pe vremea asta sa ploua cu cititori cu cu comentarii pe blog. Astept ca timpul sa ma surprinda pe mine cu o multime de comentatori si cititori la postarile de pe blog(de bine, desigur).

Cam asta e pe ziua de azi. Sper ca v-a placut!