Heart of darkness

 Aceasta carte a aparut la editura Epica, in Romania. Are cel mai mediocru inceput dintre toate cartile pe care le-am citit vreodata. Absolut mediocru.
  Adica: la 16 ani, Nell, un nume care imi displace atat de mult incat ma zgarie pe creier de fiecare data cand il aud, are un prieten cel mai bun, pe nume Kyle. Acesta ii propune ca ei sa devina un cuplu, si se merge pe principiul " de ce nu " . Inceputul este scris intr-un stil atat de superficial si de sec incat am crezut ca e un fanfic ieftin.

Intr-o noapte furtunoasa, Kyle si Nell se cearta, un accident se intampla si Kyle moare.
 De aici lucrurile devin mai profunde, ilustrand durerea prin care protagonista trece, sfasierea, problemele si faptul ca nu reuseste sa treaca peste decesul iubitului si prietenului ei cel mai bun.

  La funerariile lui Kyle, Nell se intalneste cu fratele lui, mai mare cu 5 ani : Colton, de care, de-a lungul timpului, incepe sa se indragosteasca cu adevarat.
   Cartea este in mare despre iertare, vindecare si puterea de a depasi momente dificile din viata. De asemenea, imbina toate astea cu muzica buna si versuri ( dupa care nu prea ma omor, avand in vedere ca sunt lipsite de expresivitate ).

  Dupa parerea mea, cartea este ok. Nu pot sa spun ca mi-a placut semnificativ, finalul chiar m-a plictisit. Nu a fost mare lucru. Chiar nu. De ce ? Pentru ca aceasta poveste de iubire nu mi-a adus nimic iesit din comun. Prea classy. De prea multe ori am intalnit aceasta poveste, si chiar nu m-a emotionat sau surprins sau orice . Doar a fost o distractie scurta, o evadare.

Nota: 2.3 / 5

 Bun deci daca va asteptati la o recenzie care va spune cat de impecabila si de minunata e cartea asta ar fi bine sa va faceti ca nu ati vazut post-ul meu sau orice altceva. Am vazut nota de pe goodreads a cartii arteia ( 4.50) si am zis OMG trebuie sa fie ceva de capul ei asta e o nota enorma e WTF. Si am avut sperante si bla bla bla hai sa trecem la subiect: pe cat de laudata a fost, pe atat de mult mi-a displacut. Ok si sa va spun si de ce. In momentul de fata sunt cam obosita si nu prea am timpul necesar sa fac o recenzie elaborata si pompoasa asa ca va fi scurt si la obiect. (Da Doamne sa nu dau test maine la fizica pentru ca eu in loc sa invat stau sa postez pe blog).

   Inceputul a fost promitator si jumate din carte mi-a placut la nebunie. A fost exact pe placul meu : protagonista, Sky, pentru prima oara merge la scoala de stat - pana acum invatase acasa - la indemnul prietenei cele mai bune. Si totul ar trebui sa fie minunat si superb, dar prietena aia pleaca in alta tara intr-un schimb de experienta pentru 6 luni, asa ca Sky este pe cont propriu. Face cunostinta cu un tip misterios, care apare din ce in ce mai des in viata ei si anume Dean Holder. Okay, la inceput a fost draguta toata treaba cu Holder, care o ajuta si tot restul dar dupa, daca as fi fost in locul fetei, as fi inceput sa am niste dubii ca prea stia Holder lucruri ascunse despre ea, si prea aparea la momentul potrivit din senin si I don't know, cum stii daca ai incredere intr-un strain teribil de sexy ? Daca e un dubios ?
 
    Sarind peste acest detaliu, mi-a placut jumatea cartii, insa dupa, cand Sky incepe sa dezgroape trecutul si partea romantica devine hard, mi se cam taie cheful. Nu am trait nimic in iubirea dintre Sky si Holder. Mi s-a parut mai mult ca la un moemnt dat se foloseau unul de altul in momentele grele, si mda, poate este de inteles, insa nu e genul meu de carte. In loc sa simt iubirea aia adevarata si nemuritoare si inocenta si pura parca ma uitam la un thriller de pe pro tv, doar un film pe care saptamana viitoare nu il mai tii minte si pur si simplu te-a lasat indifierent. Deci da: Colleeen Hoover are un stil neimpresionant, nu m-a emotionat cu nimic, personajele au fost fade, plictisitoare, fara nimic cu ADEVARAT iesit din comun. Actiunea a fost previzibila. Am mai intalnit aceeasi poveste de atat de multe ori in filme incat m-am saturat pana peste cap de adoptii mascate, abuzuri si iubire obsesiva. Vreau ceva mai soft, nu stiu, m-am saturat de genul asta care pur si simplu nu ma mai atrage deloc. 

    Poate ca voua - majoritatea - v-a placut romanul si ati fost impresionati insa eu sunt fdatoare sa ma afirm in ceea ce priveste opinia mea si sa spun ca am fost dezamagita si plictisita.
NOTA: 3/5

 "E usor sa te iubesc" este ultima carte pe care mai aveam sa o citesc de la editura Epica. Cu ea terminata, pot sa spun ca a fost ok. Cu toate astea, un "ok" inseamna ca a fost bunicica, insa nu extraordinara sau super deosebita. Dar mi-a placut. A fost o carte normala, simpla, emotionanta, placuta.



  Jacqueline are o relatie de trei ani cu un tip, Kennedy. Acesta se desparte de ea pentru ca sa iasa cu alte fete, dupa trei ani in care au fost un cuplu. Da foarte tare, ce jigodie ! Ei bine, Jacqueline lipseste doua saptamani de la scoala, rateaza un test important la economie si mai are putin si pica la materia respectiva.
   Are noroc si profesorul ii mai da o sansa sa promoveze cu o nota mare, cu conditia ca ea sa aiba un meditator pe nume Landon.

  Intr-o seara, Buck, cel mai bun prieten al lui Kennedy incearca sa o violeze pe Jacqueline, si ar fi reusit, insa un tip pe nume Lucas, un strain misterios, o salveaza in ultima clipa. Panicata, speriata si suspicioasa, Jackie refuza sa cheme politia sau salvarea - asta a fost prima greseala. Am inteles atitudinea protagonistei de : il cunosc pe tipul asta, nu mi-ar face rau, e doar beat si de ce sa chem politia, ca sa atrag atentia ?

   Asa ca o lasa balta si pleaca acasa, imspaimantata.
 
   Per total, a fost o carte buna. Tammara Webber scrie cursiv, bine, iar actiunea a avut anumite intorsaturi unde m-a surprins cu adevarat. M-a tinut in suspans si a meritat sa o citesc.
 
    Un aspect care mi-a placut a fost prezenta mesajelor si a mailurilor, care au destins atmosfera. Meditatorul lui Jackie ascunde un mic secret... care va iesi la iveala, bineinteles.

     Daca e sa aduc vorba de Lucas, ei bine, el este foarte tare. Mi-a placut persoanjul lui de la inceput. Stii, la televizor vedem zilnic multe crime, orori, chestii nasoale, insa pe langa cateva imagini si cuvinte rostite cu un ton mat, indiferent, al prezentatoarei nu ramanem decat cu iluzia unui eveniment nefericit. Insa in realitate: cum este pentru persoana aia ? Cat de ingrozitor trebuie sa te simti ? Asta este cazul lui Lucas, si mai mult de atat nu dezvalui. Mi-a placut asta. A fost o parte chiar buna.
   
   
    Asa ca Jacqueline incepe sa se apropie, incetul cu incetul de acel "strain", noul ei coleg de banca la economie si sa se indragosteasca de el. Autoarea aduce in discutie ideea de iubire imposibila, emotionanta si pura.
   De asemenea, actiunea NU lasa de dorit, pentru ca Buck loveste din nou- si asta asupra lui Jackie. Cu toate astea, el inca nu e oprit, pentru a mai face o victima. Asa ca aici te confunti cu puterea de a gasi in tine curajul sa faci ceva ce te-ar scoate sau pune si mai rau in pericol. Sa chemi politia, sa marturisesti ce s-a intamplat si sa pui vine pe umerii vinovatului.

     Poti spune ca in momentul in care ai terminat cartea ai ramas cu cateva invataturi, atat in ceea ce priveste sa te feresti de pericole, cat si ca daca ai intrat intr-un pericol trebuie sa gandesti si sa faci putin efort, pentru ca intotdeauna exista o cale de scapare. Intotdeauna.
 
 

Lucas mi-a amintit de Caleb din Pretty little liars. Voua nu ?

Poate ca Jackie nu este un personaj atat de puternic la inceput, insa pe parcurs reuseste sa gaseasca acel impuls de a-l denunta pe Buck.
  Asa ca, da . 'E usor sa te iubesc' e o carte buna. V-o recomand.

NOTA: 4.5 / 5

  Asta e una dintre cele mai grele recenzii de scris ever. Si asta e doar datorita faptului ca imi doresc sa surprind cat mai bine toate fetele acestei carti.
   Asa ca voi incepe printr-o caracterizare in 5 cuvinte:

     Unica
   
     Surprinzatoare

     Misterioasa

     Deosebita

     Emotionanta.



     Bine atunci, sa-i dam drumul la recenzie.  Mare tranquilitatis va avea parte de o recenzie pozitiva.       Cu toatee astea, a fost o carte atat de controversata si de interesanta.  Protagonista, Nastya este mai mult decat un personaj. Este o persoana in toata firea, si  stiu lucrul asta deoarece autoarea are un mod intr-adevar deosebit de a scrie.

     Este controversata, ranita, este o poveste dureroasa si atat de minunata.  Nastya are o dubla personalitate. Desi pe parcursul celor 460 de pagini nu actiunea e aia care iese in evidenta cel mai mult, nu poti sa nu observi lirica si modul de transmitere a sentimentelor. Nu m-am plictisit deloc. Ba din contra, am fost foarte curioasa in legatura de faptul in care va decurge firul povestirii.

Nastya a fost ranita. Nu va voi spune in ce circumstante teribile, deoarece asta e misterul povestii si ar fi aiurea sa-l aflati dinainte. Pentru ultimul an de liceu, ea vine sa invete la liceu.
 

   Mi-a placut atat de mult caracterul ei ! Pentru a nu-i lasa pe altii sa o vada cu adevarat, sa-i descatuseze sufletul, ea se ascunde in spatele unei masti ce consta in haine provocatoare, machiaj excentric.
    Cu toate astea, Nastya ii starneste curiozitatea lui Josh Bennett, un tip care e la fel de pustiit ca ea. Toti pe care i-a iubit au murit, si acum il mai are doar pe bunicul, care este bolnav de cancer si nu mai are mult de trait.
     Se nareaza la persoana intai, schimband perpectivele: dintre cea a Nastyei si a lui Josh. Mi-a placut atat de mult faptul ca nu a fost un roman superficial.  Este exact opusul superficialitatii. Profund si interesant, dureros de real.

     Lucrurile nu stau totusi atat de simplu: Nastya nu vorbeste. Si nu este muta. Pur si simplu nu are ceva de spus. Niciodata, de trei ani incoace. Si poate parea ciudat, insa din monetul in care intri in pielea ei, totul devine atat de logic si de matur. 
      Pentru ca asa de viata. E dura, e rea, te darama, te strica, de sparge, te DISTRUGE.

    Nu am mai intalnit ceva atat de emotionat si care transmite atat de mult de la Spulbera-ma si Unravel me. Superba ! 
     Va recomand "Mare tranquillitatis". Are atat de multe aspecte ! E mult mai complexa decat Spulbera-ma, insa Spulbera-ma e ceva mai dinamica, mai arzatoare, ceva pe punctul de a exploda.

   Nu pot spune care e mai buna dintre Spulbera-ma si Mare Tranquillitatis, insa asemanarile sunt oarecum pe alocuri. V-o recomand din tot sufletul.

NOTA: 5/5

    Am facut rost de "Destine la limita" in urma unui imprumut. Am avut vaga senzatie ca aceasta imi va placea, pentru ca pur si simplu parea interesanta. Si asa a si fost.

    Mi-a placut stilul autoarei. A narat la persoana intai, alternand perspectivele intre Noah si Echo, protagnonistii. Povestea cartii este una romantica, frumoasa, care parca a fost predestinata.

     Echo Emmerson  a fost o fata populara, cu un iubit ravnit de toate "prietenele" sale, o familie mai mult sau mai putin fericita, un frate pe nume Aires pe care il iubea foarte mult, etc. Si cum ar fi ca toate astea sa-ti fie luate? Sa pierzi totul ? Ei bine, Echo este o fata foarte, foarte puternica.

     Am apreciat la aceasta carte numarul de pagini.Desi de obicei cu cat e mai lunga, cu atat bate campii mai mult, in "Destine la limita" nu se intampla asa.Pe la pagina 200 se incheie un episod important, insa romanul continua. De aceea, cartea "Destine la limita" este independenta, are un final, si nu mai are continuari.


   Vechea prietena a lui Echo, Lila( un nume care imi place foarte mult) ii este alaturi. Cu toate astea, am simtit din prima o dezaprobare fata de incercarile disperate ale lui Echo de a-si recastiga vechile prietene, care erau niste bitches autentice, inafara Lilei. 
     Tatal lui Echo a divortat de mama sa, si acum se va recasatori cu Ashley, o persoana(nu folosesc cuvinte urate, nu?) care are vreo 20 ani si ... joaca rolul de mama vitrega rea gravida obsedata de a atrage atentia asupra ei.