Wow, am terminat (acum doua luni) si cartea  a 10ea din "Micutele mincinoase". A fost mai reusita decat celelalte, si acum 2 luni i-as fi scris o recenzie mai mult decat pozitiva, insa in clipa de fata ma simt total indiferenta. Nu mai e un roman atat de spectaculos dupa ce am stat si m-am tot gandit si ras-gandit la intamplari.
    Okay atunci:


    Emily a ramas gravida si a trebuit sa nasca de curand(lucru iesit din conmun, care contrasteaza profund cu personalitatea lui Emily) Oricum ar fi, da copilul spre adoptie unei familii de incredere si, la indemnul surorii sale mai mari, se mai distreaza si face cunostinta cu Kai. Emily se indragosteste din nou si viata parca ii surade.
     Hanna inca este bantuita de trecut, si acum este hotarata mai mult ca niciodata sa reinnoade relatia cu tatal sau, il sustine in campanie, toate frumoase pana cand se indragosteste de fiul inamicului pe plan politic al tatalui sau. O poveste Romeo si Julietta la fel de trista.
      Spencer s-a drogat in urma cu ceva vreme, si a avut numeroase antecedente in ceea ce priveste frauda si restul stiti si voi. Si cand a fost prinsa, ea si prietena ei cu droguri, a sunat-o pe Hanna si i-a dat indicatii sa puna pastilele in camera prietenei. Astfel, Spence si-a continuat viata frumoasa, in vreme ce colega s-a dus la Juvie. Well, aceasta prietena e tocmai Kai. Sa fie oare o coincidenta ??
      Ariei ii sunt dati papucii de Noel si se cupleaza din nou cu Ezra, care scrie un roman despre iubirea lor. Nimic nu e usor pentru Aria, ba din contra, e chiar frustrant, pentru ca Nadia ii face zile  fripte. Si Ezra nu e ceea ce pare a fi.

     Pai cam asta e treaba. Pare interesant in clipa in care citesti, insa dupa aia devine usor sec. Nu mai sunt aceleasi sentimente, Shepard descrie totul teribil de obiectiv. Nu gasesc niciun pic de emotie, niciun pic de subiectivitate din pacate, si asta ma enerveaza. C'a y est.

 NOTA: 3.5 / 5