Mi-a luat ceva sa termin "Insurgent", asta pentru ca am citit-o in engleza, insa acum am terminat-o si sunt foarte incantata de roman. Mi-a placut mai mult decat "Divergent", prima carte, deoarece a avut mai multa actiune si mai mult romance.

   Spre deosebire de alte distopii, universul Veronicai Roth este foarte complex. Iti demonstreaza teorii sau ganduri sau perspective pe care nici macar nu le luasesi in calcul pana atunci. Schimbari de ultim moment, sacrificii, actiune care depaseste limitele si nu neglijeaza parte emotionala: daune, regrete, iubire, emotie.

    Minunata carte ! Lumea este acum in plin razboi. Factiunile au cazut. Peste tot sunt tradatori, si singurii Neinfricati loiali se pregatesc de lupta. Cel mai interesant lucru, pe care l-am apreciat cu adevarat, este faptul ca ajungi, incetul cu inceput sa descoperi fiecare factiune. Observi ca acestea, imbinate, reflecta umanitatea, care nu ar fi trebuit separata de la bun inceput.

   Asa ca Neinfricatii ajung sa se alieze cu cei din Candoare. Daca alianta asta dureaza mult timp ? Haha, s-o credeti voi. De obicei romanele in plin razboi sunt dureroase sau plictisitoare, precum "Jocurile foamei 3 - Revolta", "Insurgent" este foarte tare.

     Jeanine, personajul negativ din acest volum, face parte din Eruditie si le da batai serioase de cap. Reuseste sa controleze din exterior membrii Neinfricati, cu ajutorul cipurilor, si pur si simplu se intampla atat de multe incat nu vreau sa discut prea mult actiunea. Prefer sa ramana o surpriza. Ce pot sa va spun cu siguranta ca se va intampla este ca se vor alia cu cei fara factiune, un lucru total neasteptat. Voi credeati ca cei lipsiti de factiune sunt atat de slab pe cat se credea ? Nu, nu-i absolut deloc asa.

     Inainte de a citi aceasta carte, am urmarit numeroase recenzii, in care cititorii erau profund dezamagiti de comportamentul protagonistei. Tris este inca traumatizata dupa ce a trebuit sa-l ucida pe Will si de la curajoasa Tris, devine repezita-fara-sa-se-gandeasca-la-consecinte-Tris.
  
     A fost foarte criticata pentru asta, insa mie nu mi se pare deloc intreptatita sa treaca asa, una-doua, pentru moarte parintilor ei si a unui prieten foarte bun. Sunt de acord cu comportamentul ei, cel putin eu.
     Spre deosebire de Divergent, ajungem sa il cunoastem mai bine pe Four.
   
     Este atat de irezistibil. Il ador. Mi-a placut ca in Insurgent se dezvolta si romance-ul, prietenia, increderea. Fiecare are anumite parti din trecut, secrete, care pana la urma, ies la iveala si de fiecare data am admiram imaginatia autoarei de a le crea.
     Cu toate astea, ca imagine de ansamblu, intreaga lupta in acest moment este pentru o anumita informatie detinuta de Jeanine, una despre lumea de afara de granite. Asa ca da, sfarsitul m-a lasat intr-un suspans profund si mi-a placut !
V-o recomand cu toata increderea !