Heart of darkness

 Inca o carte de la editura Trei care merita.  " Regatul umbrelor " a fost o carte care initial m-a dezamagit, dar de la jumatatea ei a devenit extraordinar de captivanta. Voi fi sincera : primele 50 de pagini au fost captivante, de la pagina 50 la 100 - 150 a fost plictisitor si nu s-a intamplat mai nimic, si m-a enervat destul de tare, apoi a devenit foarte foarte buna.
  Ciudata aceasta ascensiune.

Mi-a placut foarte mult, totusi. Este vorba despre un viitor post- apocaliptic in care lumea este condusa de Intunecatul , un personaj foarte sexy si infiorator, iar actiunea are loc in atmosfera Rusiei.
   Alina si Mal au fost impreuna din copilarie, de cand se stiu ei , din cauza ca au fost orfani si au sarit dintr-o casa de adoptii in alta. Oricum, Alina este remarcata si afla ca ea insasi este o Grisha si tocmai o Invocatoare a Soarelui. IARASI ACEST CLISEU. Este remarcata, descopera ca are super puteri, etc etc etc. Inedit este cum descopera asta : cand traveseaza Falia Intunercului ( un loc unde nu exista niciun pic de lumina, si unde se afla creaturi ca niste pasari care mananca oameni si orice gasesc si ele ) si prietenul ei Mal este atacat.

  Oricum, viata ei se schimba radical - ALT CLISEU - pentru ca se duce sa locuiasca la Micul Palat, unde este antrenata. A fost destul de anosta partea asta, sincer. Nu mi-au placut personajele atat de mult, nu m-am atasat de ele cum ar fi trebuit si povestea avea un mare potential, dar am simitit ca autoarea a gresit pe undeva cu naratiunea. A transformat totul in ceva plat pana la un anumit punct, iar asta m-a calcat pe nervi, pentru ca putea sa iasa ceva mult mai bun.
    Continuand, Intunecatul nu este ceea ce pare a fi, intreaga natiune Ravka asteapta sa fie salvata de Invocatoarea Soarelui, persoana care poate sa ii scape din intunericul Faliei care se extinde pe zi ce trece. Mi-a placut totusi actiunea propriu-zisa pe care nu o voi povesti pentru ca risc sa dezvalui prea multe detalii.

    Mi se pare ca autoarea a insistat prea mult pe ticurile personajei si intentia lor era sa denote ceva emotionant, dar pe mine nu m-a emotionat absolut deloc. Intunecatul este personajul meu preferat, normal, dar mi-ar fi placut sa fie ceva mai antitetic, pentru ca atunci cand scrii ceva si vrei sa nu fie nici prea crud, nici prea bland, iese o ciorba. Ar fi trebuit sa sara intre aceste doua stari cu o normalitate iesita din comun, dar el nu e nici prea rau, nici prea bun, si mi se pare amestecat si sters in loc sa fie schimbator si intrigant.
     Eu va recomand cartea, in ciuda lucrurile pe care le consider eu neplacute, pentur ca are un punct culminant forte, un final care ma face sa vreau cartea urmatoare si pentru ca e posibil sa va placa foarte mult.

NOTA: 3,9 / 5 

 Cartea asta este exemplul ideal pentru romanul siropos idilic de care oricine mai are nevoie din cand in cand, dar care este, din pacate, incredibil de previzibil.

Abby Abernathy ( ce nume interesant ) tocmai s-a mutat cu prietena ei cea mai buna, America, pentru a incepe facultatea si pentru a lasa in urma toate grijile, toate problemele, toate barfele care i-au macinat viata inainte. Mi-a placut asta , ideea de backstory, de trecut misterios si suferind, dar pe parcursul cartii aceasta latura este foarte putin dezvoltata. Aflam informatii doar despre un tata risipitor si egoist, atat.

 Pe parcursul cartii am avut senzatia ca citesc fanfictionul unei fete innebunite dupa un tip, pentru ca este foarte, foarte siropoasa, si dialogurile mi se pare nerealistice ; foarte pompoase, foarte cheesy.
Travis este un luptator. La cateva saptamani se bate, in ring, si asa castiga bani. Arata foarte bine, este un "pachet tatuat de muschi" si din prima clipa se indragosteste de fata timida si draguta, de Abby. Oh God, nu din fucking nou. Iarasi, iarasi, iarasi bunaciunea se indragosteste fara speranta de tipa timida si scortoasa care in respinge. Okay, scriitoare amorezate de luptatori tatuati din toata lumea, sunt sigura ca acest lucru este foarte realistic.

  Abby il vede pe Travis ca o reintoarcere in trecut. Il vede ca pe motivul pentru care toate amintirile rele, toate lucrurile rele de care a fugit se vor intoarce si o vor potopi, dar iubirea dintre ei este atat de profunda incat nimic nu le poate sta in cale. Cel putin asta e ideea pe care cartea o sustine.
   Inceputul a fost, desi nu prea realistic, genial, si sa va spun de ce. Pe langa tipologia para - intalnita de tip super sexy, Travis, nu numai ca aduce in fiecare noapte pipite agatate din club cu care si-o trage, dar se pare ca are si un suflet pe care Abby i-l va descoperi.
    America este iubita varului lui Travis si boilerele se strica , nu exista apa calda in camin, asa ca America si Abby se muta cu Travis si varul lui. Ce convenabil ! Si Abby imparte o camera cu Travis, si un pat. Ce convenabil !  Nu spun ca nu e dragut, dar si teribil de putin credibil.

Punctul culminant - care chiar a existat - mi-a placut, si cartea m-a prins cat de cat, adica am terminat-o in doua zile. Mi-a placut pe de-o parte, au fost distractive tachinarile si certurile dintre Travis si Abby, si momentele emotionante petrecute alaturi de familia lui Travis, insa pe de alta parte, cartea asta nu aduce nimic original sau profund.
Este doar o poveste tipica de dragoste.
Nu m-a schimbat cu nimic, nu mi-a adus o noua perspectiva asupra vietii, deci nu si-a indeplinit misiunea.

NOTA; 3. 5 / 5

  Mi-a placut foarte mult "Starters". A fost o carte completa, mai ales pentru ca ideea centrala, esenta, consta in separarea dintre trup si suflet.
  Protagonista, Callie, doar o adolescenta, a ramas doar cu fratele ei, bolnav, si un prieten foarte bun, Michael. Cartea este o distopie, si in acest univers, foarte multi oameni au murit din cauza unui virus si singurii supravietuitori au fost persoanele vaccinate. Printre acestea s-au nimerit si Callie cu fratiorul sau.

  Ramasi orfani, fara o casa, fara mancare sau bani, Callie si prietenii ei sunt mereu pe drumuri. O alta problema este sanatatea precara a fratelui sau, si nevoia tot mai pregnanta de bani. Aici protagonistta ia decizia de a se inscrie in "programul" de la Destinatii Splendide, unde tinerii(numiti starteri) isi inchiriau trupul, adica sufletul unui chirias intra in corpul tau si facea diverse chestii timp de 1 luna sau 1 saptamana, totul contra-cost. Bineinteles ca nu era chiar atat de bine avand in vedere ca tu, chiriasul, erai adormit in tot timpul asta si nu stiai nimic din ce faci.

    Chiriasa lui Callie, ei bine, nu se limiteaza doar la flirturi si plimbari, ci vrea sa il asasineze pe senator. De aici protagonista este captiva intr-un univers cu totul si cu totul diferit, experimenteaza aventuri mai periculoase ca niciodata. Am vazut ca pe Goodreads cartea nu are o nota prea mare, si ma intreb de ce, pentru ca mie mi-a placut foarte mult si a avut actiune si nu am nicio idee de ce au cotat-o atat de jos.

     Legatura trup-suflet incepe sa mai dea erori. Callie se trezeste in corpul ei la doar o saptamana dupa ce l-a inchiriat pentru o luna, si lesina din ce in ce mai des. Face cunostita cu Blake, un personaj fermecator. Incearca sa isi ajute fratele, ultima ruda ramasa in viata, si este genul ala de personaj curajos, sincer si puternic.
     Abia astept continuarea. Am inteles ca o sa apara in curand.

     Mi-a placut cel mai mult principiul dupa care se ghideaza romanul: separarea trup-suflet si faptul ca aspectul frumos poate fi cumparat de oricine, si ca singurul lucru ramas, care te defineste si genereaza increderea,iubirea, nu este aspectul, ci sufletul..

 nota: 5/5
   

Volumul trei din seria "Academia Vampirilor", si totodata prima carte citita de mine cu ocazia inceputului acestui nou (si speram ) frumos an, 2013, este, pur si simplu fenomenala. Acum cateva zile am lasat un anunt pe blog : va rog sa-mi recomandati nsite carti bune de citit, si mai toata lumea a zis "Academia Vampirilor" , asa ca, m-am intrebat : de ce nu ?

Ei bine, nu  m-am inselat. "Atingerea umbrei" a fost mult mai buna decat "Jurnalele vampirilor", depasind fara probleme "Micutele mincinoase" sau alte serii aparute de curand la Leda. Este greu de comparat cartea cu una mai buna, deoarece, din punct de vedere al concurentei,aceasta este zero la nivelul pe care il are.

Revenind, Rose, protagonista, o luptatoare inrainta, plina de sentimente contradictorii, totodata frumoasa, desteapta, onesta, devotata, si total indragostita de Dimitri - dhampirul in varsta de 24 de ani - are de infruntat noi peripetii de-a lungul acestui volum. Mi s-a parut mult mai reusita cartea comparativ cu volumele 1 si 2. Evolutia personajelor iti da o senzatie placuta - parca asisti ca privitor la viata lor de 5-6 ani, cu toate ca nu a trecut atat de cand ai inceput cartea. Acum, sentimentul care te invaluie cand dai primele 20-30 de pagini este de tristete, durere, melancolie, cauzate de episondul trecut in care a murit Mason. Desi e primavara, si practic totul se trezeste la viata, prinzand noi radacini, cu Rose nu e la fel. Are niste teorii bizare, deduse din investigatiile ei pe urma trecutului lui Vladimir si a Annei, care au fost si eu atinsi de umbra, asa cum sunt ea si Lissa. Ideea e ca o data de Lissa isi face vrajile de tamaduire, toata energia negativa ajunge la Rose, care, cu una, cu doua, devine din ce in ce mai nebuna. Plus ca incepe sa aibe vedenii cu Mason.

  La Academie, fiind in anul terminal, Rose se mai lupta si cu niste teste de aptitudini, menite sa o faca un gardian din ce in ce mai bun pentru Lissa. Ideea e ca acum este gardian pentru iubitul Lissei, Christian. Regret sa o spun, insa asa-zisa ei prietena, Lissa, mi s-a parut extrem de egoista. Mereu se bazeaza pe Rose. Mereu ea e presus prietenei ei. Si totusi ... din aceasta cauza ( care m-a facut sa o urasc la Lissa ) Rose ascunde cam totul de ea. De la teoriile cu energia negativa care ii cauzeaza tot felul de stari de furie si suferinta, la relatia dintre ea si Dimitri, la fantoma lui Mason si multe alte secrete.
Apoi, mai multi copiii, - n-au si ei ce face - din Academie au facut un fel de grup, care se cheama "Mana", iar membrii participanti trebuie sa aibe puterea de constrangere. Oricum, acesti prosti, care au inventat grupul lor idiot, vor fi cauza datorita careia strigoii vor ataca Academia.

  Intre Rose si Adrian nu a fost mare lucru. Adrian este total si pana peste cap indragostit de ea, insa inima lui Rose ii apartine lui Dimitri, iar momentele romantice dintre ei m-au emotionat, mi-au ajuns pana la inima.
   Ah, si am uitat: ei au mai participat la procesul lui Viktor Dashkov, ala care a incercat sa-i omoare in volumul precedent.

Din toate punctele de vedere, cartea mi-a placut la nebunie. A fost atat de bine proportionata din  punct de vedere al actiunii, al intrigii, al romantismului, incat m-a lasat fara cuvinte, pentru ca in secunda urmatoare sa am o avalansa de trairi si sentimente pe care vreau sa vi le impartasesc.A meritat! Intr-adevar, a fost o care impecabila !

Nota: 5/5 + + +

 De aceasta data castigatoarea este Burciu Silvia Alexandra, al carei desen mi-a placut cel mai mult. Nu este vorba de placut atat cat este de exprimat. Felicitari! Trimite-mi te rog la adresa de mail madison97madi@yahoo.com datele tale, la subiect mentionand "Concurs 3-date castigatoare" (nu de alta, dar am o vraiste in mail-uri) . Ai timp 1 saptamana .

  Iar ceilalti... nu fiti dezamagiti, ca vor mai fi concursuri!

Am sa dau maine un update cu desenul castigatoarei.