Heart of darkness

 Am citit " Printesa mecanica " in engleza direct, pentru ca daca era sa mai astept sa apara la Leda, dupa cum tot ne promit ei ca in toamna apare, cu siguranta imbratraneam. Serios acum, ei se tin vreodata de promisiuni si publica ceva cand au zis ca vor publica, fara intarzieri masive de ani ?

   " Printesa mecanica " este ultimul volum din seria " Dispozitive infernale " si aduce cu sine finalul mult asteptat.

Intr-adevar, actiunea este mult mai complexa decat in celelalte doua volume. Ce se intampla propriu-zis ?
  Tessa este logodita cu Jem, dupa cum bine va amintiti. Pregatirile de nunta au inceput demult, dar nu are loc nicio nunta. Firele narative sunt complexe. Adica pe de-o parte este problema epidemiei de demon pox(nu stiu precis cum sa traduc asta-  virusul care te transforma in demon ) si problemele pe care acesta pe pune, alta problema sunt dispozitivele infernale, alta este moartea care se apropie cu pasi mult prea rapizi de Jem.

   Mortmain, antagonistul, nu renunta la planurile lui si o vrea pe Tessa atat ca sotie, cat si ca unealta in planul lui malefic. Asa ca, doamna Black si masinariile pornesc pe urma ei.
    Mortmain cumpara toata cantitatea de Ying Fei ( drogul fara de care Jem nu putea supravietui ) si o santaseaza pe Tessa.
 
    Pe parcursul cartii apar si numeroase scrisori, corespondenta, in legatura cu alegerea viitorului Consul, si batalia dintre Charlotte si restul persoanelor care nu voiau sa lase o femeie la conducere. Oricum, dupa parerea mea toate asta puteau sa lipseasca din cate. Nu ma interesa absolut deloc, plus ca actualul consul era teribil de enervant, la fel ca tot restul oamenilor din"politica ".

   Sfarsitul este unul neasteptat.
   Nu gasim doar o triunghiul amoros Jem - Tessa - WIll, ci si cuplurile Gideon - Sophie si Gabriel - Cecily. Eu nu inteleg o chestie.
   De ce Cassandra Clare trebuie sa faca iubirea atat de one-way si suparatoare si incomoda ? Adica peste tot numai momente din alea dramatice care " distrug " cica relatii, dar daca te duci si discuti asta si iti ceri scuze sau vezi tu, realizezi ca nu e chiar asaaaa de grav pe cat le prezinta ea.
     Serios acum, nu mai avem 12 ani si ne-am certat ca Petrica a spus ceva urat lui Costel si s-a stricat prietenia lor forever.
Ca atunci cand, in Orasul oaselor, Clary si Jace se saruta apoi, atat de dramatic si penibil, Simon ii prinde si Clary ii spune ca ea avea sa vina imediat si Jace o intreaba cat de usor transeaza iubirea lor si chestii. Frate, ce ti-a facut ? Ce e asa de dramatic si grav ? Care e gravitatea acestei situatii ? Plus ca nu pricep de ce Clary trebuie sa stea dupa fundul lui Simon in absolut orice situatie. Inteleg ca e prietenul ei cel mai bun, dar devine chiar penibil. Plus ca are un caracter sec, slab, plictisitor.

   Revenind la Printesa mecanica : opinia mea, dincolo de actiune. Nu m-am omorat asa de mult dupa ea. Eu inteleg : autoarea scrie foarte complex si chestii si se pricepe. Nu am zis nimic de stilul ei propriu-zis, nu am ce sa comentez la adresa lui, dar cartea are serioase momente de plictiseala absoluta in care nu se intampla fucking nimic si iti vine sa o iei si sa i-o bagi pe gat pentru ca te seaca atata monotonie. De ce nu poate pur si simplu sa faca orice moment interesant ?

    Nu inteleg absolut deloc scriitori care intentionat plictisesc cititorii si arunca momentele interesante la finalul cartii ca sa te momeasca si sa te lase cu un gust placut, dar nu tine. Nu tine, de data asta. In rest, nu am ce sa spun.

NOTA: 3 / 5

 Creatura suna in descriere ca fiind o carte super despre mitologie, zei si zeite, dar si actiune si personaje carismatice. Ei bine, nu e chiar asa.
   In primul rand, este imposibil sa nu vezi asemanarea dintre Creatura si Twillight. Se bazeaza pe acelasi set de personaje. Daca e sa faci inventarul, dai de ele adica Edward respectiv David si familia lor( mama, fratii, si ghici ce, poate ca in Twillight familia era mai mare, dar daca e sa faci inventarul, vezi ca e aproape acelasi ).
   

Creatura este intr-adevar mai buna decat Twillight in ceea ce prinveste naratiunea, dar tot nu e suficient. Inceputul mi-a placut si m-a prins, dar dupa nu a facut decat sa ma plictiseasca.
  Stiam ce o sa se intample. Nu a fost atat de surpinzator totul sau chestii. Plus ca nu prea avea ce sa te surprinda. daca stai sa te gandesti.

  Isis Martin, in varsta de 17 ani, cu o mama mult prea libertina( in Twillight Bella locuieste cu tatal ei, in Creatura Isis cu mama ei ), asa Isis are probleme cu somnul. In visele ei apare mereu o creatura infricosatoare, pe care urmeaza sa o cunoasca in viata reala si nu, nu mai e la fel de infricosatoare, e chiar sexy.
    David Chios este baiatul viselor ei, literalmente. Si ce poate face orice zeu ( da, e zeu ) care a trait sute de ani ? Cum isi poate folosi el timpul oare ? Pai cum altfel, decat sa se duca intr-un liceu ca elev doar ca sa ii castige inima lui Isis.

   Si eu inteleg ca trebuie sa fie intimidant, pentru ca e un zeu si bla bla, dar serios au fost cateva evenimente care te faceau sa iti scoti ochii :

1) Isis ii da o palma si, in loc ca el sa isi ceara scuze pentru ce facuse si ce se intamplase, bratul fetei incepe sa se dezintegreze din cauza blestemului( sau ceva ) si in final, ea isi cere scuze

2) sau de fiecare data cand se cearta, din cauza lui David, persoana care vine si isi cere scuze ghici cine e ? Isis , bingo !

 Deci nu, nu mi-a placut de protagonista.

   Totusi, hai sa vedem, ce se intampla propriu-zis in cartea asta. Care e actiunea ?

   Inafara unei relatii siropoase intre David si Isis, problema pe care o pune intreaga naratiune din cartea asta este Gabriel, fostul iubit al fetei care acum e dependent de droguri si o hartuieste. SI O SUNA IN PROSTIE, DECI 90 % DIN DISCUTIILE CU/DESPE EL SUNT DESPRE APELURILE PIERDUTE SI CAT DE FRUSTRANT E CA O TOT SUNA .  AI AUZIT VREODATA DE BLOCAREA APELANTULUI SAU UN NUMAR NOU DE MOBIL, MISS PERSPICACITATE ???
 
      Nu, nu a auzit.
    Cam asta e cartea laudata pe toate blogurile din Romania. Doar pentru ca Bianca2b a facut o capanie de publicare si a reusit sa publice cartea, nu inseamna ca si e buna si ca merita asta. Ma intreb la ce s-au gandit editorii cand au citit manuscrisul, pentru ca eu una nu as fi fost de acord cu el niciodata .

NOTA: 2/5

 In ultimul timp am dat numai de carti proaste. Nu stiu de ce, dar asta e a treia carte consecutiva care nu mi-a placut. In ultimul timp, cel putin ceea ce eu am citit din noile carti ale editurii Leda, am tras concluzia ca au luat aceeasi tipologie de carti pe care o publicau in urma cu 5 ani si au republicat-o doar ca sub forma altor autori si a altor titluri.
   Ah, si diferenta mai e ca aceste noi carti sunt chiar foarte plictisitoare.

 Nu stiu precis finalul, pentru ca m-am plictisit si am sarit asa peste el -atat de mult m-a captivat - plus ca era putin cam evident cum o sa se termine.
  Nu m-a impresionat cu nimic scrisul autoarei. Este lipsit de originalitate, cum sa spun, e exact ala pe care il gasesti peste tot, in toate cartile slabute. Monoton, simplu, sarac.

  Personajele sunt la fel de sarace, si actiunea tot asa. Concret: o protagonista pe nume Annie, pasionata de alergat ( cred ca am ctitit vreo 10 carti in care protagonistele iubesc sa alerge ) care se indragosteste de Bennett ( un tip care e cam straniu, dar calatoreste in timp ). Inceputul m-a mai prins, dar de la jumatatea ei incolo mi s-a parut un chin, parca nu se intampla nimic, personajele faceau lucruri enervante si plictisitoare si ele insele erau plictisitoare si actiunea consta in cum se plimbau ei in timp.
  
    Prietena ei cea mai buna ( a lui Annie ) moarte intr-un accident de masina si ei se intorc in timp asa incat sa o salveze. Nu stiu, dar nu mi s-a parut asa mare actiune, mare suspans. Nici macar nu ma atasasem de ea suficent de mult incat sa imi doresc sa fie salvata.

Cum poate sa se astepte autoarea ca mie sa imi para rau ca a murit si sa imi doresc cu ardoare readucerea ei in peisaj avand in vedere ca era abia schitata, doar trei-patru replici ocazional si alea nu mare branza ? Cum pot sa ma atasez de asa ceva ?
  Ca sa nu mai vorbesc de Anna, protagonista si atat de monotona ei viata. Desi calatoria in timp ar trebui sa fie super, autoare pleosteste ideea, o strica, ii da o forma urata.

 Asa ca " Iubire dincolo de timp " inseamna pentru mine cliseu, plictiseala, 400 de pagini irosite si o naratiune care practic nu nareaza nimic. Gata cu cartile de la Leda ! M-a saturat .

Nota; 1.5 / 5

 La inceput am fost sceptica in legatura cu aceasta carte,dar am zis de ce nu. Am crezut ca va fi o carte slaba, superficiala din cauza subiectului: un concurs gen "Burlacul" in care 35 de fete se lupta pentru "inima" printului. Serios, chiar e vorba de un print, nu e metafora. Ideea e ca m-am inselat, si va voi spune si de ce.

  Ne aflam intr-o distopie, nu se stie anul, oricum nu ar fi ajutat la nimic. Statul merge dupa monarhie. Aici apare tanarul print Maxon, care o data ce implineste 18 ani, are misiunea de a-si gasi o sotie. Regele s-a insurat dupa aceeasi metoda pe care o foloseste si Maxon(bineinteles, obligat, nu e o chestie voluntara): trebuie sa aleaga din 35 de fete, din caste diferite. Protagonista, America ( mi-a luat ceva pana mi-am dat seama ca e o persoana America si nu vorbeste despre Lumea Noua.

    In fine, la insistentele mamei, protagonista se inscrie in competitie. Ea provine din casta 5, iar un motiv pentru care a ales aceasta cometite este constituit de bani. Oricum, nu prea ar fi vrut sa plece, din cauza iubitul ei de 2 ani, Aspen, cu care viseaza sa se marite. Planul nu functioneaza , pentru ca Aspen se desparte de America.
     Cu inima franta, America realizeaza ca numele ei a fost tras la sorti, si de aici totul incepe intr-o succesiune ametitoare sa creioneze viata complet noua, departe de saracie, dar si de familia si iubitul ei. Protagonista il surprinde pe Aspen inseland-o cu alta fata.

   Printul Maxon, conform prejudecatilor Americai, este un intepat, egoist,o persoana rea. Nu voi povesti mult din actiune, dar nu ma pot abtine sa nu va spun cat de frumoasa e prima intalnire dintre protagonista si print. E dragut.
     De regula, nu imi plac toate concursurile astea in care te lupti pentru inima unui om, pentru ca nu cred ca asa ar trebui sa fie iubirea. Plus, mi se par false, inculte(fetele). Ei bine, in "Alegerea" totul e diferit. Nu, ele sunt false in continuare(nu toate, stati calmi), dar acum nu esti un spectator la televizor. Esti in interior, esti in mintea Americai, iar asta ii da un farmec inimaginabil. 
   
 

  Apoi m-am gandit: si ce actiune poate sa aibe o carte unde o sleahta de  adolecente se rafuiesc pentru un print infatuat ? Pai spre exemplu printul nu e ceea ce pare a fi. Si mi-a placut foarte foarte foarte mult felul in care autoare a creionat persnajele. Nu m-am mai simtit atat de apropiata de ei de mult, mult timp. De cat timp astept sa gasesc o carte ca asta ! Plus ca imi place cum au decurs lucrurile, mai ales Maxon si America. America este atat de dulce si de rebela (rebela, inspre lucrurile mici, cum ar fi purtatul pantalonilor, si da  mai gasiti voi nu va voi strica surpriza) si Maxon e fermecator si dragut si felul in care ii dezvaluie Americai faptul ca nu a mai sarutat pe nimeni niciodata, ca nu a mai iubit pe nimeni niciodata, si brusc trebuie sa aleaga dintre 35 de fete .

   Va veti intreba ce relatie exita intre Maxon si America si va voi dezvalui faptul ca de la bun inceput ei consimt sa fie prieteni, doar o prietenie pentru ca, cu cat timp sta mai mult fata, cu atat parintii ei primesc bani(pentru contributia ei) si starea lor este deplorabila initial.
   
Ce carte frumoasa. Ce carte dulce. Am citit-o intr-o zi si in curand voi posta recenzia de la cartea a doua, Elita. Mi-a placut foarte mult caracterul Americai; iubirea si grija pe care o poarta servitoarelor ei. Faptul ca nu isi uita originile: familia, casta, la fel cum a facut fratele ei mai mare.

  Treptat, the world unravels . Desi aceasta carte este o distopie, tensiunea consta in mare in atacurile rebelilor. As fi acordat un punctaj maxim volumului daca:
1) ar fi fost ceva mai multa actiune(in afara atacurilor asupra castelului, sau sa fie ceva mai grave)
2)inceputul a fost cam dezamagitor.


Pana atunci, nota mea este de 4.6 / 5

Va recomand cartea !

Dupa cum vedeti in poza, cartea este in stare foarte buna, e noua. - 17lei. vandut

Trimit prin posta romana si din cate am inteles costa in jur de 10 lei
Mai vand :
Club V, Iubitul virtual, Cel pe care ti-l doresti  - 5 lei bucata
Caietul Mayei - 17 lei

 Mi-a placut foarte mult volumul precedent, l-am citit foarte repede, asa ca am zis de ce sa nu ma apuc si de al doilea. Oricum ar fi, mai am vreo 10 de carti noi in biblioteca si pe Kindle inca pe atat, asa ca e o senzatie placuta sa stii ca nu trebuie sa cauti asa in continuu carti noi; le ai deja.

  Din punct de vedere al actiunii, volumul acesta este mai bun decat primul. Intriga e mult mai bine dezvoltata; la fel si personajele. Suspansul este rezent in continuu si a fost destul de captivanta - suprinzator - pentru o carte cu aspect cliseeic. Recunosc, finalul mi s-a parut cam tras de par. Nu stiu de ce. Pur si simplu nu a fost genul meu, insa pana la final mi-a placut foarte mult.

Avem de-a face cu profetia bunicii lui Tamsin, cum ca ea ar fi trebuit sa fie "un far calauzitor" si de altfel lupta dintre familiile Greene si Knight. Ideea e ca in viitor, familia Greene are sa fie ucisa / infranta de Knight, asa ca Tamsin este nevoita sa se intoarca in anul o mie opt sute si ceva sa ii infranga pe Knight, sa le opreasca ascensiunea.

  Si de aici urmeaza incercarile protagonistei, perseverenta ei in dorinta de a reusi, sacrificiile pe care le face fata de familie. Desi toate astea sunt intr-o succesiune admirabila, personajul este unul destul de plat. Plat, in sensul ca "traumele" sau lipsa familiei, sau nesiguranta, sau in general starile de spirit sunt descrise doar printr-o propozitie, uneori doua. Ma astept sa aflu psihologia personajului, ma astept sa aflu mai mult din ceea ce simte, uneori decat ceea ce face si ceea ce vede.

  Plus ca mi-as fi dorit sa se puna mai mult accent pe povestea de dragoste dintre Tamsin si Gabriel. Mi s-a parut stearsa si usor data la o parte.
  Daca vrei actiune, intrigi, lupte, imbinate cu fictiune atunci cartea asta e perfecta pentru tine.
NOTA: 3.6 / 5

 Am fost azi la Diverta, si eram atat de fericita pentru ca era deschis ( de obicei deschidea la ora 11) si in 4 ore si ceva am terminat cartea "Cand esti vrajitoare". Oricum era pustiu, inafara de mine si inca vreo cateva persoane, si linistea aia deplina era perfecta pentru a citi o carte. Plus ca fotoliile lor sunt foarte comode.

  Stiu ca nu are nicio legatura cu cartea, dar e ceva remarcabil: in Diverta, a rasunat, la un moment dat melodia TOURNIQUET de la Evanescence. Si eu eram ceva de genul: OMG, OMG, Evanescence, oamenii pun in sfarsit alte melodii inafara de Bring me to life si My immortal si My heart is broken. *extaz*

Okay, sa incepem discutia propriu-zisa despre carte. Imi era dor de stilul publicatiilor de la Leda. Mereu au avut ceva unic, frumos, inocent. Desi raitingul cartii pe Goodreads este de 3.8 mi se pare subestimata. Mie mi-a placut.

  Tamsin este o adolescenta fara niciun Talnet(putere magica) intr-o familie de vrajitori, implicit, tanara se simte ca "o ciudatenie", resimtit un dispret profund la adresa surorii ei mai mari, Rowena.
    Identificam tipologia surorii mai mari perfecte, fara niciun defect, viitoarea capetenie a familiei. Cartea este tradusa bine.  Urmarind firul narativ, pentru cei care au citit seria, are anumite asemanari cu "Culorile dragostei", publicata la Litera. Am apreciat cursivitatea, suspansul, felul in care sunt creionate personajele si naturaletea cu care vrei sa citesti, cu care iti doresti sa parcurgi acest volum. Faptul ca nu te plictisesti, si toate astea sunt puncte in plus, insa acum daca stau sa analizez pe partea psihologica, nu intalnim o minte prea complexa. Se pune accent pe actiune, pe o poveste de dragoste. Am impresia ca autoarea a evitat dinadins descrierile, tocmai pentru a atrage majoritatea publicului superficial, si asta nu mi se pare in regula.

  Eu una, vreau mai mult din gandurile lui Tamsin. Vreau sa aflu mai mult despre felul in care vede lumea, mai ales ca se nareaza la persoana intai. Imi doresc si o parte lirica, nu doar scurt, strict si la obicet. Nu vreau strictul necesar, insa poate ca uneori este placut sa iei o pauza de la chestiile mult prea profunde .

  Trecand peste acest aspect, sa va spun cam despre ce e vorba. Tamsin, tanara lipsita de talente, lucreaza la libraria bunicii ei. Intr-o zi ploioasa de vara face cunostinta cu Allistar, un profesor in primul sau an, care ii cere ajutorul spre a localiza un obiect important, pierdut de mult timp. Intre timp, vechiul prieten din copilarie al protagonistei, atragatorul "muzician ciufulit", Gabriel, se reintoarce. Mi-a placut sa vad Talentele fiecarei persoane cum ar fi calatoria in timp, constrangerea, prezicerea viitorului . Povestea va dezvolta foarte mult subiectul calatoriei in timp, nu duce lipsa de tradari, idile, triumful iubirii fata de familie, sacrificiu, destin.

   Per total, o carte draguta. O carte interesanta. Am uitat sa mentionez faptul ca dialogurile sunt VII. Demult nu am mai gasit o carte atat de dinamica in ceea ce priveste dialogurile. De aceea nota mea este de
4.2/ 5

  Seria "Magie" de Angie Sage a aparut in urma cu cativa ani buni la editura Corint Junior. Desi cartile par destinate pentru copii, mi se par ideale pentru orice varsta.

Angie Sage scrie foarte frumos. Stie sa imbine perfect naratiunea cu descrierea si dialogul, fara pasaje plictisitoare, fara timpi morti, mereu se intampla ceva si asta imi place.
 Personajele sunt usor de retinut: familia Heap, condusa de Silas Heap. Intr-o zi, Septimus Heap, al saptelea fiu al celui de-al saptelea fiu este rapit, initial fiind declarat mort de catre moasa. In aceeasi noapte, la resedinta familiei Heap ajunge o "legaturica", un bebelus, o fetita frumoasa, cu ochi violeti superbi.

Jenna, noua membra a numeroasei familii Heap, creste alaturi de ei. Familia se remarca prin faptul ca tinerii sunt invatati magia, atat a scoala cat si acasa. Intriga se declansaza in momentul in care se pare ca Septimus nu este mort si numeroase pericole atenteaza la micuta Jenna.

Mi-a placut foarte mult. Actiune, personaje carismatice, desene foarte bine facute. Daca aveti ocazia sa o cititi,atunci stiti despre ce vorbesc cand spun ca Samrcanul a fost personajul meu preferat.
   E drept ca nu prea are drama, si nici iubire-idila - si nici nu abordeaza subiecte cu adevarat serioase - moartea, bine, personajele mai mor, insa impactul pe care il provoaca decesul asupra personajelor este unul descris pentru copii, nu auziti de sinucideri, sange, crime,oroare,droguri-, este o carte "curata".

  NOTA: 4/5

  Am cumparat "Club V" la 2 lei 50. A fost o carte mediocra. Acum nu m-a impresionat intr-adevar, incat sa-i scriu o recenzie lunga si non - superficiala asa ca o sa scriu ceva scurt si la obiect.
   Niste fete obisnuite, prietene, de liceu vor sa castige o bursa importanta pentru intrarea la facultate. Bine, si aceasta bursa Treemont are o cerinta mai deosebita: puritatea trupului si a sufletului. Si, evident, in lipsa altor idei, fetele creaza un "club V" pentru a arata mai bine in ochii celor care vor decide cui sa ii acorde bursa. Si avem aici un cliseu. Nu , tot romanul e un

cliseu. Insa a fost uneori dragut si nu m-a plictisit chiar asa. A mers, l-am citit repede si mi-a facut o oarecare placere, insa nu mi-a lasat vreo amintire importanta sau ceva.

   Okay si atunci sa descriem putin personajele:

   MANDY - care e cam fumata. Tatal ei e anchetat pentru frauda, si urmeaza sa fie inchis. Ea este depresiva, depasita de situarie.

   KAY - persoana care castiga conducerea clubului, cu toate ca ea insasi nu e virgina. Are probleme in momentul in care tipul in cauza vine sa locuiasca cu ea si parintii ei.

  DEBBIE - o alta fata banala, simpla, care are o lista, un carnetel plin cu baietii cu care s-a prostit.

  EVA - tipa aia pura, care are 16 ani si nu a avut primul sarut si care se indragosteste de un baiat dragut.

    CLISEU PUR. meh. asta e.

NOTA: 2/5

  Am fost ieri sa vad "Orasul oaselor". Am citit cartile acum ceva vreme si ma bucur ca nu am ratat filmul. "Beautiful creatures" a fost un dezastru, insa "City of bones" a fost geniaaaal !

   Sa incepem cu Jace(Jamie Cambell). In rolul lui Jace, a fost pe cat de sexy pe cat ar fi trebuit ! Deci daaa, J.C. a fost o alegere perfecta. E noua mea obsesie recenta. Va vine sa credeti ca asta a jucat in Twillight si in Harry Potter ? Si in Twillight era Caius sau nu mai stiu cum il chema dar parca Caius.
   Lily Collins(Clary) a fost o actrita buna, o alegere buna, insa eu ma asteptam sa fie mai fragila ? In carti nu era chiar atat de curajoasa de la inceput. Jace este foarte dark si Jamie reuseste sa il interpreteze cum trebuie. Cu adevarat cum trebuie.


    Jocelyn a fost in regula. Luke ar fi trebuit sa fie mai "catelus", stiti ca in carti el se tinea dupa Jocelyn cel mai mult. Demonii si toate creaturile alea au fost cool. Isabelle nu s-a potrivit deloc. Actrita era frumoasa, insa faza e ca trebuia sa fie infumurata, intunecata si mult mai diferita !
     Alec, pe de alta parte, mergea perfect !
  
      Trecand peste personaje si actori, actiunea a fost cam multa, chiar si din cartea a doua a luat ceva. Clary se duce intr-un club cu prietenul ei, Simon si ii surprinde pe Jace si Isa si Alec omorand un demon. De aici se declanseaza totul. Clary afla ca nu este mundana si mama ei dispare, toata lumea cauta pocalul ala.
Clary si Jace sunt o pereche ideala, precum in carti, insa uneori, pe parcurs, mi s-a parut ca autoarea prea si-a luat obiceiul de a cauza certi si despartiri din nimic, doar asa, de dragul de a se certa ?
  
   Mi-a placut decorul, mai ales acela din gradina lui Hodge, absolut minunat. Va recomand filmul. ! Foarte bun si atat de captivant !

   Mi-a luat ceva sa termin "Insurgent", asta pentru ca am citit-o in engleza, insa acum am terminat-o si sunt foarte incantata de roman. Mi-a placut mai mult decat "Divergent", prima carte, deoarece a avut mai multa actiune si mai mult romance.

   Spre deosebire de alte distopii, universul Veronicai Roth este foarte complex. Iti demonstreaza teorii sau ganduri sau perspective pe care nici macar nu le luasesi in calcul pana atunci. Schimbari de ultim moment, sacrificii, actiune care depaseste limitele si nu neglijeaza parte emotionala: daune, regrete, iubire, emotie.

    Minunata carte ! Lumea este acum in plin razboi. Factiunile au cazut. Peste tot sunt tradatori, si singurii Neinfricati loiali se pregatesc de lupta. Cel mai interesant lucru, pe care l-am apreciat cu adevarat, este faptul ca ajungi, incetul cu inceput sa descoperi fiecare factiune. Observi ca acestea, imbinate, reflecta umanitatea, care nu ar fi trebuit separata de la bun inceput.

   Asa ca Neinfricatii ajung sa se alieze cu cei din Candoare. Daca alianta asta dureaza mult timp ? Haha, s-o credeti voi. De obicei romanele in plin razboi sunt dureroase sau plictisitoare, precum "Jocurile foamei 3 - Revolta", "Insurgent" este foarte tare.

     Jeanine, personajul negativ din acest volum, face parte din Eruditie si le da batai serioase de cap. Reuseste sa controleze din exterior membrii Neinfricati, cu ajutorul cipurilor, si pur si simplu se intampla atat de multe incat nu vreau sa discut prea mult actiunea. Prefer sa ramana o surpriza. Ce pot sa va spun cu siguranta ca se va intampla este ca se vor alia cu cei fara factiune, un lucru total neasteptat. Voi credeati ca cei lipsiti de factiune sunt atat de slab pe cat se credea ? Nu, nu-i absolut deloc asa.

     Inainte de a citi aceasta carte, am urmarit numeroase recenzii, in care cititorii erau profund dezamagiti de comportamentul protagonistei. Tris este inca traumatizata dupa ce a trebuit sa-l ucida pe Will si de la curajoasa Tris, devine repezita-fara-sa-se-gandeasca-la-consecinte-Tris.
  
     A fost foarte criticata pentru asta, insa mie nu mi se pare deloc intreptatita sa treaca asa, una-doua, pentru moarte parintilor ei si a unui prieten foarte bun. Sunt de acord cu comportamentul ei, cel putin eu.
     Spre deosebire de Divergent, ajungem sa il cunoastem mai bine pe Four.
   
     Este atat de irezistibil. Il ador. Mi-a placut ca in Insurgent se dezvolta si romance-ul, prietenia, increderea. Fiecare are anumite parti din trecut, secrete, care pana la urma, ies la iveala si de fiecare data am admiram imaginatia autoarei de a le crea.
     Cu toate astea, ca imagine de ansamblu, intreaga lupta in acest moment este pentru o anumita informatie detinuta de Jeanine, una despre lumea de afara de granite. Asa ca da, sfarsitul m-a lasat intr-un suspans profund si mi-a placut !
V-o recomand cu toata increderea !

  Am terminat de recitit volumul trei din AV. Ce pot sa zic ? A fost cum ma astepta, : genial. Dimitri este pur si simplu irezistibil . LOVE Dimitri.
   Si Adrian Ivashkov e bun, insa nu se compara cu Dimitri. Uneori imi e asa de dor de seria asta. Mi-as fi dorit sa mai continue. A

m inteles ca exista un spin off al seriei, Bloodlines, insa eu vreau prin plan Rose si Dimitri. O sa incerc sa recitesc volumul patru, dar mai incolo, ca acum m-am apucat de Insurgent de Veronica Roth.

    Academia vampirilor este o serie extraordinara. Plina de actiune, de emotie, de iubire adevarata. Sunt niste carti aproape de perfectiunea imaginata de mine, insa tot le lipseste ceva. Eu vreau ceva din atitudinea si sentimentele lui Juliette("Spulbera-ma"), curajul lui Rose, personalitatea lui Dimitri, combinata cu Damon(Jurnalele vampirilor), si pur si simplu ceva mai dark. Actiunea s-a bazat foarte mult de bataliile cu strigoii aia, si a fost scrisa chiar bine, insa eu as fi mers pe explorarea sinelui, pe gasirea puterii in interiorul sufletului, pe autodescoperire, nu pe protectia vesnica pe care Rose este nevoita sa i-o dedice/acorde/sacrifice Lissei.

    "Chimie perfecta" mi s-a parut un bluf. "Legile atractiei" m-a facut s-o iubesc. "Reactie in lant" m-a plictisit si m-a facut confuza.
     Luis este cel mai mic frate dintre cei trei Fuentes. "Reactie in lant" a inceput foarte promitator, si sa va spun de ce.
     Ne aflam la nunta lui Alex cu Brittany. Totul e bine, Brit este insarcinata,Alex are cateva secrete pe care le veti descoperi singuri, insa aici nu se pune accentul pe Alex, ci pe Luis.
       
       Luis face cunostinta cu Nikki, o tipa foarte frumoasa, care ii atrage atentia, intr-un mod foarte interesant. La inceput mi-a placut de Nikki. Ea l-a lovit pe Luis intre picioare cand a batut capul cu dansatul si alte alea. Asa ca Nikki mi s-a parut ca are ceva in cap. Se pare ca nu.
       Ea tocmai este parasita de Marco, iubitul ei, si a ramas gravida. Pierde sarcina din cauza unui avort spontan si ramane cu o trauma importanta.


       Peste doi ani:

      Luis revine in Fairfield si o reintalneste pe Nikki, fata de care simte o atractie evidenta. Dar Nikki nu are in plan sa se indragosteasca, dupa ce Marco a lasat-o balta.

       Ea crede ca toti baietii sunt la fel. Da nu pe bune, i-ai incercat pe toti, de stii?

   Ma lasi ? Fata asta e foarte, foarte proasta. Dislike ! In marea majoritate a timpului nu se petrece nimic concret, deci am ce sa va povestesc. Si la final iar a bagat cu treburi cu banda si impuscaturi si alte alea. Ma lasi ??? Asta se intampla de

trei carti incoace.

    Imi vine sa ma duc la autoare si sa-i zic: depaseste momentul !!! Luis parea cel mai destept dintre toti fratii, avand note de 10, visul de a calatori in spatiu si chiar am crezut ca promite, ca va fi deosebita, dupa ce am terminat "Legile atractiei". Si ce am obtinut oare ? O protagonista constipata emotional, care are idei inchipuite, minte doar asa, de placere si nu recunoaste iubirea adevarata nici daca ar calca-o un tren. Serios, dezamagire totala.

Cat despre momentele alea emotionante care te cuceresc? Pentru mine au fost unul sau doua, maxim. Atat. Iar epilogul ala e dezastru.


    Totusi, mi-a placut un aspect: Pacco, fiul lui Brit. Copilul ala e aur curat. Mi-a placut de el maxim. Altceva, reuniunile dintre fratii Fuentes si iubitele / sotiile lor. Cute :x


Nota: 2.5 / 5

   "La jumatatea drumului spre mormant" este prima carte din seria "Vanatoare nocturna". A aparut prin noiembrie sau decembrie, parca ? Oricum, am zis ca daca am citit "Nopti de patima", de ce sa nu ma apuc si de "Vanatoare nocturna".


    Am sesizat o oarecare asemanare intre J.R.Ward si Jeaniene Frost, in ceea ce priveste scrierea si ideile, asa ca voi face aceasta recenzie comparand-o cu "Nopti de patima".
     Mi-ai placut mult mai mult personajele din "Vanatoare nocturna". Deloc intimidata, puternica cu adevarat, Catherine Crawford vaneaza de ani buni vampiri. Ura fata de ei a pornit in urma unui incident nefericit in familia ei.
    Desi are doar 22 de ani, Cat are un caracter desavarsit, da dovada de insistenta, perseverenta, curaj frate cu moartea si putere.

 Au fost multe lucruri care mi-au placut cu adevarat. De la protagonista, care m-a cucerit per total, prin comportament si gandire, pana la Bones sau Timmie.

   Un romance puternic, o actiune care te captiveaza(desi nu m-a impresionat) si mult amuzament. Da, a fost un roman bunicel.

NOTA: 4/5

fie scoala de corectie.

De "Spintecatorul" am facut rost tot in urma unui schimb. Spre deosebire de "Inceputurile",aici actiunea e mai dezvoltata, suspansul exista(wow) si mi s-a parut o carte frumusica. Nu genul de recitit sau de neuitat,dar nici oribila sau teribil de plictisitoare. Mediocra este cuvantul potrivit.
       
   Napadit de melancolie si amintiri teribil de vrude, Stefan lucreaza la o ferma. Indrageste familia pentru care lucreaza, mai ales copiii. Dar aceasta  viata linistita  u dureaza prea mult pentru Stefan. Porneste la Londra alaturi de barbatul familiei al caror nume nu mi.l aduc aminte. Pe drum afla de existenta unui anume Spintecator, care de ceva vreme face crime in serie. Tinta lui sunt prostituatele.
        

Banuielile lui Stefan se rezuma la Damon DeSangue, cum ii place sa se numeasca. UrmeZa o poveste plina de mister. Ca un vesnic protector, Stefan o ia pe Violet sub aripa sa, o fetiscana a carei surori a disparut.

           Mi.a placut aceasta carte. Am citit.o cu placere. Spre fi al iti cam dai seama cine e criminalul si unori exagera cu descrierea.

Nota: 3.5 /5

Am facut rost de primul volum al seriei  "Jurnalele lui Stefan" in urma unui schimb de carti. Oricum, eu am citit volumele foarte alandala, abia acum ajungand sa citesc intaia carte, "Inceputurile".

      Daca va asteptati la o carte antrenanta si plina de actiune, atunci nu va recomand sub nicio forma sa o cititi. La capitolul actiune o duce prost.
       In Inceputurile se prezinta efectiv cum a luat nastere povestea dintre Stefan,DAMON,  Katherine. Dupa cum cred ca si stiti, Katherine este o tipa nemiloasa,insa foarte inteligenta. Reuseste sa ii invarta pe degete pe fratii Salvatore cu farmecele ei...

           Urmeaza pasaje lungi despre sentimentele lui Stefan,care dupa parerea mea este un dobitoc ascultatorul lui taticu chiar si atunci cand il pune sa se insoare cu una doar pentru interesele lui. Damon este un rebel innascut si il admir mult mai mult. In alta ordine de idei, pe cat de smechera se crede Katherine, pe atat urmeaza sa o pateasca. De ce ? Pentru ca urmeaza o vanatoare de vampiri...

      Se vede ca jurnalele lui STefan nu au fost scrise de L.J.Smith. o carte slaba. Plictisitoare. Cu un protagonist influentabil, nesigur pe sine, si o actiune aproape inexistenta.
DISLIKE !!!!

Nota: 2/5