Mi-a placut foarte mult "Starters". A fost o carte completa, mai ales pentru ca ideea centrala, esenta, consta in separarea dintre trup si suflet.
  Protagonista, Callie, doar o adolescenta, a ramas doar cu fratele ei, bolnav, si un prieten foarte bun, Michael. Cartea este o distopie, si in acest univers, foarte multi oameni au murit din cauza unui virus si singurii supravietuitori au fost persoanele vaccinate. Printre acestea s-au nimerit si Callie cu fratiorul sau.


  Ramasi orfani, fara o casa, fara mancare sau bani, Callie si prietenii ei sunt mereu pe drumuri. O alta problema este sanatatea precara a fratelui sau, si nevoia tot mai pregnanta de bani. Aici protagonistta ia decizia de a se inscrie in "programul" de la Destinatii Splendide, unde tinerii(numiti starteri) isi inchiriau trupul, adica sufletul unui chirias intra in corpul tau si facea diverse chestii timp de 1 luna sau 1 saptamana, totul contra-cost. Bineinteles ca nu era chiar atat de bine avand in vedere ca tu, chiriasul, erai adormit in tot timpul asta si nu stiai nimic din ce faci.

    Chiriasa lui Callie, ei bine, nu se limiteaza doar la flirturi si plimbari, ci vrea sa il asasineze pe senator. De aici protagonista este captiva intr-un univers cu totul si cu totul diferit, experimenteaza aventuri mai periculoase ca niciodata. Am vazut ca pe Goodreads cartea nu are o nota prea mare, si ma intreb de ce, pentru ca mie mi-a placut foarte mult si a avut actiune si nu am nicio idee de ce au cotat-o atat de jos.

     Legatura trup-suflet incepe sa mai dea erori. Callie se trezeste in corpul ei la doar o saptamana dupa ce l-a inchiriat pentru o luna, si lesina din ce in ce mai des. Face cunostita cu Blake, un personaj fermecator. Incearca sa isi ajute fratele, ultima ruda ramasa in viata, si este genul ala de personaj curajos, sincer si puternic.
     Abia astept continuarea. Am inteles ca o sa apara in curand.

     Mi-a placut cel mai mult principiul dupa care se ghideaza romanul: separarea trup-suflet si faptul ca aspectul frumos poate fi cumparat de oricine, si ca singurul lucru ramas, care te defineste si genereaza increderea,iubirea, nu este aspectul, ci sufletul..

 nota: 5/5
   

Am cumparat la reducere " Magazinul magic cu jucarii" si mi-a placut foarte mult. Nu e o carte perfecta, dar e interesanta si deosebita si o lectura foarte rapida.
    Melanie este un copil, o adolescenta de fapt. O persoana aflata in evolutie, un caracter care abia acum este in formare. Melanie are o familie numeroasa, un frate de 10-12 ani si o surioara de 5 ani. Intr-o seara, Melanie ia rochiar mamei sale de nunta, o rochie enorma, superba si ramane blocata pe dinafara si, neintentionat, distruge rochia atunci cand urca cu ea in copac pentru a se reintoarce in camera ei. 

    Protagonista ramane cu ideea ca din cauza ca o distrus rochia, parintii ei au murit. 

    In dimineata urmtoare, Melanie primeste vestea devastatoare a mortii subite a parintilor ei, intr-un accident nefericit. Asa ca Melanie, fratiorul sau pasionat de barci si surioara ei nestiutoare, infantila, pleaca intr-o dimineata mohorata spre unchiul lor despre care nu stiu aproape nimic. Londra si toata atmosfera de la noua locuinta nu le priesc copiilor . De ce ?
   
      Din cauza unchiului sau tiranic , zgarcit , uracios, o persoana oribila si ingrozitoare. Fac cunostibta cu matusa Maggie, si fratii ei.
       " Magazinul magic cu jucarii " este o poveste frumoasa care scoate in evidenta felul diferit si interesant in care iubirea iese la iveala, puterea de a lua lucrurile in maini, si de asemenea de a lupta pentru ceea ce iti doresti .

       Mi-a placut modul in care surprinde viata si aduce in discutie subiecte cum ar fi incestul, si alte secrete. Nu am apreciat deloc  scenetele unchiului tiranic, povestea de dragoste nu mi-a placut in mod deosebit, cea dintre Finn si Melanie. M-a surprins adeseori si a fost totusi o carte buna, chiar daca nu este tocmai genul meu de roman. 

       Problema cu Finn a fost ca nu am gasit ce e frumos la el. Asta era. Am tot cautat ceva bun - cu adevarat bun - in el si am descoperit asta, abia pe la finalul cartii. De aia ma declar multumita. 

 NOTA: 3.5 / 5

" Cei frumosi si blestemati" este o carte frumoasa. A durat cam o saptamana pana am citit-o si pot sa spun ca mi-a placut foarte mult.  Surpinde in mod frumos atmosfera aia din trecut si pur si simplu e frumoasa.
   Anthony este un tanar proaspat absolvent, care are tot viitorul inainte, unul care dupa toate premisele ar fi fost luminos. Unchiul lui Anthony este o persoana foarte influenta cu multi foarte multi bani si deci personajul ar fi avut veniturile necesare. Insa asta nu e genul ala de poveste in care personajele sunt in ascensine si ajung fericiti pentru totdeauna .
     Anthony are doi  prieteni foarte buni, si intr-o zi face cunostinta cu verisoara lui Richard Caramel, unul dintre prieteni. Gloria este foarte frumoasa, foarte impozanta si fermecatoare si Anthony se indragosteste insantaneu de ea.
 
    Nu voi descrie atat de detaliat actiunea pentru ca nu mai are acelasi impact ca atunci cand citesti pentru prima data si tocmai de  aceea voi vorbi in mare :
     Poveste de dragoste dintre Gloaria si Anthony este una tragica, deopotriva clasica si frumoasa atat de emotionanta si minunata si imi place foarte mult stilul in care scrie Fitzgerald.
  
      Problema majora a acestui cuplu sunt banii. Ajung sa traiasca de pe o zi pe alta, pentru ca pur si simplu nu reusesc sa isi gaseasca un loc de munca potrivit.
       Pe de alta parte, la un moment dat era foarte slow si m-a cam pmictiait insa asa se intampla la aproape fiecare carte si avand in vedere ca nu au fost decat lasaje scurte din partea mea merge. Mi-a mai placut faptul ca toata povestea este imbracata intr-o metafora, intr-o poveste care e aproape un blestem si mi se pare atat de tragic si frumos in acelasi timp pentru ca reflecta viata .

   "Sub aceeasi stea" este o carte frumoasa si emotionanta. Din pacate, desi a avut multe parti frumoase, a avut si cateva cam exagerate, care m-au plictisitt si nu chiar atat de captivat. Dupa parerea mea, Stephen Chbosky e mai bun ca scriitor decat John Green. John Green nu este,in mod evident, unul dintre preferatii mei.


     Carte prezinta o altfel de adaptare a operei Romeo si Julietta, de data asta infratisand iubirea dintre doi adolescenti bolnavi de cancer. Si da, povestea o sa fie putin cam dura.
       Hazel are cancer la plamani. Printr-un miracol, un ultim tratament ii mai prelungeste viata in ultimul moment. Si viata nu e atat de dulce. Pe langa infinitele sedinte de grup de consiliere, Hazel incearca sa duca o viata relativ normala. Se imprieteneste cu Isaac, un baiat care urmeaza sa fie orb(tumoarea s-ar fi extins din ochi si el ar fi murit).
       
      Face cunostinta cu Augustus, un tip care, la randul lui, este lovit de cancer ( are un picior amputat si inlocuit -- nu stiu sa explic, are un picior fals) . Cei doi petrec din ce in ce mai mult timp impreuna, impart aceleasi pasiuni: iubesc aceleasi carti, in timp, ajung sa si cunoasca pe autorul care i-a fermecat atat de mult si finalul este, evident, unul trist si adevarat.
    Nu mi-a placut cartea, sincer. Mi-a lasat un gust amar. Romanul evidentiaza faptul ca viata e naspa si ca trebuie sa o traiesti cat te simti in putere, insa nu  m-am atasat de personaje.
   
   Autorul a insitat foarte mult asupra cartilor si efectiv tot batea capul cu astea 2 carti incat m-am saturat de abordarea unuia si aceluiasi subiect. Si momentul in care intalnesc autorul si el e un betiv, si bla bla bla, nu nu m-au impresionat. Nu mi-au ajuns deloc la inima. Asta e , poate ca nu e genul meu de carte. Mais, c'est la vie. Si un alt lucru care m-a enervat a fost descrierea excesiva a jocurilor video. Nu am nicio problema cu asta, insa chiar nu ma intereseaza ce zombii mai omoara in acest nou capitol . Chiar nu ma intereseaza.

    De altfel, mi-a placut iubirea dintre Gus si Hazel si abordarea, parerea pe care o au ei asupra vietii si faptul ca viata suge si trebuie sa te bucuri de ea cat mai poti.

 NOTA: 3 / 5

  Adineauri am postat recenzia la "Club V" si acum trebuie sa scriu o recenzie cu mult mai complexa si mult mai interesanta . "The perks of being a wallflower" este, in definitiv, o carte minunata, cred ca este CARTEA ANULUI 2013. Absolut superba. Ok, atunci sa incepem.

    In primul rand, nu ma asteptam sa fie o carte atat de buna. Ma asteptam la o mediocritate, insa ma bucur ca am fost surprinsa placut.

    Formatul cartii este diferit, fiind organizata sub forma unor scrisori trimise de protagonist, Charlie, unui "prieten" a carui identiatate nu a fost revelata niciodata.
    Dar, chiar daca este sub forma de scrisori, nu inseamna ca nu nareaza la fel de bine, sau ca lipseste dialogul. Ba din contra: mi-a placut ca exista dialog, si descriere, si Stephen Chbosky scrie foarte frumos.
    M-a impresionat atat de mult cartea si mi-a placut la nebunie. Acest roman expresiv prezinta, intr-un mod unic,elegant,infantil pe alocuri, viata adolescentului Chralie.
     Charlie incepe liceul si este foarte emotionat. Ii e frica putin. Putin mai mult. Incearca sa-si gaseasca cativa prieteni, si nu reuseste, la inceput: sora sa este "senior"(senioara ca feminin suna aiurea), dar pana la urma ii intalneste pe Sam si Patrick.
 
Charlie poate parea genul ala de baiat slab la minte, genul ala prost si molau, insa este exact opusul. Este o persoana tacuta, "WALLFLOWER", care m-a inspirat si m-a facut sa il admir. Charlie reuseste in felul lui sa faca fata unei vieti de rahat, si e pur si simplu genial. Se indragoteste de Sam, care este si ea in ultimul an de liceu, asa ca relatia ar fi putin dificila din cauza ca urmeaza sa plece la facultate.
  
  Romanul te face sa analizezi, in mod direct, fara ocolisuri, momentele de cumpana care vin o data cu varsta adolescentei: consumul de droguri si consecintele, desi nu se pune mult accent pe asta, iubirea, orientarea( Patrick este gay) si toate problemele interioare: singuratate, familie.
   Prietenul cel mai bun al lui Charlie s-a sinucis. Matusa sa, Helen, persoana lui preferata din intreaga lume a murit. Si scoala e grea, din cauza colegilor si Charlie doar vrea sa supravietuiasca. Sa isi faca prieteni. Sa iubeasca.
    El e un suflet pur. Mi-a placut atat de mult felul in care scrie scrisorile, modul in care te captiveaza si toate intamplarile pe care nu voi sta sa le insirui pentru ca nu e la fel ca in momentul in care le citesti si surprizele pe care le ai in momentele alea.

    Filmul este surprinzator de bun, insa nu e la fel ca romanul: e mult mai profund, mai explicit, mai dureros poti sa zici in anumite momente. Filmul se axeaza foarte mult pe conflictul cu colegii si acomodarea greoaie. Carte surpinde in plus si problemele familiale, secretele ascunse.
     Asa ca Stephen Chbosky e un geniu si il ador si vreau sa citesc mai multe carti de la el. Si sa revad a 3a oara filmul.

NOTA: 5/5

  Am cumparat "Club V" la 2 lei 50. A fost o carte mediocra. Acum nu m-a impresionat intr-adevar, incat sa-i scriu o recenzie lunga si non - superficiala asa ca o sa scriu ceva scurt si la obiect.
   Niste fete obisnuite, prietene, de liceu vor sa castige o bursa importanta pentru intrarea la facultate. Bine, si aceasta bursa Treemont are o cerinta mai deosebita: puritatea trupului si a sufletului. Si, evident, in lipsa altor idei, fetele creaza un "club V" pentru a arata mai bine in ochii celor care vor decide cui sa ii acorde bursa. Si avem aici un cliseu. Nu , tot romanul e un

cliseu. Insa a fost uneori dragut si nu m-a plictisit chiar asa. A mers, l-am citit repede si mi-a facut o oarecare placere, insa nu mi-a lasat vreo amintire importanta sau ceva.

   Okay si atunci sa descriem putin personajele:

   MANDY - care e cam fumata. Tatal ei e anchetat pentru frauda, si urmeaza sa fie inchis. Ea este depresiva, depasita de situarie.

   KAY - persoana care castiga conducerea clubului, cu toate ca ea insasi nu e virgina. Are probleme in momentul in care tipul in cauza vine sa locuiasca cu ea si parintii ei.

  DEBBIE - o alta fata banala, simpla, care are o lista, un carnetel plin cu baietii cu care s-a prostit.

  EVA - tipa aia pura, care are 16 ani si nu a avut primul sarut si care se indragosteste de un baiat dragut.

    CLISEU PUR. meh. asta e.

NOTA: 2/5

 Nu stiu de ce insa am impresia ca sunt inca in 2012. Parca iara apare tot taraboiul ala cu sfarsitul lumii, apocalipsa. Nu ca m-ar fi deranjat avand in vedere ca scapam de examene si asta m-ar fi facut fericita.

  Cred ca noi cautam fericire in tot ce facem, si suntem prea absorbiti de inatotoririle fata de societate. Societatea iti impune anumite lucruri, ti le vara pe gat: scoala, invatat,munca,meserie, si poate ca tu nu vrei o astfel de viata. Deci suntem constransi.

   Ce mi-a adus 2013 ? Un nou inceput pe care mi l-am dorit atat de aprig. Am o viata noua, o viata diferita. Am pierdut un numar infinit de persoane. Si imi lipsesc mult. Dar trebuie sa lasam mortii si pierdutii in urma.
    O sa tin o prelegere mult mai amanuntita in saptamana cu revelionul.

   Ce vreau de la Mosu ?

    As spune ca imi doresc ca tot ce-am pierdut sa revina in viata mea. Ca un flashback. Insa adevarul e ca nu mai vreau asta. Mi-am dorit mult timp ca pur si simplu sa raman bocata in trecut,unde totul este frumos si roz si wonderful. Insa nu a fost. Trecutul a avut greselile si suferintele si cacaturile lui. Nu era perfect. Dar era sigur. Era trist, era superb, era minunat, era putin banal, era al meu, doar al meu.

   Insa viata mi-a oferit niste persoane minunate, noi, pe care daca as fi ramas blocata in trecut, nu le-as fi cunoscut niciodata. Mi-a oferit un nou inceput, o viata pe care o cam iubesc. Si sunt fericita. Bineinteles ca se putea mai bine. Bineinteles ca exista o cale de a se imbunatati, dar in clipa de fata sunt fericita. Am tot ce mi-as fi putut dori: aproape acordul parintilor de a avea cel mai cool revelion, excursii, prieteni adevarati - ce conteaza cel mai mult, si pur si simplu totul merge bine.

    So, Dear Santa.

   Te rog da-mi fericire. Fa-ma sa fiu alaturi de ce iubesc. Ajuta-ma, make my crush fall for me, da-mi viata la care am visat care pare sa inceapa acum. Pentru ca ma simt vie. Dupa o perioada seaca,oribila, nasparlie, cum vrei sa-i spui, ma simt vie.
   

 Am cumparat aceasta carte la doar 5 lei. Era la reducere de Black Friday si am zis Why Not ? In orice caz, pretul original, de 25 de lei, nu merita absolut deloc. Si 5 lei mi se pare mult comparativ cu calitatea. Huh.
   Deci, eu nu am mai citit nicio carte din seria Gossip Girl, dar nu a fost o problema cu volumul 7. Am prins personajele repede, lucru iesit din comun pentru mine, si a fost o lectura rapida. Cu toate astea, a fost o lectura foarte slaba. Ce sa va spun concret ?


   Totul este sters. NICIO emotie, mimic, nada, personaje plictisitoare, vanitoase, duh. Poate mi-ar fi placut in clasa a 5ea. poate. Deci Blair, Serena si Jenny sunt cele mai bune prietene. Dau petreceri scumpe, umbla cu rockeri si bla bla bla. Mare chestie. Directori idioti. Motive de pedeapsa nefondate. Parinti absenti la modul fantasmagoric. Actiune inexistenta. Iubire lipita de autoare cu scotch si care nu ar functiona in viata reala in veci. Drogati pana peste limite. Razbunare prin faptul ca faci sex cu cineva si ii arunci in fata lucrul asta altei persoane. Duuuh, Nimeni n-o face mai bine concureaza pentru titlul de cea mai proasta carte a anului 2013. Sec, atat de sec si de plictisitor si de arhi sec. Nu va recomand cartea. Nu mai continui cu recenzia. Va spun doar atat:

   cea . mai . plictisitoare. si . mai . vanitouasa . carte. ever . - O spune fata care a citit clasici pentru la romana in fiecare an si a indurat chinurile unui roman atat de slab incat iti vine sa il arzi.

 Wow, am terminat (acum doua luni) si cartea  a 10ea din "Micutele mincinoase". A fost mai reusita decat celelalte, si acum 2 luni i-as fi scris o recenzie mai mult decat pozitiva, insa in clipa de fata ma simt total indiferenta. Nu mai e un roman atat de spectaculos dupa ce am stat si m-am tot gandit si ras-gandit la intamplari.
    Okay atunci:


    Emily a ramas gravida si a trebuit sa nasca de curand(lucru iesit din conmun, care contrasteaza profund cu personalitatea lui Emily) Oricum ar fi, da copilul spre adoptie unei familii de incredere si, la indemnul surorii sale mai mari, se mai distreaza si face cunostinta cu Kai. Emily se indragosteste din nou si viata parca ii surade.
     Hanna inca este bantuita de trecut, si acum este hotarata mai mult ca niciodata sa reinnoade relatia cu tatal sau, il sustine in campanie, toate frumoase pana cand se indragosteste de fiul inamicului pe plan politic al tatalui sau. O poveste Romeo si Julietta la fel de trista.
      Spencer s-a drogat in urma cu ceva vreme, si a avut numeroase antecedente in ceea ce priveste frauda si restul stiti si voi. Si cand a fost prinsa, ea si prietena ei cu droguri, a sunat-o pe Hanna si i-a dat indicatii sa puna pastilele in camera prietenei. Astfel, Spence si-a continuat viata frumoasa, in vreme ce colega s-a dus la Juvie. Well, aceasta prietena e tocmai Kai. Sa fie oare o coincidenta ??
      Ariei ii sunt dati papucii de Noel si se cupleaza din nou cu Ezra, care scrie un roman despre iubirea lor. Nimic nu e usor pentru Aria, ba din contra, e chiar frustrant, pentru ca Nadia ii face zile  fripte. Si Ezra nu e ceea ce pare a fi.

     Pai cam asta e treaba. Pare interesant in clipa in care citesti, insa dupa aia devine usor sec. Nu mai sunt aceleasi sentimente, Shepard descrie totul teribil de obiectiv. Nu gasesc niciun pic de emotie, niciun pic de subiectivitate din pacate, si asta ma enerveaza. C'a y est.

 NOTA: 3.5 / 5

 Dragilor, a trecut si Black Friday, insa am prins niste promotii geniale, si anume in Carrefour Orhideea:

 Toate cartile date la Bravo Girl pana acum erau la 2,5 lei.. Exact. Si nu iti vine sa iti dai cu ceva in cap cand vezi ca tu ai cumparat acum 6 luni aceeasi carte cu 12 lei ? Si JOCUL MINCIUNII 3 era la 12 lei !! Eu mi-am luat Club V, si Gossip Girl LA 5 LEI. WTF ?? Gossip Girl la 5 lei e cea mai smechera promotie ever. Voi ce v-ati luat ??


 Bun deci daca va asteptati la o recenzie care va spune cat de impecabila si de minunata e cartea asta ar fi bine sa va faceti ca nu ati vazut post-ul meu sau orice altceva. Am vazut nota de pe goodreads a cartii arteia ( 4.50) si am zis OMG trebuie sa fie ceva de capul ei asta e o nota enorma e WTF. Si am avut sperante si bla bla bla hai sa trecem la subiect: pe cat de laudata a fost, pe atat de mult mi-a displacut. Ok si sa va spun si de ce. In momentul de fata sunt cam obosita si nu prea am timpul necesar sa fac o recenzie elaborata si pompoasa asa ca va fi scurt si la obiect. (Da Doamne sa nu dau test maine la fizica pentru ca eu in loc sa invat stau sa postez pe blog).


   Inceputul a fost promitator si jumate din carte mi-a placut la nebunie. A fost exact pe placul meu : protagonista, Sky, pentru prima oara merge la scoala de stat - pana acum invatase acasa - la indemnul prietenei cele mai bune. Si totul ar trebui sa fie minunat si superb, dar prietena aia pleaca in alta tara intr-un schimb de experienta pentru 6 luni, asa ca Sky este pe cont propriu. Face cunostinta cu un tip misterios, care apare din ce in ce mai des in viata ei si anume Dean Holder. Okay, la inceput a fost draguta toata treaba cu Holder, care o ajuta si tot restul dar dupa, daca as fi fost in locul fetei, as fi inceput sa am niste dubii ca prea stia Holder lucruri ascunse despre ea, si prea aparea la momentul potrivit din senin si I don't know, cum stii daca ai incredere intr-un strain teribil de sexy ? Daca e un dubios ?
 
    Sarind peste acest detaliu, mi-a placut jumatea cartii, insa dupa, cand Sky incepe sa dezgroape trecutul si partea romantica devine hard, mi se cam taie cheful. Nu am trait nimic in iubirea dintre Sky si Holder. Mi s-a parut mai mult ca la un moemnt dat se foloseau unul de altul in momentele grele, si mda, poate este de inteles, insa nu e genul meu de carte. In loc sa simt iubirea aia adevarata si nemuritoare si inocenta si pura parca ma uitam la un thriller de pe pro tv, doar un film pe care saptamana viitoare nu il mai tii minte si pur si simplu te-a lasat indifierent. Deci da: Colleeen Hoover are un stil neimpresionant, nu m-a emotionat cu nimic, personajele au fost fade, plictisitoare, fara nimic cu ADEVARAT iesit din comun. Actiunea a fost previzibila. Am mai intalnit aceeasi poveste de atat de multe ori in filme incat m-am saturat pana peste cap de adoptii mascate, abuzuri si iubire obsesiva. Vreau ceva mai soft, nu stiu, m-am saturat de genul asta care pur si simplu nu ma mai atrage deloc. 

    Poate ca voua - majoritatea - v-a placut romanul si ati fost impresionati insa eu sunt fdatoare sa ma afirm in ceea ce priveste opinia mea si sa spun ca am fost dezamagita si plictisita.
NOTA: 3/5

 Nu am mai apucat sa postez pe blog. Deloc. Am fost atat de prinsa cu scoala si cu temele si nu am mai apucat sa fac nimic concret si am citit o singura carte: "Fara speranta" de Colleen Hoover careia o sa ii postez o recenzie in curand.

   E ciudat la liceu. E diferit. Stau si compar scoala generala cu liceu si totusi nu ma pot decide unde era mai bine. Apoi imi amintesc ca nu conteaza unde era mai bine, pentru ca si asa nu te mai poti intoarce la ceea ce ai pierdut, asa ca, mai conteaza ?
   In clasa mea sunt 6 fete si 19 baieti ceea ce e foarte bine. Si toti par acceptabili, si nu seamana cu genul ala de colegi nesuferiti si rautaciosi si barfitori la nivel exagerat peste care am dat in scoala generala. Dar din nou, am zis "par" si aparentele insala.
 
   Un dezavantaj care ma urmareste la tot pasul sunt anumiti profesori care predau infect si doar tranttesc niste chestii asteptandu-se sa le intelegi. Si poate ca unii le inteleg. Insa eu nu. Asa ca ghici ce, sunt nevoita sa fiu pe langa de destul de multe ori. Nu am mai avut timp sa scriu sau sa citesc calumea. Si prin calumea inteleg sa ma simt bine, sa am timp sa ma relaxez. De fapt da, asta e problema : TIMPUL. Si de unde puii mei sa scoti timp cand maine am test la franceza si la mate, marti am la romana si fizica, joi la info si bio.
    Ah si eu sunt la profil mate - info dar noi la bio facem probleme de bacalaureat. So ...

     Cu toate astea, daca stii sa iti mai bagi picioarele in mama lui de Menelaus, sau microscop,luneta si lupa ( fizica e oribila ) sau cui ii pasa de Alexandru Macedon (???) te poti distra. Am avut balul bobocilor si a fost sweet. Ok nu la fel de sweet pe cat a fost banchetul dintr-a opta, dar a mers. Si mi-am gasit niste prieteni. Si imi place faptul ca drumul dureaza o ora si ceva pentru ca am timp sa ma relaxez si sa citesc pe drum.

     M-am saturat sincer de atat invatat. Am inceput sa ma uit la Satana cartoons. Codrin e deosebit.

Well, pe la voi cum e ?

Am reusit cu o intarziere de cateva saptamani sa termin Ghost town, volumul 9 din seria Vampirii din Morganville. Mi-a placut in mod deosebit. P langa primul volum cred ca Orasul fantomelor este cea mai buna carte din serie. Rachel Caine scrie foarte frumos si actiunea se observa ca este mult mai complexa si interesanta.

   Claire Denvers da de belea ca de obicei. Romanul incepe normal, linistit, insa lucrurile se complica la o petrecere la  care participa Eve si multi oameni si vampiri deopotriva sunt ucisi. Claire omoara un vampir si evident este sanctinata foarte dur de Amelie. Este nrvoita sa lucreze non stop cu Myrnin pana cand restabileste frontierele orasului. 
      Evident ca nu e usor sa lucrezi pana la epuizare fara somn si odihna. Claire reuseste acest lucru insa masinaria functioneaza prost. Oamenii incep sa isi piarda amintirile si sa reactioneze straniu. Intr-un univers in care toti cei din jurul tau sunt afectati de pierderea memoriei si sunt total imprevizibili Claire trebuie sa repare totul.

     Pregatiti-va pentru actiune non stop si mai mult Myrnin. Myrnin este atat de genial si intersant. O chestie originala la Rachel Caine este chestia cu pierderea memoriei. Mi-a placut fapul ca e o serie pe care o iubesc si care are continuari interesnte.  Si misto. Si Shane e sexy rau.
        Afli secrete despre trecutul fiecaruia si persoanele pe care fiecare le-a pierdut si trece din  nou prin durerea pierderii.
   Asa ca da, Orasul fantomelor este un ecou al pierderilor si al trecutului plin de actiune si o care prea misto

   Hmmm, sa vedem: 226 si 300 s-au miscat atat de lent ieri, incat am fost cat pe ce sa intarzii. Cu toate ca am plecat cu mult timp mai devreme(vreo 20 de minute), am ajuns la timp. Relativ.

    La inceput a fost cam aiurea, in toata lumea aia pe care nu o cunosteam sa ma imprietenesc cu vreun cunoscut, insa am cunoscut cateva persoane dragute. Nu stiu daca "locul meu e acolo" inca. E ciudat. Nu mai sunt in clasa cu aceleasi persoane cu care am stat 8 ani de zile si ma simt putin straniu. Colega mea de banca nu mai e prietena mea cea mai buna, e o necunoscuta despre care nu stiu mai nimic si cand o sa ma uit prin clasa nu voi da cu privirea de prietenii mei din generala, cu care am ras cu lacrimi. E drept ca nu toti imi lipsesc.
   
    As minti spunand ca imi e dor de toata clasa, ca nu e asa. Ba din contra, vreau sa fie alaturi de mine prietenii mei cei mai buni, "gasca",alaturi de care am petrecut ani si ani de zile.
   

     Si voi va asteptati ca acesti noi colegi sa fie perfecti ? Ei bine, nu sunt . Nu am increderea ca vor fi colegii ideali, insa hai sa vedem cum o sa fie.
   La voi cum e ?